EDITORIAL, EDITORIAL ANTAL PUTINICA

ONLY HAPPY WHEN IT RAINS – partea a doua

Foto: Facebook Max Verstappen

Editorial | Antal Putinica

            Citeste prima parte a editorialului.

A plouat cu multe decizii discutabile în Marele Premiu de Formula 1 al Japoniei. 

Până acum, am citit tot felul de opinii. Slavă Domnului, de opinii nu ducem lipsă! De ce a fost dată penalizarea lui Leclerc atât de repede iar pentru Perez, la Singapore, au fost necesare ore întregi pentru a ajunge, până la urmă, la o înțelegere de tip compromis (Mattia Binotto)? Sau, de ce Verstappen și-a păstrat pole-ul, deși a greșit în quali în fața lui Norris, eveniment care, nu demult, era penalizat imediat. De ce, de ce și iar de ce. 

Nu înțeleg! Trecutului i se spune trecut dintr-un motiv bine întemeiat, iar pe mine mă interesează viitorul. Cel puțin așa am învățat că trebuie să trăim. Iar “cine nu învață din greșelile trecutului, a trăit degeaba”, nu ar trebui să fie un simplu clișeu. Iar întrebările sunt puse de-a-ndoaselea.

Eu aș pune problema altfel: unde e consecvența (transparența, din păcate, e pierdută de mult timp)! Acesta ar trebui să fie cuvântul suprem, fundația F1, motorul decizional al fiecărui GP. Măcar atât! Dacă este să judecăm, atunci să judecăm cu aceeași măsură. Totul! Și atunci, de ce Leclerc este penalizat pentru tăierea șicanei și “câștig” nemeritat (cam ca Vettel în Canada 2019, când a pierdut o victorie pe deplin meritată) iar Lewis Hamilton a scăpat “ca prin minune” în Abu Dhabi, anul trecut, în chiar primul tur, la duelul cu Max din prima șicană?! Doar în joc era, de asemenea, titlul mondial!

Se pot găsi argumente pro și contra pentru fiecare moment al trecutului, și asta pentru că regulamentul este scris subțire și poate fi interpretat în fel și chip. Depinde cui îi ești loial.

Apropo! Referitor la trecut, este posibil să fie RESCRIS. Posibil, chiar probabil! Cu alte cuvinte, trecutul nu rămâne întotdeauna imuabil (adio credința mea nestrămutată!), el se schimbă după voie. Voia unora. Dar regulamentul, ba! Vă argumentez imediat, după o scurtă fișă de record a lui Max. Cât mai este actuală (lol)!

În 2021, Max Verstappen a fost declarat campion mondial. Era primul olandez care intra în posesia titlului și al 34-lea pilot din istorie. Anul acesta, cu 4 runde înainte de finalul sezonului, Max iese din nou campion. Este al 17-lea care își dublează performanța, lucru nereușit de uriași precum Mario Andretti, James Hunt, Giuseppe Farina, John Surtees sau Nigel Mansell. Au făcut-o însă, printre alții, Alain Prost, Ayrton Senna, Michael Schumacher, Fangio, Ascari, Fittipaldi ori Niki Lauda. 

Din cei 17 cu două sau mai multe titluri mondiale, numai 7 au obținut primele 2 titluri mondiale din carieră, în serie consecutivă. Și astfel, lista se restrânge la un grup extrem de select: Alberto Ascari, Jack Brabham, Alain Prost, Michael Schumacher, Mika Hakkinen și Sebastian Vettel. Plus Fernando Alonso.

De ce l-am lăsat pe Alonso ultimul? Pentru că Max a devenit campion a doua oară în carieră prin victoria cu numărul 32, exact numărul victoriilor strânse de spaniol până în prezent. Fernando este și el dublu campion mondial, cu cele 2 titluri din carieră obținute în ani succesivi. Dar Alonso, după titlurile din 2005 și 2006, nu a mai reușit să își apere dubla coroană. Coincidență, duminică, în Japonia, singurul pilot care a condus un tur în cursa de Grand Prix, în afara lui Max, a fost Fernando. Interesant!

În fapt, sunt doar 3 piloți în istoria F1 care au reușit să mai câștige titluri, în afara scurtei serii consecutive, toți înainte de respectivul moment (de aceea nici nu s-au regăsit pe lista de mai devreme, a celor cu primele 2 titluri consecutive): Juan Manuel Fangio în 1951, Ayrton Senna în 1988 sau Lewis Hamilton în 2008. Cei 3 “granzi” au avut nevoie de o mică încălzire, în prealabil. 

Evident, sunt piloți care au mai multe titluri mondiale consecutive: Schumi cu ale sale 5 de record, Hamilton sau Vettel cu câte 4 fiecare. Ar putea intra în club, în curând, și Max Verstappen. Oare?!

Sunt obligat să intervin aici cu un mare DACĂ! Pentru că, așa cum spuneam, totul poate fi RESCRIS.

FIA tocmai ce a publicat rezultatul anchetei financiare pe 2021. Red Bull a fost găsită în culpă (sunt sigur că va exista un protest oficial al lui Horner), dar depășirea a fost considerată drept una “minoră”, fără a fi specificat însă acel plus de buget. Cum adică?

Cheltuială minoră, în această accepțiune, poate însemna 500.000 USD sau 7 milioane, orice valoare cuprinsă  în acel “overhead” de 5% din 145 mil USD (regulamentar sau nu). Iar în F1, jumătate de milion poate face diferența într-o cursă. Nu cât vrea Lewis, care declară sus și tare că nu a pus un upgrade în Abu Dhabi pentru că Mercedes ar fi depășit bugetul cu 300.000 de dolari (implicit, reiese că poate fi motivul pentru care a pierdut titlul). Dar este o sumă care poate acoperi o aripă față nouă, de exemplu.

Insă 7 milioane în plus POT ADUCE un titlu mondial în F1. Sau, spre comparație, poate închide o serie suport cu 3 etape înainte de finalul sezonului: W Series, seria fetelor, care s-a încheiat brusc zilele trecute pentru că nu s-au mai găsit 8 milioane de dolari.

Și atunci, ce înseamnă “o depășire minoră” de buget??? Iar gestul în sine, ce încalcă în mod evident regulamentul, contează sau nu? 

FIA nu vrea să se ude în furtuna ce-mi pare că se apropie și a pasat responsabilitatea unei “comisii” cu nume extrem de pompos, înființate special pentru asta: Cost Cap Administration, ce va publica în viitorul apropiat (un “cândva” nespecificat), printr-un alt organ (cum altfel!), la fel de sonor, “Cost Cap Adjudication Panel”, decizia ce urmează a fi luată. 

Iarăși, tot ce ne rămâne de făcut este să ne minunăm. Și să așteptăm.

Citeste partea a treia a editorialului.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *