Ioana Precup, News

Ioana Precup, dupa ce a inotat o ora in Marea Neagra: “Simt gratitudine ca am putut sa fac ceea ce mi-am dorit, ca sunt norocoasa ca pot sa fac ceea ce iubesc”

Detalii despre incercarea Ioanei

Interviu/ Cine este Ioana Precup

  • Cum ti-a venit ideea acestei provocari?

Ideea mi-a venit in ianuarie, de ziua mea, cand am implinit 43 de ani si am inotat in mare distanta simbolica de 430 m. M-am simtit neasteptat de bine in apa rece. Apoi totul s-a legat in mintea mea si cu faptul ca nu am avut curse tot anul trecut si se pare ca nici anul acesta nu vom avea. Am zis ca nu trebuie sa astept pana se vor putea desfasura cursele la care sunt inscrisa inca din 2019 si care se tot amana, si pot organiza propriile mele evenimente.

Pentru ca dintre cele trei discipline ale triathlonului inotul este preferatul meu si, daca tot nu am reusit sa ajung la mare vara trecuta, m-am gandit sa deschid sezonul estival la 1 ianuarie anul acesta.

  • Cat timp te-ai pregatit si cum? A fost nevoie de un antrenament specific?

Inot peste 10.000 de metri pe saptamana, in antrenamente structurate, dar pentru mine a fost o incercare de depasire a limitelor nu prin a parcurge inot o anumita distanta, ci prin faptul ca voi inota o ora in apa marii la o temperatura de 5 grade.

Am citit mult despre inotul in ape reci, hipotermie si cum se instaleaza, la cat timp apare senzatia de frig, cum sa imi controlez respiratia mai ales la intrarea in apa, cum sa fiu prezenta total in fiecare moment si sa ma verific.

Incepand cu luna ianuarie am fost de mai multe ori la mare, am marit durata inotului pentru a adapta la frig. Am improvizat un echipament pentru antrenamentele in mare pana cand am primit echipamentul potrivit, pe care il comandasem inca din ianuarie si care a venit abia pe 16 martie.

  • In momentul in care ai intrat in apa, ai mai simtit ca e rece, ca e ceva ce nu ai putea face?

De la un antrenament la altul, am inceput sa ma adaptez mai repede la apa rece si sa scada durata intre momentul in care intram in apa si cand incepeam sa inot efectiv. Acum imi ia sub 30 de secunde pana pot sa bag fata in apa. Primul impact este cand apa intra in costumul de neopren. Pulsul creste instant si apare senzatia de sufocare. Al doilea impact este cand trebuie sa bagi fata in apa. Simti ca totul se opreste, ingheata instant, ai mii de ace in obraji si se instaleaza panica.

Nu am simtit nici o secunda ca e ceva ce nu pot sa fac, dar am fost foarte atenta la corpul meu si am inregistrat fiecare senzatie.

Intotdeauna imi propun sa ma bucur de experienta si sa fiu prezenta.

  • La jumatatea timpului pe care ti l-ai propus, ai inceput sa inoti contra curentilor, adaugand un stresor fizic fata de temperatura scazuta a apei, cum ti-ai dozat energia pentru urmatoarele 30 de minute?

Dimineata vremea era perfecta, se anuntau 12°C in aer, fara vant si o mare linistita. Dar totul s-a schimbat pe la ora 11.00 cand vantul a ajuns sa bata in rafale, valurile aveau aproape un metru si pe plaja se formau furtuni de nisip.

A trebuit sa schimb traseul si sa incerc sa inot cat mai mult timp pe curenti, nu impotriva lor. Finish-ul ar fi trebuit sa fie in zona Rex unde aveam masina si lucrurile uscate pentru a ma incalzi. Pentru ca am ajuns la Rex in sub 30 de minute, a trebuit sa o iau inapoi, contra valurilor, pentru a acoperi durata pe care mi-o propusesem.

Inotul a devenit o lupta cu valurile si curentii, ma simteam ca in masina de spalat. A fost intr-adevar un stresor fizic in plus, corpul trebuind sa munceasca maim ult, atat pentru a se mentine cald, dar si pentru a trece peste valuri. Mi-am adaptat cadenta bratelor si am cautat pe cat posibil ritmicitatea valurilor.

  • Cum iti mentii calmul in momente in care conditiile de mediu se schimba brusc, devenind adverse?

Nu stiu daca sunt calma, dar sigur sunt incapatanata. Daca mi-am propus ceva, nu renunt pana nu am epuizat toate variantele. Asa ca, daca se schimba ceva in planul initial, caut variante sa duc totul la bun sfarsit.

  • Ce beneficii emotionale iti aduce aceasta reusita?

Emotiile sunt coplesitoare! Orice reusita de depasire a propriilor limite imi aduce incredere in mine, ma face sa fiu mai buna cu mine, dar si cu ceilalti. Simt gratitudine ca am putut sa fac ceea ce mi-am dorit, ca sunt norocoasa ca pot sa fac ceea ce iubesc. Cred ca este fericire pura!

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *