Editorial | Antal Putinica
- Citește: FURTUNA PERFECTĂ – partea ÎNTÂI
- Citește: FURTUNA PERFECTĂ – partea A DOUA
Văzută de acasă, fără presiunea comentariului, cursa mi s-a părut searbădă, golită de conținut după steagul roșu. Evident, va rămâne în istorie prin firul epic, la fel ca evenimentele enumerate în primele 2 părți ale articolului, dar nu mi-a atins vreo coardă sensibilă. Sau dacă le-a atins, nu au fost cele potrivite.
Eu nu vreau să văd un Valtteri Bottas umil, care se dă la o parte din calea lui Hamilton, doar-doar o rămâne în echipă și anul viitor. Același Valtteri Bottas care i-a fost de altfel și singurul avocat lui Lewis la final, spunând că vina i-a aparținut adversarului. Ori finlandezul a văzut cel mai limpede din lumea întreagă cele întâmplate! El și Charles Leclerc.
Nu vreau să văd nici un Charles Leclerc care “este respectuos” față de Lewis Hamilton și îl lasă să treacă facil, ratând astfel o victorie așteptată de Ferrari de 664 zile (Singapore 2019). Vreau să văd lupta aceea strânsă, în care intri scrâșnind din dinți și îți lățești mașina pe viraje, hotărât să nu cedezi nici măcar un milimetru, indiferent cine e în spatele tău.
Vă aduceți aminte de cursa din Emilia Romagna? A fost acum 3 luni, e imposibil să fi uitat deja! Acolo a fost un alt accident serios, petrecut tot într-un viraj de 300 km/h, la intrarea în Tamburello. Dar cu alți protagoniști, aflați și ei într-o luptă la fel de directă, dar de culise: George Russell și Valtteri Bottas.
Abia aștept să îl văd pe George Russell anul viitor la Mercedes, pe aceeași mașină cu Lewis Hamilton, pentru că Russell este reprezentativ pentru noua generație. Este făcut din același aluat cu Max. Pentru Russell nu contează decât reușita, fie ea o simplă depășire sau victoria, și nu “respectul” sau obligațiile de orice fel (în acel acroșaj cu Bottas și-a riscat viitorul în F1, numai pentru a arăta tuturor punctul său de vedere).
Ne-a demonstrat-o pe Imola în duelul cu Valtteri Bottas, o va face și cu Sir Lewis, sunt sigur!
Și dacă tot am pomenit cine a văzut cel mai clar cele petrecute pe Silverstone, noi, de acasă, am așteptat minute bune o reluare on board de pe monopostul lui Lewis Hamilton. Am văzut și revăzut startul din toate unghiurile posibile, am fost pe rând în cockpit-ul fiecăruia – mai puțin în cel care conta! Este și asta o forma de manipulare și nu sunt deloc de acord cu ea. În Bahrain, a fost dat în mod repetat accidentul lui Romain Grosjean până în punctul în care unor piloți li s-a făcut greață. Dezgustați, aceștia s-au retras în motorhome-uri. Am fost de acord cu ei.
Hamilton cere, dar nu oferă respect. Nu îi pasă ce are de spus Christian Horner, deși elegant ar fi fost să îl asculte. Daunele pe care le-a produs echipei adverse sunt uriașe și nu mă refer aici numai la multele milioane pe care le va cheltui Red Bull pentru a reconstrui monopostul, ajuns în “daună totală”. Max a pierdut un power unit și este expus unor penalizări în an. În perspectivă, s-ar putea ca acel prag maxim al cheltuielor pe un sezon să pună echipa, pe final de 2021, în imposibilitatea de a mai produce upgrade-uri necesare în lupta pentru titlurile mondiale. Titluri care vin însoțite de câștiguri de multe zeci de milioane de dolari în drepturi conform acordului Concorde (în 2020, Mercedes a primit 177 milioane $ iar Red Bull 100 milioane $).
Respectul se acordă, nu se cere. Nobilul Hamilton își asumă puterea exemplului în alte circumstanțe, în afara circuitelor – și sunt alături de el. Gesturile sale sunt profund umane! Dar în acele acțiuni nu este vorba niciodată despre un duel direct, în care numai unul poate fi cel mai bun, așa cum se întâmplă în curse. În acțiunile umanitare, trebuie doar să fii mai bun CU cel de lângă tine, nu mai bun CA el.
În concluzie (una care vine în sfârșit, după 3 articole!) “IT IS WHAT IT IS”! Astfel de incidente fac parte din Formula 1 de la bun început. Ele sunt F1! Verstappen vrea cu nesaț coroana de campion iar Hamilton nu i-o dă fără luptă. Amândoi erau obligați să încerce, să găsească noi limite. Iar aceste noi abordări sunt un “petri dish” pentru erori. Nu regret decât modul în care a fost judecat accidentul, cu prea multă politică invocată și prea mult “correctness” social, care l-au scos pe Lewis Hamilton aproape nevinovat. S-a deschis astfel Cutia Pandorei.
Era mult mai corect să iți asumi, bărbătește, faptele. Nu ai nevoie de telemetrie, de stewarzi sau chiar de avocați, cum vrea Helmuth Marko, pentru a confirma ceea ce este evident.
Însă cele întâmplate pe Silverstone au demonstrat în același timp că Hamilton nu este încă pregătit să piardă. Ceea ce mie îmi spune (și este o părere strict personală) că Lewis Hamilton încă este un RACER adevărat, indiferent de părerea unui “oarecare” Bernie Ecclestone. Iar acesta e singurul motiv de bucurie după cursa din Marea Britanie.
Pe circuitele Formulei 1 nu a fost vorba niciodată despre a-l lăsa pe celălalt să treacă sau să câștige. THERE CAN BE ONLY ONE!
PS: Charles Leclerc a fost prea sincer în interviul oferit Sky Italia și a mărturisit că l-a lăsat pe Lewis Hamilton să treacă, pentru a nu risca să pățească și el ce s-a întâmplat cu Verstappen. Ceea ce Max nu vă face niciodată, nici măcar după cele întâmplate pe Silverstone. Aștept cu interes actul doi din această piesă. GAME ON!