Sport Extra isi propune sa urmareasca sportivi care nu sunt cunoscuti publicului, oameni obisnuiti, motivati sa isi depaseasca limitele. Iti vom aduce povesti care te vor inspira si te vor face sa iti dai seama de toate beneficiile pe care sportul le poate aduce in viata ta.
*****
Unul dintre acesti oameni este Ioana Precup.
Desi a descoperit tarziu bucuria sportului, practica triathlonul si a participa la peste 30 de curse, de la cele pe distanta scurta Sprint, la cele pe distanta medie (Half-IronMan) si un Ironman. La toate acestea se adauga evenimentele de inot in ape deschise precum si cele de alergare Maratonul Bucuresti sau curse de 10 km. Ioana Precup spune ca nu tinteste podiumuri, ci personal best-uri. Haideti sa o cunoastem mai bine.
Cine este Ioana Precup? Descrie-te in 3 cuvinte.
Orice raspuns la o astfel de intrebare te poate dezavantaja: fie va parea ca te lauzi, fie ca esti neinteresant.
Fiecare isi formeaza propriile perceptii, inclusiv despre propria persoana, la nivel subiectiv si intrinsec. In plus, sunt intr-o continua transformare si evolutie, deci nu cred ca exista o versiune absoluta.
Si acum, mai pe larg: cand te-ai apucat de sport si de ce?
Am început să fac sport în 2015, după două accidentări în ani consecutivi la ambele picioare. Cea de-a doua foarte urâtă care s-a soldat cu o fractura în cinci locuri pe tibie și peroneu, tijă introdusă în tibie și trei intervenții chirurgicale. Am reinvatat sa merg dupa un an si am iesit din toata povestea asta dupa aproape 2 ani cu 12 kg în plus și o stare fizică și psihică proaste.
La foarte scurt timp dupa ce m-am apucat de sport am renuntat la cele peste doua pachete de tigari pe zi si a fost ca o eliberare dupa aproape 25 de ani de fumat cu pasiune.
In continuare, am fost destul de conservatoare (ca sa nu spun “fricoasa”) sa trec mai repede de la distantele scurte la cele medii si lungi. Uitandu-ma in urma, probabil ca am gresit, pentru ca este evident ca cel mai bine ma simt pe distante lungi.
Care e principala ta motivatie atunci cand intri intr-o competitie?
Sa dau totul pana la capat si sa ma simt bine. Pentru mine totul este o bucurie, Traiesc la maxim tot ce mi se intampla si vreau sa dau tot ce e mai bun. Totul este despre emotie, nerabdare, curiozitatea despre ce va fi si ce voi reusi sa fac, despre depasirea propriilor limite. Recompensa este imensa cand simti ca ai dat totul si ca la final poti sa fii multumit de tine de si de performanta ta.
Care e cea mai frumoasa amintire legata de un eveniment?
Am multe amintiri extraordinare: primul inot de peste 4km intre Vama Veche si 2 Mai, ambele inoturi in Lacul Tarnita (e un loc magic acolo!). Finish-ul de la Hamburg – cea mai mare cursa de triathlon din Europa (peste 13.000 de oameni) si unde pe ultimul km publicul m-a facut sa ma simt ca si cand as fi castigat Tour de France. Desigur, cele mai coplesitoare emotii raman cand am trecut finish-ul la Ironman Copenhaga.
Dar cea mai neplacuta?
Nu reusesc sa gasesc. Nici macar cele 4 pene la IM Frankfurt si faptul ca a trebuit sa abandonez. Este singurul meu abandon si a fost la prima mea cursa de full Ironman, Campionat European etc. Am facut-o intr-un stil mare. Dar a fost si acolo o lectie foarte mare pe care am inteles-o mai tarziu, asa ca nu ramane o amintire neplacuta.
Crezi in “important e sa participi”?
E important, da. De acolo incepi. Dar mai important este de ce participi.
Cat de importanta e nutritia pentru un sportiv?
Unul din cei mai mari antrenori de triathlon spunea ca triathlonul are 3 probe: hidratarea, nutritia si swimbikerun.
Este foarte important sa iti cunosti corpul, sa stii ce merge si ce nu. In timp, dupa tot felul de incercari si schimbari, ajungi sa te cunosti.
Daca exista, spune-mi care e mancarea nesanatoasa la care nu poti sa renunti.
Lava cake. Nu pot sa refuz daca mi se ofera. De aceea ma feresc sa primesc astfel de oferte.
Nu mananc produse procesate cum ar fi mezelurile sau diversele semi-preparate si cat mai putin zahar. Nu prea mananc la restaurant. Acum cu pandemia nici nu a fost foarte greu.
Dar am perioade in care exagerez cu cate ceva nesanatos si in general pe baza de zahar. Cand ma apuca cate o pasiune d-asta nesanatoasa, compulsiva, renunt sa mai cumpar ca sa nu ma mai tenteze. Nu pot sa las un lucru neterminat daca il incep, asa ca e mai sigur sa nu ma apuc de cele nesanatoase.
Situatie: am 40 de ani, stiu ca ar trebui sa fac mai mult sport, dar nu gasesc motivatia necesara. Ce mi-ai spune?
Orice ti-as spune, nu te vei misca. E ca lasatul de fumat: sti ca-ti face rau, sti ca se duc banii aiurea pe fum, dar nu te lasi decat daca vine din propria ta convingere. Asa e si cu sportul la 40 de ani. Trebuie sa vina din interior. Sa se intample acel moment, declicul. Tot ce pot sa sper este sa functioneze puterea exemplului.
Cum a fost pentru tine sa te antrenezi in 2020?
Vestile despre lockdown si carantinarea institutionalizata m-au prins in cantonament in Mallorca. Am scurtat cantonamentul si am plecat peste noapte, cu ultimul avion aproape. Hotarasem oricum sa ma autoizolez la intoarcerea acasa, iar la cateva zile am intrat cu totii in lockdown. Am trainer si banda acasa, deci am putut sa biciclesc si sa alerg.
Am suferit enorm din lipsa inotului. A fost un fel de sevraj prima luna. Dupa lockdown, m-am operat de menisc si m-am mutat in afara Bucurestiului, la casa. Deci imi este usor sa ies la bicicleta si la alergare cat mai mult afara. Acum singurul “efort” pe care il fac este sa ma duc de 3 ori pe saptamana la bazin, 40 km dus-intors, si sa sar in apa la 7 dimineata. Dar nu ma plang. Am prieteni in tara unde bazinele sunt inchise si n-au mai inotat de 6 luni de cand s-au racit lacurile.
*****
In curand, despre planurile Ioanei Precup pentru 2021.