EDITORIAL, EDITORIAL ANTAL PUTINICA

MIRACOLUL DE SFÂNTUL ANDREI

Foto: Facebook Romain Grosjean

Editorial | Antal Putinică

Sfântul Andrei e protectorul tuturor românilor. Al tuturor, chiar și al lui “Romain”. Romain Grosjean.  

Franța nu era pregătită să piardă încă un pilot tânăr și talentat. Anul trecut, pe 31 august, a pierit pe circuitele de Formula 2 Anthoine Hubert, într-un accident oribil petrecut pe Spa-Francorchamps, la ieșirea din celebrul viraj Raidillon. Spre deosebire de Anthoine, care a murit pe loc, Jules Bianchi s-a prăpădit după nouă luni, pe patul de spital. Intrase în comă după îngrozitorul accident petrecut pe 5 octombrie pe Suzuka, într-un alt viraj celebru: 130R, în timpul unui Grand Prix de Formula 1 mizerabil. 

Din păcate, am trăit live toate aceste tragedii, aflându-mă în comentariu. De fiecare dată am simțit, din prima clipă, că accidentele au fost fatale. M-am și exprimat în acest sens, chiar atunci, riscând să fiu judecat ulterior. Tot în direct am fost și duminică, 29 noiembrie 2020, când Romain Grosjean a intrat cu 230 km/h în parapetul de oțel de pe dreapta virajului 2 din Sakhir. Recunosc, pentru o clipă, am fost încercat de același sentiment, acoperit însă imediat de speranță. Când resturile monopostului au fost cuprinse de foc, am numărat alături de Florin, colegul meu, secundele care se scurgeau mai lent ca niciodată. Franța nu putea fi blestemată chiar așa! Romain trebuie să scape! Și după 20 de secunde, am văzut un Grosjean care se lupta cu toată forța disperării să iasă din cockpit. Și a ieșit. Fără gheata stângă, cu arsuri la mâna dreaptă, dar în viață. VIU!!! Fără să își propună vreodată asta, Romain Grosjean a fost pilotul de încercare pentru toate sistemele de siguranță imaginate de FIA în ultimii ani. 

Nu cu mult timp în urmă, am scris un editorial despre cel mai ieftin element din Formula 1: combinezonul pilotului. Cred că era doar a 4-a oară când scriam pe Sport Extra, montat cumva de faptul că viața unui pilot depinde în ultimă instanță de o “cârpă” de nici 1000 de dolari. “In mod paradoxal, cea mai ieftină parte a unei mașini de Formula 1, aflată la start, este un element de protecție. Nu, nu este casca, ci combinezonul ignifug, cu tot cu balaclavă și mănusi de protecție. Costă doar 5-600 euro și apără bunul cel mai de preț: viața pilotului…”  

Nu numai că o apără, dar o și salvează, așa cum am văzut în Grand Prix-ul Formulei 1 din Bahrain. Tehnic vorbind, combinezonul ignifug (care nu este o simplă “cârpă”, evident!) este testat permanent pe un manechin, alintat Thermo-Man. Nomex, materialul brevetat de Dupont și care are la bază fibre de kevlar, este garantat pentru temperaturi de până la 1.600*C!!! Doar pentru câteva secunde, ce-i drept, dar asta înseamnă că poți scăpa exploziei inițiale. Iar mai apoi, evident, rămâne problema focului. Cu cât flacăra este mai luminoasă și virează spre galben intens, cu atât mai mare este temperatura dezvoltată. Din ce am văzut în cazul lui Grosjean, putem vorbi fără să greșim despre 1000-1200 grade. Un foc intens, în care a stat aproape 29 de secunde. Un test suprem, la care combinezonul nu a cedat. Până și șoseta, făcută dintr-un singur layer de Nomex, i-a salvat piciorul stâng. (Voi veni cu mai multe detalii în emisiunea “În Viteză”, de pe Sport Extra.) 

Sunt însă multe alte elemente care au lucrat perfect în cazul accidentului de pe circuitul din Sakhir.  

– Celula de siguranță, acea găoace monococă groasă de numai 6 mm, dar impenetrabilă, realizată din texturi speciale de Kevlar, denumite Zylon.  

– Elementul Halo, țeava din titan devenită obligatorie în 2018, inestetică dar salvatoare, și care protejează capul pilotului. Cu “halo” în jurul capului, Romain a rămas în viață, pe Pământ. 

– Capul i-a fost protejat și de Colierul HANS sau de headrest-ul care nici măcar nu s-a topit în foc. 

– Centura cu prindere în 6 puncte, care a rezistat șocului inițial dar care s-a desfăcut imediat pentru a-i permite pilotului să evacueze epava.  

– Bariera de metal, care s-a deformat și a făcut ca suprasarcina înregistrată de pilot să fie de “numai” 56 G-uri, nu cele 254 G-uri ce i-au pus capăt vieții lui Bianchi. 

– Îmbrăcămintea pilotului: șosete, lenjerie de corp, maletă, balaclavă, combinezon, ghete și cască. Totul testat împotriva focului, inclusiv fermoarul combinezonului sau vizorul căștii. Dacă acesta din urmă ar fi cedat, Grosjean s-ar fi sufocat imediat sau ar fi suportat arsuri ale căilor aeriene.  

– Și nu în ultimul rând, condiția fizică. Grosjean a trecut printr-un impact violent, a scăpat fără hemoragii interne, nu și-a pierdut orientarea în spațiu și a fost capabil să iasă singur din cockpitul în flăcări.   

Pentru a înțelege cu adevărat gravitatea accidentului, trebuie doar să îi ascultăm pe piloți. Dialogul radio petrecut imediat după accident conține multe acute, chiar note disperate. Începând cu Danyil Kvyat, cel care a înțeles probabil cel mai bine, din prima clipă, cât de periculos putea fi totul. Rusul, implicat în coliziunea cu Romain, s-a rugat într-una până când i s-a confirmat că Grosjean a ieșit din amalgamul de carbon și fier, cuprins de flăcări. Iar monegascul Charles Leclerc, care a văzut în retrovizoare mingea uriașa de foc, temându-se de ce poate fi mai rău, a rostit încontinuu: NU NU NU! 

Rugile lor au fost ascultate. Romain Grosjean le-a mulțumit tuturor azi, de pe patul de spital. Însă numai el știe ce se ascunde în spatele acelui zâmbet larg.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *