Editorial | Andrei Niculescu
Victoria obținută de Arsenal în fața lui Liverpool, duminică seară, a fost sărbătorită de Mikel Arteta mai ceva ca trofeul câștigat de ”tunari” în fața lui Manchester City, astă vară. Mă refer la Supercupa Angliei, ”Community Shield”, ”Charity Shield”, cum vreți să-i spuneți. Aceea a fost o cupă mai degrabă fără importanță, succesul cu Liverpool a fost însă capital pentru lunile care urmează. Și ceva îmi spune că foarte mulți dintre cei pasionați de fotbalul european, eu îi zic fotbalul adevărat, ce nu-s înregimentați sentimental la unul din cluburile implicate, sunt foarte mulțumiți de deznodământ. Fiindcă, după mulți ani, avem din nou o luptă în 3 pentru câștigarea Premier League.
Poate părea ciudat, dar chiar așa e. Premier League, acest campionat atât de spectaculos, puternic, bogat și intens mediatizat, a avut foarte rar dueluri pentru supremație care să conțină mai mult de două echipe. Mă refer aici la această perioadă a campionatului, nu la luna septembrie ori octombrie, când clasamentul încă te poate păcăli. Lucrurile serioase încep din februarie, au momentul culminant în aprilie și se decid în mai. Ultima dată când s-a întâmplat așa ceva a fost în sezonul 2015-2016, când Arsenal și Tottenham au încercat însă n-au putut opri ceea ce eu cred în continuare că este cea mai mare surpriză din istoria Premier League, câștigarea titlului de Leicester.
Mă întorc la Arsenal și la bucuria lui Arteta. Ironizată de mulți prin Anglia, cumva pe linia expusă mai sus, totuși nu se câștigase vreun trofeu ci doar un meci. 3 puncte cum ar veni. Da, corect, dar 3 puncte fără de care azi Arsenal ar fi fost în teritoriul nimănui, practic ieșită din luptă, cu amenințarea unor luni în care obiectivul ar fi devenit păstrarea locului de pe podium. Iar acum, după ce-n sezonul trecut ”tunarii” au stat atâta amar de vreme în fotoliul de lider, chestia asta, locul 3, nu suna prea bine. E posibil ca pe el să se așeze Arsenal la finalul stagiunii, dar măcar să lupte până la capăt.
ÎNTRE RÂS, ZÂMBET AMAR ȘI GRIMASĂ AMENINȚĂTOARE
Dincolo de râsul zgomotos al lui Arteta și zâmbetul amar al lui Klopp, readus cumva cu picioarele pe pământ după o serie spectaculoasă de victorii, a existat cineva care, pesemne, a oferit o altfel de reacție. Mi-e greu s-o definesc, nu i-aș zice grimasă, mai degrabă ceva în genul acelui emoticon care-și dezvelește dinții și pe care-l folosim cu semnificație mai mult amenințătoare decât pașnică. Un fel de ”he he he”, dacă vă place mai mult. E vorba de Guardiola, care, în așteptarea meciului pe care City urma să-l joace cu Brentford, la câțiva kilometri de ”Emirates”, a fost și el probabil satisfăcut de rezultat. Fiindcă asta înseamnă că dacă-și va câștiga și restanța (tot cu Brentford) și va merge pe aceeași linie a succeselor în februarie, cu dueluri abordabile, City s-ar urca pe o primă poziție (pe care a stat destul de puțin, în noiembrie) și ar aborda din această postură o lună martie infernală, cu United, Liverpool, Arsenal și Brighton, fără să fie luat în calcul un posibil adversar complicat în Champions League. O lună la capătul căreia am putea să știm mai multe apropo de cum va arăta lupta pentru câștigarea campionatului.
Pentru City nu pare nimic nou. Practic revine pe un drum bătătorit zdravăn. În 3 din ultimele sale 4 trasee spre titlu, situația a fost asemănătoare, în sensul că de fiecare dată Guardiola a reușit să-și ducă echipa spre un nivel excepțional pe ultima turnantă a respectivelor trasee și să recupereze un handicap. Mulți cred că se va întâmpla la fel și-acum, iar supercomputerul ”Opta” le oferă azi cetățenilor o probabilitate de 66,1 la sută pentru victoria finală, după ce acum o săptămână, înainte de Arsenal-Liverpool deci, procentul era de 54 la sută. Evident, e doar un computer și niciun computer din lume nu poate anticipa eventualele erori umane, ce se pot dovedi decisive. Vezi gafa lui Allison ori autogolul lui Gabriel, de duminică. Dar pentru că trăim în epoca-n care inteligența artificială tinde să devină prioritară, previziunile ”Opta” sunt un reper de luat în seamă.
INVITAȚIE LA DEZBATERE
Dar oare așa să fie? Va fi la fel de ușor pentru City precum a fost în sezonul trecut în această perioadă? Cei de la ”The Athletic” s-au întrebat și au întrebat oamenii, începând cu jurnaliștii specializați și terminând cu cititorii. Fanii, la o adică. Opiniile specialiștilor coincid cumva și sunt oarecum pe aceeași linie cu ceea ce am spus și scris și eu, în sensul că demersul ”cetățenilor” de a bate recordul și a lua al patrulea campionat consecutiv e semnificativ mai greu decât anul trecut. În primul rând pentru că lupta nu mai e în doi, ci în trei, fapt care sporește gradul de dificultate, căci una e să ai atenția îndreptată spre un rival și alta e s-o ai spre doi. Mai apoi fiindcă, spre deosebire de sezonul trecut, mai există și alte echipe ce au crescut simțitor în valoare și prestații, gen Tottenham, Aston Villa sau West Ham, în vreme ce United și Newcastle nu s-au resemnat defel, ba dimpotrivă, trag tare să-și revină. Și nu în ultimul rând pentru că jocul lui City parcă nu mai oferă aceeași siguranță. Iar aici mi-a atras atenția un detaliu: în 12 meciuri din acest sezon, a luat gol la primul șut pe spațiul porții sale. Sigur, City, prin stilul său de a menține posesia, e echipa la poarta căreia se trage cel mai puțin, dar amestecând aceste două detalii obținem un ingredient surpriză ce ar putea schimba gustul prăjiturilor ce se voar coace în săptămînile ce vin.
Paradoxal, multe din opiniile precaute au venit din zona fanilor lui City, ce au comentat dezbaterea propusă de ”The Athletic”. Semn că tocmai cei care știu cel mai bine cu ce se mănâncă jocul echipei lui Guardiola au simțit, apropo de ingredientele de care aminteam mai sus, un gust un pic diferit. Evident, au fost și destule păreri izvorâte mai mult din dorință decât din realitate, însă dezbaterea oferă în principiu o perspectivă un pic diferită față de ceea ce am avut până acum în Premier League. Pentru că, da, lupta pentru titlu în acest sezon e un pic diferită față de anii trecuți.
Voi ce părere aveți?