Editorial | Antal Putinica
Iubesc cursele! Le consider turniruri moderne, dueluri între atleții care altădată ridicau arenele la rang de sărbătoare. Nimic nu poate fi mai frumos ca lupta directă, unu la unu, care induce acea transă în care intrăm și noi, privitorii. Și nimic nu mă poate scoate mai repede din emoția întrecerii decât nedreptatea.
Noi, românii, am fost învățați de-a lungul istoriei că lucrurile se măsoară diferit, funcție de interese. Domnitorul Cuza a încercat, fără folos din păcate, instituirea unei singure unități de măsură. Ocaua lui Cuza a rămas proverbială prin simplul fapt că uniformiza “datul” cu “luatul”.
De o astfel de “oca” regulamentară am avea nevoie și în Formula 1. A început sezonul și a început la timp, poate și pentru că aveam atâta nevoie de sport! Însă a început cu un mic scandal. Prima etapă, cea din Bahrain, a fost câștigată de campionul en titre, Sir Lewis Hamilton. Victoria nu a fost una ușoară, ba chiar deloc aș spune, iar prin asta vreau să întăresc efortul extraordinar făcut de Lewis și echipa Mercedes, care au recuperat în doar 2 săptămâni un ușor handicap față de Red Bull.
Însă în cursă Hamilton cred că s-a folosit de unele manevre discutabile sau chiar deloc permise. Dacă au fost făcute voluntar sau nu, asta nu mai are nici un fel de relevanță. Respectiv, a încălcat constant limitele circuitului din Sakhir în virajul 4, viraj anunțat ca fiind în vizorul direcției de cursă vineri la prânz. Am remarcat acest lucru încă din comentariul în direct, ca simplă constatare, dar acum mă voi rezuma strict la date, fapte și declarații ale celor implicați.
Michael Masi, directorul de cursă, a spus că limita pistei este pusă mai mult ca să nu câștigi un avantaj clar: “a lasting advantage overall must not be gained”. În calificări (și antrenamente) a contat, mai mulți timpi pe tur fiind anulați tocmai din acest motiv. Notele de briefing oferite piloților atestau clar, crede Masi, că în cursă acest viraj nu va mai fi monitorizat. Și totuși, doar Hamilton a înțeles acest lucru.
Într-o competiție în care fiecare virgulă a regulamentului tehnic este analizată și speculată, mă îndoiesc că toată lumea a omis acest paragraf. În special cei de la Red Bull, care la jumătatea cursei i-au comunicat unui Verstappen uluit că poate încălca și el limitele pistei. A fost un mesaj radio trimis de fapt pentru direcția de cursă, care s-a sesizat și l-a amenințat pe Hamilton cu steagul alb-negru dacă va continua să iasă larg în virajul 4.
Acum, întrebarea firească este următoarea: dacă acest lucru era permis prin scriptul de briefing, de ce a fost obligat Hamilton să înceteze? Sau, cum s-au întrebat cei de la Red Bull, dacă acest lucru era de fapt interzis de la bun început, de ce a fost lăsat Lewis să profite jumătate de cursă de acest avantaj?
Pentru că Lewis și-a asigurat un avantaj prin manevra repetată (mă feresc să spun recidivă, cum acuză alții). Pe scurt, limitele unui circuit pot fi impuse pe unul sau mai multe viraje, așa cum s-a întâmplat adesea, și au un singur scop: acela de a “frânge” trasa ideală. Direcția de cursă nu are ceva cu piloții, din contră! În general, un astfel de viraj parcurs prin exterior compromite prematur pneurile, duce monopostul mai aproape de parapet și păstrează o viteză medie pe viraj extrem de ridicată. Toate fiind elemente care compromit siguranța pilotului.
Hamilton s-a făcut că nu înțelege când a fost avertizat prin radio. Verstappen l-a depășit chiar acolo, pe finalul cursei, dar i-a oferit imediat locul înapoi. Iar odată cu el și victoria din Bahrain. Recunosc, nu m-am așteptat la asta! Mă așteptam ca Sir Lewis Hamilton să fie exemplul de urmat, așa cum își dorește prin toată expresia social-media pe care o afișează, iar Verstappen să fie acel “Mad” Max încăpățânat și orgolios care vrea victoria cu orice preț.
Nu vreau să stârnesc polemici. O întreagă lume a motorsportului are un punct de vedere în această poveste și este suficient. Nu țin nici cu Verstappen nici cu Hamilton, iar victoria de Grand Prix oricum a fost atribuită oficial. Însă Michael Masi a socotit în Bahrain cu 2 ocale, ca pe vremurile boierești: una mică pentru Verstappen și alta mare pentru Hamilton.
Iar întreaga poveste pare să se rezume la un detaliu tehnic. Asta mă doare, că vom rămâne după acest duel epic doar cu un gust amar legat de LIMITELE PISTEI! Detaliu semnificativ dar care nu e totul. Când apare obligativitatea ca monopostul să păstreze 2 (sau chiar toate cele 4) roți pe bordură, atunci pilotul nu își poate face trasa perfectă. Frânează un pic mai devreme, strânge virajul (ceea ce implică un ușor dezechilibru dinamic) și iese mai lent din curba respectivă. Este evident că un viraj parcurs ideal dar împotriva regulamentului este mai rapid decât cel impus prin restricții.
Christian Horner a spus că Hamilton a ieșit în afara virajului 4 de 29 DE ORI până i s-a atras atenția (adică în fiecare tur parcurs până în acel moment) iar că avantajul câștigat pe trasa aceea mai largă și implicit mai rapidă a fost de 2 zecimi la fiecare “abatere”. Eu am numărat 10 astfel de ieșiri largi ale lui Hamilton și, dacă pun doar 0.1 secunde avantaj de fiecare dată (adică la jumătate față de șeful Red Bull) îmi iese per total o secundă întreagă câștigată de Lewis.
Finalul i-a adus victoria cu mai puțin de atât: 0.7 secunde. Ceea ce eu traduc simplu prin “lasting advantage overall”.