Editorial | Dragos Suciu
După 2 luni mai mult sau mai puțin pline din cadrul sezonului 2021, peisajul tenisului masculin pare să se învârtă în jurul acelorași repere.
Novak Djokovic a câștigat Australian Open pentru a 9-a oară, reducând ecartul la capitolul titlurilor de Grand Slam față de Roger Federer și Rafael Nadal. Din punctul meu de vedere, sârbul are șanse bune sa îi egaleze pe cei doi (sau măcar pe Federer) până la finalul acestui sezon, ceea ce ar presupune o răsturnare a ierarhiilor obiective.
În același timp, prin victoria din finală contra lui Daniil Medvedev, Djokovic a stopat ascensiunea rusului spre locul 2 în ierarhia ATP, loc care este ocupat în continuare de Rafael Nadal.
Vorbim despre ierarhii obiective deocamdată, pentru că în cele subiective pare destul de greu de crezut ca Roger Federer va fi detronat vreodată, acesta constituind pentru mulţi, etalonul perfecțiunii în tenis. Rămâne imaginea emblematica a acestui sport, indiferent de ceea ce reușesc Rafael Nadal, Novak Djokovic sau Serena Williams și probabil că aceasta va fi situaţia până la finalul carierei tuturor acestora.
Deoarece, întorcând-ne la argumentele obiective, sunt șanse mult mai mari pentru Djokovic și Nadal să depășească 20 de titluri de Grand Slam decât pentru Roger sa adauge la această zestre. Implinind 40 de ani în luna august, Roger plănuiește revenirea în circuit odată cu startul turneului de la Doha, pe 8 martie.
Vestea revenirii regelui neîncoronat al tenisului mondial a venit în startul acestui an, lămurind multe dintre speculațiile ce aveau în prim plan o posibilă retragere din activitate. Fără meci oficial disputat după acea semifinală de Australian Open 2020, pierdută clar contra lui Novak Djokovic, Roger a anunțat că va rata o bună parte din sezon înainte ca pandemia să lovească pe plan global. Cu timp suficient după anularea unei bune părţi a turneelor din primăvara-vara anului 2020 și cu clasamentul relativ protejat, elvețianul a fost nevoit să recurgă la două operaţii în zona genunchiului. Nu au fost primele probleme la genunchi pentru cel supranumit Mister Perfect, iar vârsta și seceta din ultimii ani la capitolul titlurilor de Grand Slam, i-a făcut pe fanii acestuia să aibă multe semne de întrebare referitor la potențiala sa întoarcere în circuit.
Zvonurile, spuneau că recuperarea a decurs excelent și că acesta ar fi fost pregătit chiar și pentru startul Australian Open, însă din cauza restricțiilor de călătorie, a preferat să nu facă deplasarea la Melbourne.
Desigur, Roger ar fi avut parte de condiţii privilegiate de carantină, aşa cum s-a întâmplat și cu celelalte figuri importante prezente în Australia pandemică, în start de an 2021. Totuși, insuficient pentru ca acesta să îşi poată deplasa întreaga familie și tot staff-ul, ceea ce probabil că a cauzat abandonul său înainte de primul Grand Slam al anului. Sau in orice caz a contribuit.
Ne-am păcăli dacă am spune că situaţia calendarului competițional actual este una firească. Nu mă refer neapărat la absența Indian Wells, turneu Masters ce a fost supranumit grație condiţiilor excelente „cel de-al 5-lea Grand Slam”, ci mai degrabă la succesiunea turneelor în aceasta lună martie ce se dorește de tranziție de la calendarul pandemic la calendarul obișnuit. Apoi, succesiunea bruscă a Masters-ului de la Miami cu turneele importante pe zgură. Devine astfel o etapă de sezon a deciziilor luate de jucătorii importanți, în funcţie de suprafaţa de joc pe care se simt mai bine. L-am văzut pe Nadal retrăgându-se din turneul de sală de la Rotterdam, probabil pentru a-și proteja spatele și șansele pe zgură,
Djokovic, are un program relativ decongestionat, următorul său obiectiv principal fiind, (să nu ne mințim), Roland Garros. Roger reapare în peisaj pe suprafaţă rapidă, urmând să neglijeze probabil din nou, sezonul de zgură.
Întrebările rămân cu totul altele și nu se referă neapărat la obiectivele imediate ale lui Roger, ci la scopul și oportunitatea acestei reveniri.
Ca orice pasionat de tenis, sunt bucuros pentru revenirea pe teren a unuia dintre cei mai mari jucători din istorie. L-am numit mai sus ca fiind Reperul, dar daca îmi este îngăduită această părere, deși nu sunt de acord cu stabilirea unei ordini în ierarhia Treimii, nu cred ca Roger este numărul unu, nici dacă vorbim despre obiectivitate și nici dacă vorbim despre subiectivitate.
Dar majoritatea lumii tenisului aşa îl va percepe, indiferent de ceea ce se va întâmpla în următorii ani.
Cât și ce mai poate câștiga Roger? A fost Wimbledon 2019 ultima sa mare șansă de a câștiga un titlu de Grand Slam? Poate să îşi încheie cariera în modul Pete Sampras? Reprezintă Tokyo 2021 ultima miza din fabuloasa lui carieră? Mai toate aceste întrebări se leagă de un iminent final. Un final evocat și în ultimii 6-7 ani, mai ales în momentul în care a părut că îşi pierde definitiv supremația, dar totusi prelungit ca termen spre date nebanuite.
Obiectiv vorbind, vârful de formă, trebuie programat pentru la vară, iar timp pare a fi suficient odată cu aceasta revenire programată pe 8 Martie.
Documentarul Netflix „The Last Dance” a prezentat un Michael Jordan rănit dar mai însetat de victorie decât oricând în ultimul sau sezon la Chicago Bulls. Cam asta este reacția marilor campioni atunci când simt că finalul se apropie.
Pentru MJ finalul avea s vină câteva sezoane mai târziu, la Washington Wizards, însă ultimul său dans cu marea performanță, avea loc în acel sezon 1997-1998 sezon care a văzut-o pe Bulls încoronată pentru a treia oara la rând, în NBA.
Pentru Roger Federer poate fi 2021, sezon olimpic și cu încă 3 Grand Slam-uri de disputat. Dar până atunci, ne vedem la Doha!