(partea a doua)
Și uite așa, cu ochii cârpiți de somn dar cu mintea ageră, am intrat cu sufletul la gură în comentariul de Nascar. Aveam speranțe mari, mai ales că ovalul “scurt” din Bristol, cu banking de superspeedway, a fost cea mai spectaculoasă scenă de eveniment din ultima jumătate de secol. Și cea mai rapidă “jumătate de milă”din istorie!
17.09, 01.30h
La 01.30 am intrat în “live” pe Sport Extra. Mă pregătisem pentru un alt gen de comentariu, mai spumos, “americănesc”, cu multe neologisme (știu, încă neacceptate de Institutul de Lingvistică, parte a Academiei Române; asta e!) dar care sunt proprii curselor americane. Apropo, știți că, în medie, în limba română “intră” cam 3.000 de cuvinte noi pe an?!
M-am ambalat ca de obicei, am “împachetat” frumos prologul (iubesc modul în care se spune rugăciunea și se intonează imnul – respect!) și … surpriză! Din cauza unei ploi mărunte, startul a întârziat cu o oră și s-a dat practic la 02.30 – ora programată inițial. Noroc că îmi plac cursele americane și am avut ce povesti pe pauză. Povești nemuritoare, despre eroi pe cai putere, despre gladiatori în “The Last Great Colosseum”.
Am luat startul în cele din urmă (comanda “Drivers, start your engines” a fost dată chiar de guvernatorul statului South Dakota, Kristi Noem, cea despre care se spune că va fi mâna dreaptă a lui Trump în alegerile de anul viitor), a venit iar ploaia și a fost scos steagul roșu. Măcar am terminat primul stage! Uitasem de oboseală și de tot, pentru că eram cu ochii pe ceas: se termină, oare, cursa la timp?
Și ce cursă urma să avem pe Bristol! Plină de evenimente, cu suspans în ceea ce privește calificarea, până în ultimul tur! Joey Logano, campionul 2022 din Nascar, iese nevinovat din joc după ce este acroșat de Corey La Joie. Strategie proastă de la bun început, nu avea ce căuta în pluton! Devine astfel primul campion en-titre din istoria de playoff (începută în 2004) care iese în prima faza a celor 16. Alt “record” (așa spun americanii, chiar și atunci când e negativ) despre care vom mai vorbi!
A câștigat, în ura(lele) publicului, Denny Hamlin. Clar, este cel mai huiduit pilot din Cup Series. Peste Kyle Busch! Imperturbabil precum Cristiano Ronaldo, Hamlin merge mai departe în playoff cu a 3-a victorie din sezon. Mai mult, piloții săi (are echipă cu Michael “Air” Jordan) Tyler Reddick și Bubba Wallace merg și ei mai departe, în faza celor 12. Recunosc, m-a deranjat puțin să văd întreaga atenție mass media concentrată pe “Bubba” 23, în timp ce alții mai valoroși, erau neglijați. Dar asta este media, mereu ahtiată după senzațional.
S-a calificat in extremis Martin Truex Jr., campionul sezonului regulat, chiar dacă a mers mai departe de pe ultimul loc – 12. Mi s-a părut excepțional faptul că 5 mașini Toyota Camry din 6 înscrise în sezon merg în faza următoare de playoff. Bravo lor!
17.09, 05.30h
Am răsuflat ușurat: comentariul Nascar s-a încheiat dimineața, la 05.20. Cumva, la timp. Am încercat să dorm încă o oră, ce a trecut, parcă, în 5 minute.
17.09, 06.21h
La 6:21 eram în poziție verticală regulamentară, trezit de alarma telefonului. Am avut nevoie de 9 minute pentru un scurt refreshment în chiuvetă (prea mică, dar atât de necesară!), iar la 6.33 plecam din parcare, din zona Unirii – Udriște. Mi-am luat rămas bun de la Dan (avea Supercars în continuare) și am decolat.
În 8 minute eram la Victoriei (pentru prima dată în viață am prins TOATE semafoarele pe verde!) iar 2 minute mai târziu schimbam impresii în redacția Eurosport cu Bagheera. Dacă sunteți din generația mea, nu se poate să nu vi-l amintiți! Vocea aceea grava, liniștită, de la Uni-Fun Radio (ulterior Uniplus), de început de ani ’90. Uriaș în ale muzicii, caracter de nota 10! Acum și inginer de sunet la Eurosport.
La 7:00 punct am intrat în direct cu Bol d’Or. Schimbări radicale de clasament (față de ceea ce știam eu la miezul nopții) cu o cedare mecanică pe motocicleta campioană en-titre, Honda FCC TSR cu numărul 1. Iar visul japonez dispare în noapte. Cel puțin visul Honda, pentru că alte japoneze, Yamaha și Suzuki, se luptă pentru cununa de campion. Iar bucuriile s-au împărțit: Suzuki a câștigat Bol d’Or iar Yamaha YART a luat titlul mondial. Finalul a fost comentat de Noli, de la 11.45, pentru că eu a trebuit să fug la … Digi!
17.09, 12.15h
Pe Digi Sport urma Marele Premiu din Singapore, un Grand Prix de F1 monumental (o altă cursă de noapte, la fel ca Nascarul pe Bristol sau Bol d’Or). Trebuia să pregătesc emisiunea Grila de Start, alături de Florin, un studio avant la lettre util pentru a intra în atmosferă. Mai ales când urmează să vină un invitat special, o veche cunoștință, Doru Sechelariu – primul pilot din lume care a câștigat o cursă pe circuitul stradal din Orașul Leu! Se întâmpla în 2008, în Formula Atlantic BMW.
Și chiar dacă eram obosit (un pic de tot numa’), mi-am pus ordine în gânduri (grație și lui Marc.One) și l-am primit cu brațele deschise pe Doru. A venit special din Bacău pentru asta, chiar dacă avea piciorul drept în ghips. Am rămas mască! O fractură căpătată recent la tenis, similară cu cea care i-a cauzat probleme în carieră prin 2009. Mă stiu cu Doru de ceva ani și, deși nu cred că ne-am văzut de mai mult de 5 ori până acum, simt că mă leagă ceva de omul ăsta. A existat o comunicarea perfectă din prima (sper că e valabilă și reciproca). Un talent fenomenal care a adus imnul României pe multe circuite din lume.
Ca o paranteza, Doru Sechelariu, primul câștigător din istorie în Singapore, a evoluat pe 28 septembrie 2008 sub indicativul ROM/Meritus. Nice!
Punte peste ani (15, mai exact) în aceeași lună septembrie comentăm împreună GP-ul de F1 din Singapore. Și, uitându-mă la Florin, colegul și prietenul meu, îmi dau seama că suntem binecuvântați: să putem vorbi cu Doru, cu Mihai Marinescu, cu Filip Ugran, Vișoiu, sau să fim recunoscuți de cei tineri, de 14-16 ani, unii dintre ei piloți ori chiar autori de record Guinness Book precum Alice Ene, mi se pare ireal. E dincolo de puterea mea de înțelegere! Și totuși, se întâmplă!
Am avut public și în emisiune (dacă tot am început din cabina de comentariu, sâmbătă), pentru că fiul unui prieten, mare amator de Formula 1, a dorit să ia contact cu atmosfera asta specială a televiziunii. I-am făcut pe plac. Câștigat recent în armata de fani F1 (cât bine a făcut acel Drive to Survive, ca să nu amintesc și de scandalul din 2021), mănâncă pe pâine tot ce se întâmplă!
Cu sinceritatea specifică vârstei, m-a întrebat dacă mai pot. Dacă mai pot?! Asta e o întrebare pentru Axy, care de la 13 ani știe tot ce mișcă în TOATE competițiile europene și mondiale. Sau pentru Eric, care la vârsta majoratului publică analize și comentarii în engleză despre Nascar. Sau pentru Patricia Sârbu Mărculeț, care reușește să îmbine racingul cu arbitrajul, în timp ce învață și pentru facultate. Eu mă simt mic pe lângă efortul lor.
17.09, 14.40h
În timpul emisiunii, mai precis pe ultima pauză publicitară, aflu că Willi a ieșit campion în Barcelona. Din nou! Echipa Willi Motorsport, cu Sergiu Nicolae pilot de bază, a câștigat un nou titlu internațional în Cupa Porsche din Seria 24h. Iar eu am fost primul care a divulgat informația, în direct. Mulțumesc Willi! Hai România!
17.09, 15.00h
Încărcat cu atâta energie pozitivă, am luat startul în F1. Iar în Singapore a fost o cursă magică pentru Ferrari. De fapt, pentru Carlos Sainz, care a luat lecții de apărare de la Bitdefender și a stopat seriile acelea incredibile ale celor de la Red Bull. Gata cu recordurile lor, e timpul să scriem altele!
17.09, 18.00h
Ăsta a fost gândul care, în drum spre casă, m-a acaparat. V-am promis recorduri în articolul următor, vor fi recorduri! Cu gândul la performanțe și ochii pe autostradă, am ajuns în sfârșit acasă, după o absență de 33 ore din care 19 în “live”. Mintea încă îmi “ronțăia” pe tema aceasta atunci când am dat de mâncare Helei, lui Lippo, Reea, Skinny, Miki, Satanel, Placido, Unguroaica și Hulk. Dacă tot stau la casă, e păcat să nu am și niște animăluțe pe lângă mine, care mă înțeleg când lipsesc 2 zile, nu?!
Așa am încheiat un weekend obișnuit de comentariu. Obișnuit de … neobișnuit, bănuiesc.