EDITORIAL, EDITORIAL ANTAL PUTINICA

LUNA LUPULUI

Editorial | Antal Putinica

M-am trezit cu chef de povești de gura sobei, încărcate cu superstiții și strecurate cu grijă în pastelul mitologiei. Doar a fost lună plină! Prima lună plină din an, Luna lupului, cum urlă toate tabloidele. Luna însângerată, termen preluat de la (unele) triburi native din nordul Americii. Luna în care lupii se strâng și urlă către cer, în mijlocul iernii. Dar avem și noi ierni grele, cu viscol și mai ales lupi. Sunt curios cum îi spuneau dacii, despre care știm că aveau cunoștințe de astronomie încă de acum 2 milenii și ceva și nu puteau fi păcăliți ușor de un eventual Cristofor Columb și a sa eclipsă miraculoasă. Dar ai noștri, ‘nalți ca brazii, nu mai contează în ziua de azi, în care înghițim pe nemestecate tot ce vine “de afară”. 

Rămân însă la nativii americani. Luna Lupului anunța cel mai greu moment al anului. Oamenii deveneau agitați, nervoși. Somnul zbura pe nesimțite, precum aburul respirației în toiul iernii. Poate și din cauza trăirii emoționale de peste noapte, ziua imediat următoare era însă încărcată de energie, răsăritul soarelui fiind considerat momentul renașterii din an. Nu pot decât să le dau dreptate, m-am simțit la fel.  

În acest weekend, o haită de aproximativ 50 de lupi mecanizați vor înghiți în goana lor mii de kilometri, căutând prada – trofeul Rolex 24 și ceasul care îl însoțește. La Le Mans, Rolex oferă un singur ceas câștigătorului la general (3, de fapt, câte unul pentru fiecare membru al echipajului). În USofA, totul trebuie să fie maximizat: mai mare, mai mult, mai bun. Aici, pe Daytona International Speedway, ceasurile sunt oferite fiecărui team câștigător de clasă: de 5 ori câte 4 piese!  

Dintr-o gamă denumită inspirat Cosmograph Daytona, modelul este cel lansat în 2016 și se distinge de cel de pe piață prin gravura de pe carcasa spate: WINNER ROLEX 24. Parteneriatul cu Rolex în cursa de 24 ore din IMSA ține de aproape 3 decenii, interval în care unii au strâns chiar și 5 astfel de ceasuri. Nu mă pricep însă la “timepieces” și nici nu vreau ca acest articol să fie asociat cu publicitate, însă nu am găsit răspunsul la o singură întrebare: în 2016, Christina Nielsen a primit un ceas de damă sau varianta bărbătească Daytona, calibrul 4130, atunci când a câștigat clasa GTD? 

Istoria anduranței pe Daytona începe cu anul 1962 și victoria aproape miraculoasă a lui Dan Gurney, care a trecut primul linia de sosire cu un Lotus stricat, dar care încă se mișca “pe liber” din inerție și mai ales din bankingul pistei. Norocul lui Gurney a fost că avea un avans considerabil la intrarea în ultimul tur iar defecțiunea s-a produs când era pe upper lane, sus, aproape de gard. Practic, Gurney a “căzut” spre linia de sosire într-o cursă de 3 ore, parte a campionatului mondial de anduranță oblăduit pe atunci de FIA. Americanii, așa cum am mai spus, vor totul la maximum. În numai câțiva ani, pe Daytona (totuși, un oval clasic destinat curselor stock car) avea să se nască echivalentul Le Mans – o cursă de 24 de ore.   

Le Mans este emblematic, uriaș, istoric. Însă Daytona 24 este cursa mai grea, cel puțin asta susține Derek Bell, britanicul ce a câștigat ambele trofee. De mai multe ori și în aceiași ani! Bankingul de pe oval, parte a circuitului încă de la început, complică mult lucrurile și nu te lasă să te odihnești nici măcar o clipă. La final, ești buimac de parcă ai petrecut o rundă în finala greilor la box.  

Într-adevăr, circuitul compus din trioval și infield (așa zisul Sports Car Course) este provocator: plat complet între virajele 1 și 6, iar apoi cu banking uriaș pe virajele 7 și 12. Până și linia de start-sosire este în plan înclinat, unul mai evident decât “escalada” din Eau-Rouge pe circuitul de Formula 1 de la Spa-Francorchamps. Iar în Belgia, știu sigur, este dificil de parcurs pe picioare urcarea spre Radillon, care are o pantă de doar 17 grade. Virajele de pe Daytona au 31 grade și, literalmente, poți cădea din mașină! Asta chiar ar fi o poveste de spus nepoților. 

La Daytona, bestiile din anduranța americană au urlat destul la lună din boxele în care au fost închise. Acum, este momentul să le lăsăm libere. Luna Lupului a trecut!

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *