EDITORIAL, EDITORIAL ANTAL PUTINICA

THE WILL TO POWER

Foto: Facebook IndyCar

Editorial | Antal Putinica

Nu vreau să intru în vreo polemică despre ce a vrut să spună, cu adevărat, Friedrich Nietzsche în a sa operă “Der Wille zur Macht”, a cărei traducere se regăsește în titlu. Eu consider, în continuare, că Nietzsche nu s-a referit la putere așa cum au vrut să o înțeleagă alții, pentru a le pica bine pe rever.

Pur și simplu, nu am găsit un titlu mai potrivit acestui articol în care voi scrie și despre Will și despre Power. Pe scurt, Will Power.

Duminică noapte (în România), chiar de fatidicul 9/11 american, Will Power a ieșit campion Indycar. S-a întâmplat în direct pe Sport Extra. A fost un moment istoric pentru motorsportul american, din mai multe motive. Power obținuse în ziua precedentă pole position-ul cu numărul 68 și corectase astfel recordul all-time al lui Mario Andretti, stabilit în 1993 pe ovalul din Michigan. Andretti, îl știm cu toții, nume de legendă în USofA, a fost liderul acestui capitol statistic încă din 1985, de când îl egalase pe A.J.Foyt la 53. La rândul său, a fost egalat de Power tot pe un circuit oval, pe Gateway Illinois.

Acum, Power se întreabă, probabil, unde se poate opri? Anul acesta, a fost în pole de 5 ori. E drept, nu a câștigat decât o cursă, însă a fost cel mai constant parcurs pe care l-a avut după titlul din 2014. A fost pe podium în 9 ocazii din 17 GP-uri în sezon, inclusiv în ultima etapă, cea care a contat. Iar Will Power este din nou campion, la 41 de ani, al 6-lea din rândul aleșilor lui Roger Penske.

Imaginați-vă un oraș puțin mai mic decât Târgu-Mureș, ceva mai întins și plin de prospețime. Un oraș cu 140.000 de locuitori, dar atât de verde încât are un parc adevărat la fiecare 1.000 de suflete! Acesta este Toowoomba, din Queensland, Australia. Locul în care s-a născut și a copilărit Will Power.

Pasiunea pentru curse a moștenit-o, cu siguranță, de la tatăl său. Și tot de acolo se trage probabil și talentul, pe care și l-a șlefuit pe un Datsun (am avut și eu unul prin ’90). Noul mileniu a început minunat pentru Will, cu primul său titlu. Pilot simplu, fără prea mulți bani, a ajuns cu greu în Europa, unde s-a făcut remarcat în Marea Britanie. Era atât de talentat, încât a testat inclusiv un monopost de Formula 1, un Minardi cu care își făcuse debutul în F1 ceva mai devreme Fernando Alonso.

Nu a mers. Așa că s-a orientat spre o altă competiție majoră ce avea etapă acasă, în “Down Under”: Champ Car!

A fost un început frumos, alături de Alex Tagliani în Team Australia. Din păcate, timing-ul a fost complet neinspirat pentru că Champ Car urma să dispară în 2008. Asocierea cu IRL avea să trimită multe echipe în afara nou înființatei Indycar Series. În ultimul moment, Will Power a găsit un volan alături de KV Racing, o structură clasică a IRL. Australienii s-a înțeles între ei (Kevin Kalkhoven deținea KV iar Craig Gore era proprietar Team Australia în Champ Car) iar Will a ajuns colegul lui Oriol Servia în 2008.

Long story short, în doar a 4-a cursa, pe străzile din Long Beach, Will Power câștigă și aduce astfel prima și singura victorie pentru KV în Indycarul acelui an. Talentul său nu i-a scăpat lui Roger Penske.

Căpitanul l-a interpelat imediat și astfel a ajuns într-o echipă puternică anul următor. Rezultatele nu au întârziat să apară. A început în St. Pete 2009 în mașina lui Helio Castroneves (brazilianul avea ceva probleme cu fiscul american) iar apoi a avut, în sfârșit, mașina lui. Monopostul cu numărul 12, numărul pe care îl va face celebru! 

În primul Grand Prix, bang! POLE POSITION! Completat de podium în Long Beach. În a 4-a cursă (are el ce are cu această a 4-a cursă), bang! VICTORIE în Edmonton, Canada! Iar în 2014, de trei ori bang! Victorii în St. Pete, Detroit și pe Milwaukee Mile, la pachet cu primul său titlu suprem. 

Will Power, tânărul sărac din Toowoomba, avea America la picioare.

Perioada pandemică nu a fost deloc ușoară pentru Will. În acei 2 ani, sprijinul său a constat în familie: soția Liz și puștiul Beau, născut în 2016. 2 victorii în 2020 și una singură în 2021 păreau că sună a retragere din competiție. Însă Roger Penske a apreciat întotdeauna voința lui Will (și faptul că i-a adus prima victorie pe IMS de la cumpărarea celebrului complex The Brickyard). Iar Power a renăscut în 2022. “Where there’s a will, there’s a way” spun americanii. Eu completez: there’s power too.

A pus serios umărul la consolidarea reputației Penske, echipă ce a ajuns la un total neverosimil de 233 de victorii de GP în Indycar (ca o paranteză, Penske a strâns peste 600 de victorii de cursă, ever!).

Mario Andretti a pierdut sâmbătă un record. Îl poate pierde și pe următorul, pentru că Super Mario este “bătrânelul” cu o victorie obținută la vârsta de 53 de ani, o lună și 7 zile – Phoenix 1993. Și cine știe cât mai are de gând să concureze Will Power. 

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *