Editorial, Editorial Andrei Niculescu

GENEROSUL KARIM ȘI LUNGUL DRUM SPRE UN BALON DE AUR

Editorial | Andrei Niculescu

Puține au fost în ultimii 25 ani ”Baloanele de Aur” care să nu stârrnească tot felul de discuții, de controverse, de acuzații. Cred că pot fi numărate pe degetele unei singure mâini. Cel puțin perioada duelului ultra-mediatizat dintre Messi și Cristiano Ronaldo a fost plin de așa ceva. Anul acesta a fost liniște și nu cred că există cineva care să creadă că altul ar fi trebuit să fie câștigătorul. Mai ales că s-a schimbat și formatul, într-un fel logic aș zice, căci e corectă acordarea unui premiu pe baza unui sezon competițional, nu a unui an calendaristic.

Avem așadar un nou ”Balon de Aur”. Karim Mostafa Benzema devine cel mai ”bătrân” câștigător al distincției oferite de ”France Football”. Ați observat, cred, că am pus ghilimele la bătrân, căci mi se pare ciudat să caracterizez astfel un bărbat de 35 de ani, dar fotbalul are legile lui. În același timp, sper că ați observat și faptul că, în ultimul timp, 35 de ani nu mai pare o bornă ce automat te duce cu gândul la pensionare, iar acest Balon cucerit de Benzema e un foarte bun exemplu.

UN PREMIU PENTRU O TRANSFORMARE

Să ne întoarcem însă la Karim. Premiat luni la Paris pentru extraordinarul sezon 2021-2022, dar recompensat pentru formidabila sa capacitate de a schimba un destin care, acum câțiva ani, părea că-l va azvârli într-un colț întunecat din istoria fotbalului. Știți povestea, nu mai insist asupra ei. Benzema a reușit, cu felul lui introvertit în afara terenului, dar extrem de generos pe gazon, să schimbe o percepție care l-a urmărit și maltratat multă vreme. Nu comentez aici vinovăția ori inocența lui în acea poveste, în aceste situații doar justiția e cea care trebuie să se pronunțe. Bună, rea, controversată, căci să nu credeți că doar la noi planează umbre asupra sa, justiția rămâne singura balanță într-o lume pe care ne-o dorim normală. Comentez doar această încercare a unui om de a șterge, cu posibilitățile sale, o pată ce va rămâne peste viața și cariera lui, dar care din neagră poate deveni gri sau poate fi integrată într-un atractiv amestec de culori. O încercare, se vede treaba, reușită, căci din personajul mai degrabă detestat la acea vreme, Benzema a devenit azi un lider iubit de în vestiarul Madridului și un adversar respectat de toată lumea pe terenurile de fotbal. Și poate că această transformare e mai importantă decât un Balon de Aur. 

”Cine îl critică pe Benzema nu înțelege nimic din fotbal”, zicea nu demult Zinedine Zidane despre atacantul pe care atunci îl antrena. Și care era prins într-un vârtej al criticilor, pe de-o parte pentru acea poveste urâtă cu Valbuena, pe de alta pentru lipsa golurilor din ale sale statistici. Ceea ce pentru un ”nouar” e esențial. După un timp, același Zizou, continua: ”Karim e cel mai bun atacant din istoria fotbalului francez”. Adăugând un ”pour moi”, ca să nu se ridice prea multe sprâncene de indignare. Din punctul lui de vedere, cu alte cuvinte, iar Zidane are dreptul să aibă un punct de vedere atunci când vine vorba de fotbalul francez. Din istoria căruia face parte, ba chiar beneficiind de un capitol important. La acel moment, Benzema încă nu se întorsese la ”naționala” Franței, iar sprâncenele de care vorbeam mai sus au fost destule. Acum, cred că nu mai sunt.

Zidane a fost unul dintre cei care au contribuit enorm la ceea ce înseamnă Benzema astăzi. Mai rar s-a văzut în fotbal o relație atât de strânsă între un fotbalist și antrenorul său precum cea dintre Karim și Zizou. O relație asumată de Zidane și făcută public ori de cât ori se ivește o ocazie. Atunci când vorbește de Benzema, lui Zizou i se luminează fața, chiar și-acum când nu mai colaborează, și o face cu o asemenea bucurie încât e limpede că nu e nimic fals în ceea ce spune, că nu e nimic forțat, că nu e vreo politică de marketing ori ceva dictat de rațiuni publicitare. Dacă Zidane nu era antrenor la Real Madrid în toți acești ani, cine știe ce s-ar fi ales de Benzema.

ROLUL LUI FLORENTINO

Și ar mai fi cineva. Poate chiar mai important decât Zidane, fiindcă în toată această perioadă a fost șeful lui. Florentino Perez. Care putea foarte ușor să cedeze curentului popular și, atunci când cazul Valbuena a explodat, să se debaraseze de atacantul său. Pentru Real Madrid chiar nu era o problemă în a găsi pe altcineva, să fim serioși, indiferent de relația excelentă pe care Benzema o avea în joc cu Cristiano Ronaldo. Florentino însă a avut pentru Benzema o simpatie ce pentru mulți a părut stranie, mai ales că vorbim despre un om de afaceri care nu și-a construit averea prin sentimentalisme. Dimpotrivă, Florentino e cunoscut ca un tip foarte pragmatic, care nu face mari diferențe între fotbaliștii săi de la Real Madrid (vezi felul în care s-a despărțit de Cristiano și de alții) și mașinăriile ultraperformante cu care care construia linii de metrou la New York, o centură a orașului Beijing, o fabrică în Maroc ori mega-proiectul de câteva miliarde al liniei de tren semi-automate ce va lega aeroportul din Los Angeles de oraș. Față de Benzema a avut mereu o simpatie, care l-a determinat la acel moment să nu plece urechea la sfaturile unora și să-și păstreze atacantul.

Poate că toată această simpatie vine din faptul că Benzema a fost unul din puținele transferuri în care Florentino s-a implicat sută la sută. Cristiano n-a fost transferul lui, iar pentru Bale, Modric, Kroos și alții a fost Jose Angel Sanchez, eminența sa cenușie de la Real Madrid, cel care a negociat. Povestea e cât de cât cunoscută. Florentino căzuse în admirația lui Benzema după un supermeci făcut de acesta la Lyon împotriva Barcelonei. Impresionat a fost atunci și Guardiola, care i-ar fi cerut mai apoi președintelui său, Joan Laporta, să facă totul ca să-l transfere pe Benzema. ”Cu el și cu Messi facem o echipă pe care n-o bate nimeni în următorii 10 ani”, iar fi zis Pep lui Laporta. Pe-atunci, la Barcelona era Eto o, dar Guardiola nu avea, așa cum a recunoscut ulterior, ”feeling” cu atacantul camerunez, pe care avea să-l și dea la Inter, în 2010, exact când Benzema a aterizat la Madrid.

Transferul a fost făcut de Florentino personal, care, profitând de un alt meci din Champions League, al Madridului de data asta, s-a dus el acasă la Benzema, într-un cartier mai degrabă prost din Lyon și a băut o cafea, zice-se la fel de proastă, făcută de mama, Wahida, în timp ce încerca un dialog în franceză, pe care o stăpânea destul de puțin, cu tatăl, Hafid, ce nu vorbea altă limbă. Vă imaginați momentul? Totul în așteptarea tânărului, pe-atunci, jucător, ce era la antrenament și pe care îl suna toată lumea să vină mai repede, iar el nu răspundea. A povestit chiar el episodul: ”Mă sunau toți, familie, impresari, prietenii de pe stradă, să-mi zică să vin mai repede, că mă așteaptă Florentino Perez acasă, iar eu credeam că e o farsă și le închideam telefonul. Abia când am ajuns și-am dat cu ochii de el am realizat că e adevărat și că sunt pe cale să mă urc în trenul vieții mele”. Poate că de-aici s-a născut capitalul de simpatie al lui ”presidente” față de Karim, care nu s-a diminuat odată cu trecerea anilor, dimpotrivă. N-o să știm ce s-ar fi ales de Benzema dacă ar fi ajuns, așa cum dorea Guardiola, alături de Messi, putem doar să bănuim știind relația sa cu Cristiano. Știm însă ce-a ajuns Benzema azi.

Un Balon de Aur. Al cărui loc în istoria fotbalului e asigurat acum. Francezii își pun întrebarea care e locul lui în istoria fotbalului francez, căci premiul ăsta nu are legătură, așa cum a avut la Kopa, Platini ori Zidane, și cu performanțe în tricoul ”bleus”. Pentru Benzema se naște, așadar, o motivație în plus, Mondialul din Qatar. Balonul de Aur e apoteoza unei cariere, dar poate fi și un punct de plecare. 

P.S. 1

Tradus din arabă, Karim înseamnă generos. După cum se vede, nimic nu e întâmplător.

P.S. 2

Se spune că tot ceea ce ni se întâmplă ca adulți, toate problemele pe care le avem la maturitate, se nasc în copilărie. Ca să-l îndepărteze de anturajul dubios din cartierul în care locuiau, părinții l-au dus pe copilul Benzema, la 6 ani, la o școală catolică. Au crezut că așa va fi mai bine pentru copilul lor, dar nu s-au gândit că originile sale algeriene și apartenența la o altă religie îl vor arunca pe Karim în mijlocul unui ”bullying” destul de dur, care va lăsa urme adânci în comportametul și ieșirile ulterioare.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *