Editorial, Editorial Antal Putinica

AM SCĂPAT DE BINOTTO. DACĂ DĂM DE TA-SU?! | Prima parte

Foto: Mattia Binotto/ Facebook F1

Editorial | Antal Putinica

Ferrari trebuia să îl schimbe pe Mattia Binotto. De mult! A venit până la urmă și decizia, care îmi pare mai degrabă circumstanțială. De ce atât de târziu? Îmi scapă. Și de ce tocmai acum? Să încercăm un exercițiu de imaginație.

Cei 4 sfinți au fost până la urmă doar 3, Mattia unul dintre ei. Cei 3 cu M în frunte: Marco (Mattiacci), Maurizio (Arrivabene) și bineînțeles Mattia (Binotto), i-au hrănit pe tifosi cu speranțe deșarte și iluzii întocmai ca Necuratul. S-au ocupat de Scuderie din 2014 (an greu, trebuie să recunosc) și până în prezent. Și când spun că s-au ocupat, mă refer la faptul că ei au fost cei care au condus, ad litteram, destinul echipei italiene în Formula 1. Ei sunt cei care au luat decizii iar deciziile nu au fost tocmai juste, dacă ne uităm în palmares.

Acele “near miss”, ratările la titlu, nu fac decât să pună sare pe rană și degetul pe adevăr.

Ca orice italian care se respectă, Mattia are și o a doua cetățenie. Doar e născut în Elveția. Acolo a dat examenul de licență în inginerie, la Lausanne. Apoi a virat-o, inteligent, spre Modena, unde a făcut masteratul. Dintre cei nominalizați mai sus, este cel mai îndreptățit să aspire la funcția de Team Principal. Are CV-ul perfect. Nici măcar Jean Todt nu se poate pune cu pregătirea tehnică a lui Binotto! 

Însă a fi Director cu D mare (Team Principal cum se spune,) înseamnă mai mult decât examene absolvite și diplome înrămate. 

Mattia a ajuns la Ferrari în 1995. Chiar dacă a fost invizibil (pentru noi, cei din public) în anii 2000, a făcut parte din echipa de aur. A fost intoxicat cu succes de la bun început. Mulți au spus că este un excelent inginer. Și eu cred același lucru. Numai un inginer extraordinar poate găsi și exploata lacune în regulamentul tehnic. Sau poate imagina soluții “neortodoxe”, precum cele din 2019. Dar asta nu înseamnă că este un vizionar.

Mattia Binotto (să-i dăm credit și lui Luca Marmorini) este cel care a creat motorul de eră nouă în F1: V6-le hibrid turbo de 1.6 litri. Scheletul, embrionul, baza, spuneți-i cum vreți, a tot ceea ce a fost dezvoltat ulterior în departamentul PU. Nu e puțin lucru, din contra. Acel power unit a fost atât de fiabil încât nu a cedat decât o singură dată în sezonul de debut 2014, pe monopostul lui Alonso, în Italia. A fost un motor de încredere, dar de jumătatea catalogului. Rivalii de la Red Bull și Mercedes au făcut motoare puternice care ori bubuiau ori câștigau curse. 

Dar era nevoie de o schimbare, de o nouă viziune. Așa a apărut cel mai reușit grup propulsor Ferrari, cel din 2022. Puternic, fiabil, cu potențial de dezvoltare uriaș. Dar pentru a se ajunge la acest deziderat, a fost necesară aducerea lui Wolf Zimmermann – un “asset” câștigat de ceva timp de regretatul Sergio Marchionne și adus abia acum 3 ani pentru a dezvolta exclusiv noul motor. 

Însă decizia de a-l înrola cu acte în regulă pe fostul director tehnic AMG și Lotus îi aparține lui Binotto. Nu i-a fost deloc ușor, sunt sigur. Dar asta înseamnă să fii un manager adevărat! Și tot Binotto este cel care i-a cerut părerea unui ilustru guru în aerodinamică, Rory Byrne, care la aproape 80 de ani se spune că a desenat superbitatea de F1-75. Jos casca!

Uite-așa, 2022 a fost un an în care ne-am făcut, iarăși, speranțe. Mari și deșarte. Ferrari nu a mai început un sezon de F1 cu victorie din 2004. Kaiserul Schumi a luat startul atunci cu 3 victorii consecutive! Să ne uităm și la 2017, când Kimi și Seb au strâns 102 puncte în primele 3 GP-uri (normal, se trecuse la noul format cu 25 puncte pentru victorie). Prin comparație, anul acesta Leclerc și Sainz au strâns 104 puncte în primele 3 curse, 2 fiind victorii plus alte 3 locuri pe podium. 

Totul părea perfect! Acesta era sezonul revanșei!

Nu a fost deloc așa. Red Bull a recuperat terenul tehnic pierdut în primele curse, la fel și Mercedes pe final de sezon. Drept urmare, Ferrari a fost cât pe ce să piardă locul 2 în clasamentul pe echipe. Au apărut, încă de la jumătatea sezonului, scuzele. Binotto a afirmat chiar că Ferrari nu caută titlul, indignând o lume întreagă. Acela era un moment bun pentru John Elkann să ceara demisia lui Binotto. Dar nu s-a întâmplat nimic, Mattia a fost chiar susținut de scuderie. Au apărut basme cu Feți Frumoși, care voiau să facă un motor puternic, și vezi Doamne, au reușit! Voiau din nou victorii de Grand Prix și au reușit și asta. Și atunci, de ce și-a dat Binotto demisia? 

Elkann (Dumnezeul Stellantis) a spus acum că Ferrari nu se poate mulțumi niciodată cu locul 2. ACUM 5 ZILE! O putea face acum 5 luni, când declarația sa ar fi putut schimba ceva. Dar nu s-a întâmplat. În pur spirit machiavelic, până săptămâna trecută Ferrari dădea dezmințiri referitoare la eliminarea din schemă a lui Mattia Binotto, catalogandu-le fake news.

Dar așa e la Ferrari, nu știi niciodată cine ți-e dușman.

Spuneam ceva despre cei 4 sfinți, la început. Chiar au fost 4, dacă îl punem la socoteală și pe Stefano Domenicali, director Ferrari în perioada anterioară celor 3. El a preluat echipa în 2008, de la Jean Todt, și a câștigat ultimul titlu pe echipe al scuderiei (venit practic din inerția uriașă a perioadei de aur anterioare). Iar gluma cu titlul de “Omul Anul în motorsport în 2012” a fost mai degrabă un semnal discret, că ar cam fi timpul … 

Unde e Domenicali acum? Este Directorul Executiv (CEO) al Formula One Group! Aștept să văd unde va ajunge Binotto după demisia de la Ferrari. 

Citeste partea a doua a editorialului.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *