Editorial | Andrei Niculescu
”Vine o zi când se va sfârși”, zice un cântec de real succes pe la noi. Și chiar așa e, pentru orice există un punct care nu trage după sine și un ”de la capăt”. Pentru orice lucru bun, din păcate, dar și pentru orice lucru rău, din fericire. În ambele situații e foarte important momentul.
Despre punctul de final pe care Jurgen Klopp și Xavi s-au decis să-l pună în colaborările lor actuale s-a vorbit enorm în aceste zile. A fost un week-end mai degrabă atipic, căci știrile pe care cei doi antrenori le-au oferit au fost mai presus de alte evenimente. Pe undeva normal, căci vorbim totuși de două personalități uriașe în lumea fotbal, Xavi și Klopp, dar, mai presus de asta, de două cluburi gigant, cu sute de milioane de fani pe tot globul. Deși nu se poate face nicio legătură între deciziile celor doi, căci chiar nu există, în amândouă cazurile există ceva ce atrage atenția: momentul. Nu neapăra momentul la care a fost luată decizia, ci momentul la care a fost anunțată.
UN ANUNȚ ȘI MULTE ALTE ÎNTREBĂRI
Să le luăm pe rând. Încep cu Xavi, fiindcă mi-e un pic mai ușor. În sensul că prea multe explicații ale gestului său nu mai trebuie neapărat date. Imediat după eșecul cu Real Madrid din Supercupa saudită a Spaniei, scriam tot aici despre Xavi și situația lui. ”În mâinile lui Xavi”, spuneam eu atunci că ar fi Barcelona, căci catalanul fusese confirmat în funcție, dar precizam că: ”o eventuală ieșire din Cupă înainte de semifinale, un eventual nou dezastru în ”Clasico” ori o serie de rezultate proaste în campionat ar putea încălzi totuși spiritele”. Și așa a fost, Barcelona fiind eliminată din Cupă și ieșind practic, după eșecul cu Villarreal, din lupta pentru titlu. În același text, pe lângă semnele de întrebare pe care le aveam în legătură cu felul în care s-a schimbat (în rău spre foarte rău) echipa spre deosebire de sezonul trecut, deși există un plus evident la nivelul valoric al lotului, mai scriam și asta: ”Întrebările sunt pertinente, răspunsurile ar trebui să fie la Xavi, căci la el vor fi și consecințele. Contextul e însă mult mai amplu și suficiente legături se pot face cu agitația din parcela instituțională, unde Xavi a rămas fără aliați după plecarea lui Jordi Cruyff și Mateu Alemany și unde Deco, deși e director sportiv, pare mai degrabă un apendice al lui Jorge Mendes și a intereselor acestuia. E o stare de neliniște ce nu se vede la televizor, dar care cu siguranță se simte în vestiar, unde imaginea antrenorului și autoritatea lui sunt puse zdravăn sub semnul întrebării”.
Ajung acum la tema acestui text: momentul ales pentru anunțarea deciziei. Xavi zice că imediat după Supercupă luase deja hotărârea. S-a decis s-o facă publică la câteva minute după eșecul cu Villarreal, într-un moment de ușoară exaltare amestecată cu dezamăgirea, posibil și o micuță depresie, fără să le spună nimic jucătorilor, care au aflat de la jurnaliști și cu care a discutat abia a doua zi față-n față. Episod, cel al reuniunii cu echipa, ce a fost presărat cu lacrimi din partea unor jucători, dacă e să dăm crezare informațiilor oferite de unii ziariști. Nu-s genul care să plec imediat după fente d-astea, dar ceva ceva trebuie să fi fost, căci mulți dintre componenții lotului actual fie îi datorează lui Xavi saltul spre elită, fie au venit la Barcelona după discuții cu el, cazul lui Lewandowski ori Gundogan.
Pesemne că asta speră, undeva într-un colț al inimii lui, poate și al creierului, Xavi, ca reacția vestiarului să fie una surprinzătoare, iar de-aici să iasă ceva bun. Inclusiv, poate, pentru el și viitorul lui. Ceva de genul ăsta a reușit, parțial, Luis Enrique în 2017, când s-a produs acea ”remontada” cu PSG, ceva mult mai concret i-a ieșit lui Sir Alex Ferguson în 2002, iar ”logodna” lui cu Manchester United a mai durat un deceniu. E însă riscant, iar șansele de reușită sunt minime. Mai degrabă putem spune că, astăzi, Barcelona e condusă de un interimar, Xavi, cu multe nume așteptând la cotitură. Unul dintre aceste nume fiind Rafa Marquez, antrenorul de la echipa a doua, care s-a repezit să spună, deși în principiu nu l-a întrebat nimeni, că n-ar refuza o asemenea oportunitate.
O PASĂ LA OFSAID PENTRU LAPORTA ȘI DECO?
Mulți sunt de părere că mutarea asta a lui Xavi îl lasă într-un ofsaid destul de mare pe președintele Laporta. Și mai ales pe Deco, a cărui poziție e suficient de mult contestată acum în marea masă a fanilor. Numirea portughezului, cu care Xavi n-a avut cine știe ce relații nici când erau colegi de echipă, a fost o mișcare surprinzătoare a lui Laporta, căci a însemnat, de fapt, înlăturarea lui Jordi Cruyff, al cărui nume însemna enorm. Fără experiență în ceea ce înseamnă a fi director sportiv la un club, Deco e mai degrabă un apendice a lui Jorge Mendes și a intereselor acestuia. Pesemne că Laporta îi datorează multe lui Mendes, dacă a tras această carte, ce a implicat și plecarea unui alt personaj cheie în supraviețuirea clubului în toată această perioadă tulbure: Mateu Alemany.
În cheia de mai sus ar trebuit privită numirea unui nou antrenor. Predilecția lui Laporta pentru antrenorii germani e cunoscută, iar piața oferă câteva nume. Începând chiar cu Klopp, despre care o să vorbesc imediat, continuînd cu Hansi Flick, cu Nagelsmann, care-și termină contractul cu ”naționala” după Euro, cu Tuchel, care în week-end s-a trezit vorbind despre cât de bine se lucrează cu fotbaliștii spanioli, eventual cu Joachim Low. Însă problema mare a lui Laporta vine din lipsa banilor, fiindcă buzunarele sale sunt cam goale. Iar aici, ca de obicei, apare Jorge Mendes. Sau Deco, în fine. Iar varianta Thiago Motta, sub contract cu Mendes, va începe cred eu să prindă contur. Deco și Motta sunt prieteni buni de pe vremea când actualul antrenor al Bolognei juca la Barcelona (era așa numitul ”Club de la caipirinha” cu Deco, Ronaldinho și Motta, care-l atrăgea inclusiv pe foarte tânărul Messi în mrejele sale, motiv pentru care mai întâi a fost înlăturat Motta, trimis la Atletico, iar ulterior, după venirea lui Guardiola, au fost evacuați și Deco și Ronaldinho), rezultatele și prestațiile Bolognei sunt mai mult decât notabile, deci argumente ar exista.
La Barcelona există un termen, ”entorno”, anturaj, scos în evidență de Cruyff și care a avut de-a face cu înlăturarea lui Guardiola, probabil cel mai mare eșec din istoria clubului. Cu acel ”entorno” n-a mai putut lucra Pep, acest ”entorno” a fost și pentru Xavi un mare handicap, dincolo de lipsa lui de experiență în a gestiona anumite situații. Anturajul din jurul președintelui, indiferent de numele lui, format din oameni vizibili și mai puțin vizibil, va fi extrem de influent și în numirea celui care va trebui să-l în,ocuiască pe Xavi. Dacă nu cumva mișcarea lui de sâmbătă se va dovedi la fel de inspirată precum pasele de gol pe care le dădea odată.
DE CE TOCMAI ACUM, JURGEN?
Trecem acum la Liverpool. Și la Jurgen Klopp. Sper că nu v-ați plictisit deja! Klopp zice că încă din noiembrie l-a anunțat pe Mike Gordon, președintele ”Fenway Sports Group” (FSG) de intenția sa de a părăsi clubul la finalul sezonului. Iar acum vine aceeași întrebare pe care am pus-o mai sus: ce l-a determinat să-și anunțe decizia exact acum? Într-un moment în care Liverpool e pe primul loc în clasament, are de jucat o finală de Cupa Ligii, e în cursă pentru Cupa Angliei și e principala favorită la câștigarea Europa League. Dacă din noiembrie până acum nu a transpirat nimic în presă, nu mai putea amâna câteva luni? El zice că nu putea trăi într-un soi de duplicitate în toată această perioadă și poate că ar trebui să-l credem, dar tot îmi mențin părerea că mai putea amâna, măcar până la finala Cupei Ligii.
Motivele, mai zice, trebuie căutate în pierderea energiei. De acord și cu asta, dar de ce i s-a terminat energia fix acum și nu, de exemplu, în sezonul trecut, când oferea tuturor această senzație? Acum, dimpotrivă, părea mai capacitat ca niciodată în tentativa de a readuce în prim-plan acest ”Liverpool 2.0” pe care se apucase să-l construiască astă-vară. Și despre care am scris, tot aici, în chiar primul text al acestui an.
Fac o mică paranteză. Sper din tot sufletul ca aceste motive să nu fie de ordin personal. Adică să implice vreo problemă de sănătate a lui ori a celor apropiați. E ceva ce nici nu vreau să iau în calcul, mai ales că, mai sus, am amintit de Luis Enrique. Închid paranteza.
Revin la Klopp. Am citit tot felul de păreri legate de îmbătrânirea sa, atrasă pesemne de presiunea la care e supus zilnic. Sau că, spre deosebire de el, Guardiola nu are acest tip de presiune. Serios? La partea cu îmbătrânirea, poate că-s de acord, parțial, căci de îmbătrânit o facem cu toții, fizionomia noastră se schimbă odată cu trecerea anilor. Din păcate. Cu aspectul diferenței de presiune față de Guardiola nu-s de acord. Ok, să admitem că Pep n-are vreo teamă că ar putea fi dat afară, dar oare Klopp o avea? Cine să-l demită pe Klopp de la Liverpool, în condițiile în care legătura sa cu clubul, înțelegând aici și suporterii, era atât de puternică? Dacă era să fie demis, cel mai potrivit moment era în sezonul trecut, căci necalificarea în Champions League a presupus o ”gaură” de peste 100 de millioane. Klopp era în aceeași situație cu Simeone, a cărui demitere de la Atletico nu e luată-n calcul de nimeni. Ca și Klopp, Cholo va pleca de la Atletico atunci când va dori el.
E PREGĂTIT KLOPP PENTRU UN AN SABATIC?
Jose Enrique, fostul jucător al lui Liverpool, punea decizia plecării pe seama divergențelor cu cei de la FSG în materie de transferuri. Klopp a dezmințit și imediat fanii ”cormoranilor”, care au de multe ori o atitudine ”sectară” mult peste alții, i-au sărit la beregată bietului spaniol, care doar și-a spus o opinie, având el și ceva informații din culise. Fără legătură sau poate cu legătură, asta vom vedea mai târziu, mi-am adus aminte de plecarea lui Guardiola de la Barcelona, care, spuneam mai sus, e cel mai mare eșec de strategie al catalanilor din istorie. Pep a zis atunci, se întâmpla în 2012, după ce echipa pierduse în ”Clasico” și fusese scoasă de Chelsea în semifinalele Ligii Campionilor, cam ce zice și Klopp azi. Că nu mai are energie. Ulterior, după ani buni, s-a aflat că nu mai avea energie să colaboreze cu un președinte, Sandro Rosell atunci, și cu un vicepreședinte, Bartomeu, cu care nu mai discuta și care-i înlăturaseră cei mai fideli colaboratori. Cine știe dacă n-o să aflăm și despre Klopp, peste ani, chestii asemănătoare.
Cât despre viitor, că asta e tot ce contează până la urmă, se va vorbi mult până-n iunie. Și despre al său, dar mai ales despre al lui Liverpool. Căpitanul Van Dijk tocmai s-a arătat public preocupat de situație, probabil că și alții sunt la fel. De aceea puneam eu unele semne de întrebare față de momentul în care a ales Klopp să comunice decizia. Variantele clubului încep în mod clar de la Xabi Alonso, dar există și alte nume. Un lucru e clar, Liverpool de azi nu mai e cel din momentul numirii lui Klopp și are nevoie de un nume mare pe bancă. Zic asta fiindcă s-a vorbit inclusiv de varianta Thomas Frank, de la Brentford. Mi se pare că și Nagelsmann e o soluție, eventual De Zerbi.
Cât despre Klopp, el spune că vrea un an sabatic. Adică de odihnă, pentru cei ce nu-s familiarizați cu termenul. Hai s-o vedem și pe-asta! Mulți zic așa, în diverse domenii, apoi descoperă că statul degeaba îi obosește enorm, căci nu-s învățați. ”Naționala” Germaniei pare o destinație apetisantă, totuși nu-l văd eu pe Klopp ieșind din circuitul zilnic al antrenoratului pentru a deveni selecționer. Mai e varianta Bayern, ce reprezintă o atracție pentru orice german implicat în fotbal, pe care noi cei ce nu suntem germani n-o percepem ca atare. Cluburi care să-l vrea pe Klopp sunt multe, cu siguranță, cluburi la care să și vrea el să meargă, nu prea. Nu mi se pare un antrenor pentru Real Madrid, nu-i genul lui să lucreze cu ”galactici”, nici în Italia nu-l văd prea curând, Barcelona de azi poate fi, căci vestiarul de azi e departe de cel cu Messi, Suarez, Neymar, Xavi ori Pique, însă la catalani problema banilor e stringentă (17 millioane câștigă Klopp la Liverpool), iar acel ”entorno” de care aminteam mai sus, când m-am referit la Xavi, nu e chiar un punct de atracție pentru un tip ca Jurgen Klopp. Paradoxal poate, singurul club la care neamțul s-ar potrivi perfect, ca la tetris, e Atletico Madrid, doar că acolo e Simeone, iar Cholo e greu e atins. Cam cum era și Klopp, nu?