Editorial, Editorial Andrei Niculescu

LEWANDOWSKI, BAYERN ȘI FILMELE BARCELONEI

Foto: Facebook Robert Lewandowski

Editorial | Andrei Niculescu

După acel ”auf wiedersehen” destul de tumultuos din vară, acest ”wieder sehen” de marți seară îl transforma pe Robert Lewandowski în actorul principal al peliculei de mare succes numită Bayern-Barcelona. Sigur, afișele sunt afișe, iar scenariile sunt scenarii, dar n-aveai cum să-l scoți pe polonez din prim-plan, chit că derularea acțiunii promitea un pic altceva decât ceea ce am văzut în precedentele filme cu același afiș.

Filme mai degrabă triste pentru Barcelona. Chiar horror aș putea zice, dacă mă gândesc la acel 8-2 din 2020. Și, sincer, n-ai cum să nu te gândești, deși un rezultat ca acela se vede o dată la 50 de ani între două cluburi de asemenea calibru. Cele triste au fost în sezonul trecut, tot în faza grupelor, ca și-acum, triste pentru că au arătat atunci o imagine deplorabilă a grupării catalane, redusă facil la tăcere de un Bayern care, istoric vorbind, n-are milă de nimeni și de nimic.

Se întorcea așadar Barcelona pe un stadion pe care nu câștigase niciodată ca un copil care a crescut un pic mai mare și încearcă să uite fantomele trecutului, sperieturile trase la o vârstă fragedă. Timid pe alocuri acel copil, s-a văzut asta în primele 3-4 minute, dar având acum o altă față, mai matură, mai încrezătoare, s-a văzut asta până la finalul primei reprize. Dar reprezentând acel copil un clar exemplu, în cele 10 minute decisive din repriza a doua, că maturizarea se face în timp, mai ales la fotbal.

Ies din zona asta metaforică și intru direct în cea concretă, fotbalistică. Mai târziu o să mă refer și la Lewandowski, actorul principal. Pentru Barcelona lui Xavi acest meci cu Bayern a venit cam devreme. E primul examen adevărat, zicea presa spaniolă, și ceva dreptate avea, căci Bayern, chiar într-o ușoară degringoladă fiind, e totuși mai echipă decât Barcelona. Revin la acel 8-2. Ei bine, doi au fost și jucătorii Barcelonei care s-au regăsit la acel meci din 2020 și au ascultat și-acum fluierul de start pe ”Allianz Arena”: Ter Stegen și Busquets, poate nu întâmplător ultimul fiind și un pic vinovat la golul de 2-0. Dincolo, la bavarezi, erau 8 oameni ce jucaseră anul trecut, pe 14 septembrie, pe ”Camp Nou” (3-0 pentru Bayern), cel de-al 9-lea, Goretzka intrând la pauză și fiind foarte important. De aici și ceea ce spuneam, Bayern, azi, e mai echipă decât Barcelona. Un lot se face în câteva săptămîni, bani să fie, o echipă are nevoie de ceva mai mult timp pentru a se exprima ca atare. 

Apropo de ideea de examen. Corectă într-un fel, căci spre deosebire de Rayo, Sevilla sau Viktoria Plzen, Bayern e totuși la alt nivel. Se poate spune că Barcelona a picat acest examen? Privind la rezultat, sec, poate că da. Privind la joc, în special cel din prima repriză, mai degrabă putem spune că a fost un examen amânat pentru o altă sesiune, cea din octombrie, care va da într-adevăr adevărata dimensiune a acestui nou proiect al lui Xavi. Iar dacă nu știți ce va fi în octombrie, ei bine, iată: din 4 în 30 octombrie, catalanii au de jucat, din 3 în 3 zile, cu Inter, Celta Vigo, Inter, Real Madrid, Villarreal, Bilbao, Bayern, Valencia. Abia la sfârșitul acestei sesiuni vom putea da primele note.

E limpede că Barcelona a arătat mult mai bine marți seară decât în ultimele trei meciuri cu Bayern la un loc. A avut idei clare, determinare, motivație, personalitate, a fost în principiu mai bună decât un adversar care a a și uitat când a pierdut acasă ultima dată în Champions League. Putea conduce liniștit la pauză cu 2-0, putea avea chiar și un penalty, dacă arbitrul era mai maleabil. Putea, dar n-a avut. A avut în schimb 10 minute de black-out în repriza a doua, când fantomele trecutului s-au întors și au zguduit fundația unei echipe încă în construcție. În Champions League așa ceva nu se iartă, iar acum avem și motivele pentru care casele de pariuri au plasat destul de jos pe Barcelona atunci când au alcătuit cotele pentru trofeu. Sentimentul de regret al catalanilor e evident, căci au irosit o bună oportunitate de a lua o opțiune serioasă pentru câștigarea grupei, plus că nu se știe când va mai fi prinsă Bayern într-o asemenea situație.

Fiindcă, da, trecem acum și la cealaltă tabără, contextul nu era prea în regulă pentru bavarezi. După startul fulminant de sezon, au venit cele 3 remize la rând din Bundesliga și un ușor sentiment de nesiguranță atunci când vine vorba de transformarea în gol a situaților create. Iar aici toate privirile s-au îndreptat, logic, spre Julian Nagelsmann, care pare din ce în ce mai clar motivul divorțului de Lewandowski. E evident că o legătură de atâția ani, precum cea dintre polonez și restul echipei, nu poate fi ștearsă atât de ușor cu buretele, dar la fel de evident e și senzația de blocaj ori de crispare atunci când atacurile ajung în zona careului advers. Urmărindu-l pe Dzeko cu câteva ore mai devreme în meciul Inter-ului, cred că atacantul bosniac ar fi fost o foarte utilă plombă pentru această poziție de număr 9, până în vară, când Bayern, un club ce a avut ”nouari” legendari de-a dreptul va căuta să repare această situație. Un rezultat nefavorabil marți i-ar fi aduc destule dureri de cap lui Nagelsmann, așa, la adăpostul acestui 2-0 el își poate duce ideile mai departe.

Și, nu, n-am uitat de Lewandowski. Actorul principal al filmului, am convenit asta. Despre Lewandowski nu se poate spune că e un număr 9 de manual, mai degrabă s-ar zice că el a scris acest manual. Tot ceea ce a făcut de cînd a venit la Barcelona a fost impecabil și nu mă refer aici doar la golurile date. Până marți, când Lewy a arătat că e și el om. Contextul emoțional al partidei nu l-a ajutat și s-a văzut asta din felul în care a finalizat, mai degrabă n-a finalizat, ocaziile avute. În rest, jocul său a fost conform manualului, acele ocazii irosite, pe un stadion unde în trecut n-ar fi ratat așa ceva, devenind însă decisive. De regulă acest gen de reveniri nu-s propice pentru cei în cauză (amintiți-vă de Figo, că tot rulează acum pe Netflix acel documentar despre el, cu destul de multe minciuni), sincer cred că nu i-a fost ușor, la fel cum cred că nu i-ar fi fost ușor nici lui Cristiano împotriva Madridului ori lui Messi împotriva Barcelonei. Ce a făcut el împotriva Borussiei Dortmund nu intră la acest capitol. Poate că și primirea pe care i-au oferit-o fanii bavarezi a avut un rol, căci el a fost mai degrabă ovaționat decât înjurat, ceea ce sigur i-a diminuat un pic din motivație. Probabil că la returul de pe ”Camp Nou” îl vom vedea altfel. 

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *