Editorial | Antal Putinica
(partea întâi)
A fost un alt weekend de comentariu. Sau, cum adesea spun prietenilor, că am un sfârșit de săptămână obișnuit. Pentru un comentator de motorsport.
Nu cred că mă pricep la glume, dar am încercat! De mult mă bate gândul să vă împărtășesc din experiența mea, pentru că, în ciuda percepției publicului, nu este deloc ușor comentariul de weekend. Mai ales când ai angajamente cu mai multe stații TV și iubești tot ce mișcă pe circuite. Suprem este weekendul în care apar și cursele de anduranță de 24 ore, fie ele moto sau auto. Nu am punctat momentul centenar Le Mans (ar fi trebuit), iată că o fac acum, de Bol D’Or Moto. Îmi imaginez că sunteți măcar puțin curioși cât “glamour” și “high-life” există, până la urmă, în acest efort.
Spun efort și nu job sau “serviciu” pentru că eu privesc lucrurile într-o manieră diferită. Am ales acest drum cu sufletul și voi comenta cât timp regăsesc plăcere și provocare în asta.
Mărturisesc că mă consider cumva norocos, pentru că plec în fiecare zi de acasă cu o anticipată plăcere în ceea ce urmează să fac. Și fac asta de aproape 30 de ani (am realizat acest fapt când am vorbit cu Axy, acum ceva vreme). Nu mă plictisesc niciodată, însă sunt om și mai obosesc din când în când. Mai ales când stau în “live” 20-30 de ore din 48! Nu mă credeți?! Să vă povestesc ce s-a întâmplat în weekendul trecut, 15-17 septembrie 2023.
Sar peste ziua de vineri, care a fost destul de aerisită. Am comentat pe Digi Sport cam tot atât cât am stat în traficul infernal din capitală (doar încep facultățile!). Așa că iau startul direct cu ziua de sâmbătă.
16.09, 11.00h.
Sâmbătă, “înghesuit” de unele problemele personale ce mi-au ocupat întreaga dimineață, am reușit să plec la timp de acasă. Stau în afara Bucurestiului și plec cu o oră și jumătate înainte de momentul de live. Întrucât prima intrare în direct era tot pe Digi, la 12.25, să ajung în mașină la 11.05 a fost perfect!
Formula 1 s-a întâmplat în Singapore, un oraș ce îmi taie respirația de fiecare dată când îl văd. Și îl văd încă din 2008, de când a schimbat percepția despre F1 cu acel istoric prim GP în nocturnă. Ajung în cabina comm3 și stau la taclale cu Florin. Amândoi anticipăm un weekend diferit față de ce a fost până acum. Eu aveam motivele mele.
16.09, 14.00h
S-a terminat și ultimul antrenament de pe circuitul stradal, iar în scurta pauză existentă (până în calificări), am pus țara la cale cu Marc.One și Roxana. Mai exact, am vorbit despre emisiunea Grila de Start, pe care urma să o facem duminică după prânz. Îmi place când găsesc oameni cu care gândesc sincron. Mă încarcă cu energie!
16.09, 15.55h
Pe Digi, au venit calificările din Singapore! Emoții mari, mai ales că antrenamentele ne-au adus câteva surprize majore. Iar emoțiile au crescut când am avut și … public: una din prezentatoarele Digi24 a venit în cabină, pentru prima dată, din dorința de a vedea exact ce presupune acest comentariu de Formula 1. Ne-a mărturisit că ne urmărește cu mare plăcere, că este fan Ferrari iar interesul l-a căpătat de la soț, un împătimit al sporturilor cu motor. De orice fel!
Aici fac o scurtă paranteză. Cabina de comentariu este un spațiu sacru pentru mine și Florin. Nu este ea uriașă sau luxoasă, ca prin filme, însă odată închisă ușa se creează o atmosferă aparte. Iar când pui căștile pe urechi, jur că există o schimbare, undeva, în planul mental. Suntem doar noi și cursa, nimic altceva nu mai contează. O atmosferă complet diferită comparativ cu emisiunea de studio, unde apari și cu “fața”. Așa că sâmbătă, comentariul cu “public” în cabină mi s-a părut un pic intimidant.
Calificările au terminat prima secvență Q1 cu accidentul lui Lance Stroll. A apărut astfel un steag roșu pentru aproximativ jumătate de oră, ce urma să îmi complice puțin viața. Și asta pentru că la 18:00 urma să intru în direct pe un alt post, pe Eurosport, preluând ștafeta Bol D’Or de la bunul meu prieten și coleg Noli (Arnold Cobilanschi). Așa că i-am trimis un mesaj în care îi spuneam că s-ar putea să nu ajung la timp.
Din fericire, comentariul F1 de pe Digi Sport s-a încheiat la 17.36. Mi-am luat lucrurile și am zburat către mașină! Trebuia să ajung din Panduri pe Bvd. 1 Mai în maximum 20 de minute.
Am reușit! Nu cred că am încălcat (prea multe) reguli de circulație, mai greu a fost cu găsirea unui loc de parcare în zona clădirii Hidroelectrica. Vizavi, pe Kiseleff – bulevard restricționat la acces pietonal, era festivalul vinului moldovenesc. Al nostru, al lor, ce mai contează! Buna dispoziție bubuia până la etajul 16, unde este sediul Eurosport.
16.09, 18.10h
Am preluat microfonul Bol D’Or pe prima pauza comercială de pe Eurosport 1. Ultima cursă din sezonul de anduranță moto avea toate mizele rămase în joc! O cursă de 24 de ore disputată pe celebrul circuit Paul Ricard, lângă Marsilia, cu 47 echipaje moto la start. O nebunie, nu altceva!
Și au urmat 4 ore de “sprint”, așa cum a spus Illya Mikhalchyk – evidentă referire la MotoGP. Am ieșit din comentariul Eurosport la 22.05, când am predat ștafeta lui Bogdan Vrajitoru. De această dată nu am mai sprintat spre sediul Sport Extra, unde urma să intru în direct la 02.30, sâmbăta noaptea – peste vreo 4 ore, timp suficient.
16.09, 23.00h
M-am înșelat amarnic! Am mâncat ceva și am apucat să ațipesc pe un colț de canapea o oră, după care m-a trezit Dan. De ce? Pentru că startul Bass Pro Shops, ultima etapă din faza 16 de playoff Nascar, a fost devansat cu o oră, la 01.30. Ploaia pândea pe Bristol! M-am uitat la Dan, producătorul meu, și am ridicat amândoi din umeri. Asta e, ne-am spus! Am mai dus împreună curse Nascar lungi anul ăsta, unele chiar și de 2 zile, ca pe Charlotte. Sau pe New Hampshire. Ori la început de august, în Michigan.
De această dată, ar fi fost însă problematic. Duminică dimineața, la 07.00, urma să preiau din nou microfonul Eurosport cu un nou stint de Bol D’or.
Să termin însă cu Nascarul. La timp, chiar! În pole pe Bristol, nimeni altul decât Christopher Bell. Și iată cum a apărut un nou record, pe care îl vânam: “C-Bell” a devenit primul pilot din istoria Nascar cu pole-uri în toate cele 3 etape de început de playoff – Darlington, Kansas și aici, în Tennessee! (Despre recorduri voi povesti mai multe în articolul următor, promit!)