Editorial, Editorial Andrei Niculescu

TUCHEL, VINOVATUL DE SERVICIU

Foto: Facebook Chelsea FC

Editorial | Andrei Niculescu

Îmi programasem pentru astăzi un alt subiect. Mă gândeam să scriu ceva despre acest nou proiect al PSG-ului, cu Christophe Galtier în frunte, despre șansele parizienilor de a câștiga Champions League cu un antrenor ce adunase, până în vară, mai puține participări în această competiție decât unii tehnicieni de pe la noi, despre meciul ăsta cu Juventus, chiar și despre concubinajul lui Max Allegri cu ”Bătrâna Doamnă” îmi propusesem să amintesc, eventual aveam de gând, la un P.S. pe acolo să abordez și subiectul Benzema, pentru care Real Madrid nu are, în momentul de față, un back-up. În fine, toate ideile au rămas pentru altădată, căci actualitatea a venit brusc sub forma unui ”Breaking News”, dinspre Londra. Dinspre ”Stamford Bridge”, mai exact.

A fost dat afară Thomas Tuchel! Germanul ce ducea pe Chelsea spre câștigarea Champions League în 2021, mai apoi spre Supercupa Europei și Mondialul Cluburilor, s-a trezit demis după fix primul eșec din actualul sezon al Ligii. Și fix după ce atinsese, la Zagreb, borna celor 100 de meciuri pe banca londonezilor.

E însă o decizie la care se impun semnele de exclamare? Probabil că da, căci e cât se poate de lipsită de logică. Ultimele luni n-au fost tocmai normale la Chesea, iar Thomas Tuchel a încercat cât a putut să mențină clubul în zona unui calm aparent. A fost mai întâi schimbarea de proprietar, mai apoi plecările din zona conducerii, logice totuși, căci noul ”owner” nu avea prea mult chef să lucreze cu oamenii lui Abramovici. Birourile rămase libere nu s-au ocupat, ceea ce n-ar fi fost neapărat o mare durere de cap dacă nu se petrecea totul în plină perioadă de mercato. Când rolul unui director sportiv e esențial într-o lume în care relațiile, eventual prieteniile, sunt decisive. Noul proprietar și-a asumat rolul de director sportiv, arătându-se dispus să arunce cu banii în stânga și-n dreapta, pentru a acoperi astfel întârzierea cu care Chelsea inițiase unele discuții. Ei bine, tocmai după ce gruparea de pe ”Stamford Bridge” devenea lider în ierarhia banilor cheltuiți pe achiziții (282 de milioane), la nici o săptămână de la semnarea ultimului jucător, e dat afară antrenorul.

Pare destul de străvezie explicația legată de eșecul din Croația. Nici măcar rezultatele mai puțin bune ale echipei în Premier League nu se pot aduna în motive. E facil să spunem că noul proprietar a băut, cum se zice pe la noi, din ce lăsase în pahar vechiul proprietar, molipsindu-se cu metehnele acestuia (Tuchel e al 8-lea antrenor demis în 10 ani). Mai degrabă cred că despărțirea ar fi trebuit să se producă în vară, cu Tuchel aliniindu-se celor deja plecați, care, să fim sinceri, îl aduseseră. Existau destule zvonuri printre jurnaliștii englezi că între Tuchel și Boehly există deja un conflict mocnit plecat de la refuzul tehnicianului german față de propunerea șefului său de a-l aduce pe Cristiano Ronaldo. La acel moment, Boehly, despre care se zicea prin Anglia că arde de nerăbdare să dea o lovitură de imagine, ca să arate că nu-i mai prejos decât cel de la care cumpărase, a părut că merge pe mâna antrenorului, la fel cum o făcuse înainte și-n problema numită Lukaku, la fel cum a făcut-o și cu achizițiile ulterioare, jucători luați pentru niște sume uriașe și, în mare parte, nejustificate. E posibil însă ca totul să fi fost un armistițiu în acest duel al ego-urilor, în care cel care cedează primul pierde bani mulți. A făcut-o miliardarul american, dar ce mai contează câteva milioane daune la investițiile făcute în această vară? Deja din ce în ce mai mulți spun acum că decizia de demitere era oricum luată, se aștepta doar momentul potrivit.

TUCHEL ȘI TRAIECTORIILE SALE

E totuși foarte curioasă traiectoria lui Tuchel din ultimii ani. Când a fost numit la PSG, nimeni n-a înțeles motivele. Parisul îi făcuse vânt lui Unai Emery, a cărui numire, în paranteză fie spus, iar n-a fost înțeleasă de nimeni (s-a zis atunci că PSG îl avea antamat pe Simeone, dar Cholo s-a răzgândit în ultimul moment și n-au mai fost soluții) și căuta un antrenor cu o personalitate demnă de vestiarul înțesat de vedete, ceva ce PSG nu mai avusese de la Ancelotti încoace. S-a spus că un rol foarte important l-a avut consulul statului Qatar la Munchen, foarte bun prieten cu impresarul lui Thomas Tuchel, Olaf Meinking pe numele lui, puțin cunoscut în fotbal căci e implicat mai degrabă în zona muzicală și a actorilor (actrițelor, modelelor), dar bine ancorat în lumea bună a Germaniei. La rândul său, consulul era foarte bun prieten (eventual rudă) cu șeicul Mansour Bin Ebrahim, cel care conduce Qatar Investment Authority, care deține Qatar Sports Investments, care deține PSG, care avea nevoie de antrenor. Sper că ați înțeles încrengătura, specifică de altfel unui club-stat așa cum e PSG, condus de fostul profesor de tenis al emirului Qatarului. Și dacă n-ați înțeles-o, nu contează, merge în contextul ideii de mai sus, că nimeni n-a înțeles cum a ajuns Tuchel la Paris. 

Când a fost dat afară de la PSG, din nou nimeni n-a înțeles. A fost însă destul de clară poziția lui Leonardo, care i-a căutat pricină din primele zile de colaborare. S-a spus că Tuchel nu prea mai avea trecere în vestiar, nu prea mai era băgat în seamă de starurile de acolo. Când a fost pus de Chelsea, alt mister, alte întrebări fără răspuns, altă mișcare lipsită de logică, dar s-a trecut repede peste, căci și Chelsea era un club destul de bizar în organizare. Totul a funcționat însă de minune în primele luni, au venit performanțele și se părea că Tuchel și-a descoperit, într-un final, contextul potrivit. A venit însă ziua când pe Putin l-au apucat pandaliile, iar efectul de domino ce a urmat a ajuns și pe ”Stamford Bridge”, ultima piesă căzută fiind tehnicianul german.

CE URMEAZĂ?

”Sunt doar o parte a problemei”, declara Tuchel marți seară, imediat după eșecul de la Zagreb. Confirmând într-un fel zvonurile despre care pomeneam mai sus. Spre deosebire de Roberto Di Matteo, care a rezistat 6 luni după câștigarea Champions League, Tuchel a avut mai multă șansă, a stat 15 luni. 

La ora când scriu, numele succesorului încă nu e cunoscut. Zvonuri sunt multe și interesante, pornind și de la ideea că în Premier League sunt permise mutările de antrenor de pe o bancă pe alta. Ba chiar există posibilitatea amuzantă ca Pochettino să vină, din nou, în locul lui Tuchel. Și mai interesantă mi se pare însă varianta ca Tuchel să meargă la Leipzig, ce tocmai l-a dat afară pe Domenico Tedesco, după eșecul rușinos cu Șahtior, dar mare atenție și la FC Sevilla, unde Lopetegui nu se simte deloc bine. 

Până una alta, fotbalul ne-a arătat din nou că a devenit un sport în care memoria nu există absolut deloc. Dar daca Leicester l-a dat afară pe Ranieri, ce să ne mai mirăm acum de Chelsea?!

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *