Editorial | Andrei Niculescu
4 meciuri la rând fără victorie, 3 puncte luate din 12 posibile și o cădere până pe locul 4 în clasament, iată suficiente motive pentru ca mulți jurnaliști și, prin intermediul lor, mult mai mulți suporteri să se întrebe dacă și ce se întâmplă la Manchester City. Nu vorbim totuși de o echipă oarecare, ci de cea care a stăpânit de manieră aproape dictatorială fotbalul englez și european în a doua parte a sezonului trecut. Și cea de la care se așteaptă să meargă pe aceeași linie și-n acest sezon.
Patru publicații importante din Regat, cele mai aplecate spre analiză (nu tabloidele, căci tabloidele au altă structură editorială și alt public țintă) au încercat în edițiile lor de vineri să găsească unele explicații. Mă refer la ”Daily Mail”, la ”Times”, la ”Independent” și la ”The Athletic” (cei din urmă sunt doar on-line, celelalte au ediții tipărite, iar analizele de care vorbesc pot fi găsite prin paginile 60 sau 70, asta ca să observați și cum mai stă pe la alții treaba cu ziarele), care au făcut, în stilul propriu fiecărei ediții, diverse analize. Concluzia a fost că nu prea e bine să tragem concluzii, mai ales în această perioadă a anului și, mai ales, când vine vorba de o echipă precum City care aproape în fiecare sezon de când e Guardiola ”in charge” a traversat astfel de momente.
”TOP 4” A AJUNS ACUM LA ”TOP 8”
Și totuși anumite lucruri se pot descoperi dacă privești cu un pic de atenție cele petrecute. Există un prim aspect care trebuie punctat și care face ca acest campionat să fie un pic diferit de cele de dinainte și, în consecință, să facă mult mai complicat un eventual nou marș triumfal al ”cetățenilor”. Numărul echipelor cu greutate în Premier League a sporit considerabil. Înainte aveam ”Top 4”, apoi am trecut la ”Top 6”, astăzi putem vorbi destul de clar de un ”Top 8”, căci la cele 6 nume grele de la care pornea orice fel de predicție a unui sezon (City, Liverpool, Arsenal, Man United, Chelsea și Tottenham) s-au adăugat alte două, Newcastle și Aston Villa, fără să punem la socoteală că Brighton ori West Ham United sunt și ele prin preajmă și bat la ușa acestui etaj select din ”blocul” de lux numit Premier League. Și fără să punem la socoteală că și restul ”locatarilor” au pretenții și, la o adică pot încurca socoteli. E doar o primă consecință a sumelor uriașe ce se-nvârt în jurul acestei competiții, provenite în principal din drepturile tv (apropo, e pe care să se semneze noua înțelegere pe 4 ani, ce va intra în vigoare din 2025, și care depășește bine granița celor 7 miliarde de euro!), sume scoase, de fapt și de drept, din buzunarele celor care se uită și consumă. Ăsta e un alt subiect însă, deocamdată să rămânem la Guardiola și ai lui.
UNDE SUNT MECIURILE ”BORING” ALE LUI CITY?
Admitem deci că nu le mai e așa ușor ca-n sezoanele trecute să câștige meciuri. De-aici încolo intervin și alte aspecte. ”Vă amintiți de acele partide ale lui City pe care mulți le considerau plictisitoare?”, se întreabă ”Daily Mail”. ”Boring” e cuvântul folosit. Ei bine nu prea mai există, căci în acest sezon cam toate meciurile lui City au fost, ca să merg pe aceeași linie de exprimare, cu mult ”entertaining” pentru un privitor neutru, dornic să vadă spectacol, incertitudine și răsturnări de situație, căci în fond de-aia plătește lunar sume destul de mari pentru fotbal pe tv. Pe Guardiola nu cred să-l mulțumească defel situația, dar e o consecință a lotului pe care l-a avut la dispoziție în această perioadă și, implicit, a formulelor sale de start. Dintr-un foc, din diverse motive, Pep a pierdut un grup de jucători ce interpretau perfect noțiunile sale de fotbal-control, mă refer în primul rând la Gundogan, apoi la De Bruyne, Grealish, Mahrez, lângă care trebuie pus Stones, mult absent, sau Rodri, mult suspendat. Tripleta Silva-De Bruyne-Grealish, cu Mahrez drept back-up și Gundogan imediat în spatele lor, e înlocuită azi de Fodden-Alvarez-Doku, cu Silva retras, încercând să fie și De Bruyne și Gundogan în același timp. Toți cei trei amintiți sunt mult mai direcți, caută imediat asocierea cu Haaland, încearcă să dribleze (Doku e lider într-un clasament al driblingurilor reușite în acest campionat), fotbalul oferit de ai devine astfel mai atractiv, dar, în același timp, mai riscant pentru componenta defensivă a echipei. Nu e o întâmplare faptul că City a luat mai multe goluri față de sezoanele precedente (17 în 15 meciuri), problema e că și de dat a dat mai puține. Și nici faptul că posesia echipei lui Guardiola a scăzut, ca medie, față de sezonul trecut, în special pe teren propriu, nu mai e o întâmplare.
PROBLEMATICA DEPENDENȚĂ DE RODRI
Pare a exista la Manchester City în ziua de azi o ciudată dependență de un jucător. Mai exact de Rodri, iar rezultatele obținute (mai exact neobținute, 4 eșecuri în 4 jocuri) în absența spaniolului vorbesc de la sine. Sigur, Rodri a fost pe teren și la toate cele 3 remize consecutive, însă în acele partide jocul lui City a funcționat aproape de parametrii doriți de Pep. Ceea ce nu se poate spune despre înfrângerea cu Aston Villa, în care s-au tras cele mai puține șuturi pe spațiul porții adverse din toate cele peste 500 de meciuri ca antrenor ale catalanului. De ce ciudat? Fiindcă, trebuie să recunoaștem, e o situație ce nu se vede prea des. De obicei un anumit grad de depedență e văzut față de cel responsabil cu golurile (vezi Messi, Cristiano, Kane) ori față de cel cu numărul 1o, de ”playmaker” să zicem. În situația de față vorbim despre un așa zis ”închizător” , însă dacă ne uităm la trecutele echipe ale lui Guardiola înțelegem cât de cât situația. Doar trebuie să ne amintim dependența celor de la City față de Fernandinho, fără să ne ducem mult mai departe spre Barcelona și Busquets. Ciudat e că, știind povestea cu Fernandinho, Guardiola n-a izbutit să găsească o rezervă pentru Rodri, toate încercările (Philips, Kovacic, Nunes) fiind deocamdaă un eșec. Asta în condițiile în care, să fim serioși, banii nu-s o problemă la City.
ÎNGRIJORARE SAU ÎNCRÂNCENARE?
E cazul deci ca fanii lui City să fie îngrijorați? Oarecum da, vezi ideea de mai sus cu numărul mai mare de adversari periculoși din campionat. Pe de altă parte, o situație asemănătoare a trăit Guardiola și-n sezonul trecut, dar și-n 2021-2022 sau 2018-1019, trecând mereu linia de finish pe primul loc după forcinguri pornite prin ianuarie. Pep a dovedit de atâtea ori că e capabil să regleze problemele, însă unde trebuie să umble el mai profund acum este zona mentală a vestiarului. Intrat, din ce se pare, într-o stare de confort un pic păguboasă, nu de blazare ci mai degrabă de snobism, o ușoară infatuare după performanțele obținute. Par a crede jucătorii lui Pep că adversarii lor sunt ca niște majordomi gata să le deschidă ușa succesului în fiacare meci doar pentru titlurile nobile pe care le-au dobândit. Ceea ce e evident fals, căci adversarii nu doar că nu-s majordomi, dar sunt dornici acum de două ori mai mult decât erau în trecut să-i bată pe atât de lăudații campioni din Manchester. Dacă Guardiola va izbuti să readucă în vestiar acel ”mood” de adversitate (”toți sunt împotriva noastră”) pe care l-a scos din joben la momentul când s-a aflat de acele foarte multe capete de acuzare îndreptate asupra clubului și dacă va reuși să mărească doza zilnică de ambiție a elevilor săi, atunci al 4-lea titlu consecutiv nu mai e himeră.
Pe de altă parte, dacă e să judecăm neutru, din colțul celor care vor să vadă un spectacol grandios în această luptă la titlu din Premier League, situația de față e excelentă. Dacă City ar fi câștigat aceste 4 meciuri ar fi avut 9 puncte în plus și ar fi stat comod pe primul loc în așteptarea duelurilor directe dintre urmăritoare (Aston Villa-Arsenal e în week-end, pe 23 decembrie e Liverpool-Arsenal, iar pe 17 e Liverpool-Man United) în timp ce-și onora participarea la Mondialul cluburilor. Într-un fel, era o senzație de deja-vu ce putea afecta moralul concurentelor. Până una alta, sentimentul că orice e posibil până la capătul cursei e mult mai apetisant.