Editorial | Antal Putinica
“Timpurile se schimbă iar noi ne schimbăm odată cu ele”, spunea Ovidiu, inspirat probabil de înțelepciunea meleagurile noastre. Nu este prima oară când F1 trece prin schimbări radicale. S-a mai întâmplat; și nu o dată. Schimbarea mi se pare a fi, așa cum spunea odată poetul roman, în firescul lucrurilor.
Formula 1 este o competiție, ce-i drept, însă în fapt reprezintă laboratorul viitorului. Astăzi, pe circuitele de Grand Prix nu se câștigă numai glorie, ca pe vremuri. Se verifică soluțiile tehnice care pot schimba ierarhii în producția de automobile. Și se câștigă bani. Mulți bani!
Personal, îmi place schimbarea. Nu sunt pentru monotonie (a nu se confunda cu tradiție). Iar când schimbarea a lovit F1, am avut surprize plăcute, ingineri vizionari care au revoluționat pur și simplu motorsportul. Dar au fost și oameni mai puțin inspirați sau care pur și simplu nu și-au făcut temele pentru acasă.
Vântul schimbării din Formula 1 a adus, de fiecare dată, drame usturătoare.
Nu vreau să răscolesc trecutul până în anii ’50 – ’60. Nu este cazul, nu cred că ar face vreo diferență în prezent. (Fac, totuși, o mică paranteză, pentru înrăiți: așa este, în 1958 a venit motorul central al celor de la Cooper care a schimbat complet designul monopostului de F1 începând cu deceniul următor; iar în 1962, Lotus a venit cu șasiul monococă pe modelul 25, soluție care rezistă și astăzi).
Totuși, până la adoptarea motorului turbo (și aceea cu cântec, vă aduceți aminte povestea ceainicului galben Renault), și acela interzis o perioadă, se încerca orice. Dar absolut orice! Anii ’70 – ’80 au fost anii boemi, în care echipele private puteau răsturna munții cu idealurile lor. Dăruirea și tenacitatea au copt fructele nopților nedormite, transformându-le în adevărate legende.
Am avut mașini cu elice, mașini cu 2 punți directoare, mașini cu aripi înălțate la 2 metri deasupra asfaltului, rotunde, în colțuri, paralelipipedice ori plate ca o omletă, mici, mari, grele, ușoare, cu motoare de motocicletă sau propulsate de adevărate bestii V12.
Orice idee era încercată! Și cred că această diversitate a adus progresul.
Un progres care mai apoi a început să fie limitat, uneori chiar interzis. “The sky is the limit” nu era numai o metaforă, iar cerul își cerea prea des tributul. Era cumva firesc să apară reguli noi. Însă acele reguli au început în anii ’90 să anuleze pur și simplu inovația.
Exemplul cel mai elocvent este Williams, cu al sau monopost al viitorului, care pur și simplu nu putea fi prins din urmă. După 2 titluri mondiale consecutive, cu Mansell și Prost, Williams părea că descoperise Sfântul Graal cu al său monopost FW14, desenat de nimeni altul decât tânărul (pe atunci) Adrian Newey (foto).
Dezbrăcată ulterior de toată electronica și suspensiile active, acea mașină slută avea să ni-l răpească pe Ayrton Senna în 1994.
Și aș vrea să încep cu acel an: 1994. Newey desenase mașina în anii anteriori, luând în calcul în special suspensiile active. Această inovație nu permitea în nici o situație mașinii “să se lipească” de sol, întrerupând astfel curgerea laminară a aerului pe dedesubt, ceea ce ar fi dus inevitabil la “stall” sau pierderea apăsării la sol.
Dacă Adrian ar fi știut atunci acest lucru, Magicianul ar fi fost viu astăzi. Dar soarta a vrut altfel.
Trecând peste șocul de pe Imola și prin procesul ulterior, Adrian Newey a găsit însă soluții și a readus Williams în lupta pentru titlu. Damon Hill s-a impus în ’96 și Jacques Villenueve în ’97, în mașini proiectate de geniul britanic. Dar răul era deja făcut: F1, pentru a oferi șanse egale și echipelor mici (în ’92-’94 vorbeam și despre Jordan Hart, Mugen Honda, Dallara sau Lamborghini – culmea, nume uriașe, însă echipe mici de tot) a luat frâiele în mâini și impus un plafon maxim de dezvoltare.
Asta nu a oprit însă progresul. Nu pentru toată lumea. Au intrat pe filiera uzinele mari care aveau bugete fără limita. A fost o nouă lovitură sub centură dată Formulei 1.
Newey a fost însă întotdeauna rebelul F1. A plecat de la Williams, după o ceartă cu Patrick Head, la o altă echipă “mică”, McLaren. Mika Hakkinen a fost, așa cum spunea Schumi, cel mai tare adversar al neamțului, însă nu ar fi ieșit dublu campion mondial fără mașina lui Newey. Apoi Newey s-a certat și cu Ron Dennis și a ajuns la … Red Bull! O echipă insignifiantă, care abia încerca marea cu degetul.
Iar ce a reușit acolo, în numai 5 ani, e obiect de studiu în cărțile de istorie.
La început de nou mileniu, momentul în care F1 a început să se “retehnologizeze”, uzinele implicate au avut întotdeauna cel mai redus timp de răspuns la schimbare. Fie că motorul a pierdut constant cilindri pe parcurs sau că a câștigat elemente hibrid. Nu conta, în spatele oricărui team oficial existau sute de ingineri și soluții încercate în trecut, care abia acum își putea găsi aplicare.
KERS, ERS, MGU-H, MGU-K; totul este acum calibrat la subdiviziuni de miimi ale oricăror unități de măsură contează. Ajustări făcute în timp real, cu ajutorul computerelor.
2022 este probabil anul în care putem vorbi despre cel mai radical regulament tehnic, prin comparație cu cel de actualitate până acum 2 luni. Nu este zonă care să fi rămas neatinsă: monopostul este mai mare și mai greu (are aproape 800 kg!), aerodinamica este complet schimbată, roțile sunt mai mari, cauciucurile diferite ca design și pată de contact, revin capacele, combustibilul se schimbă.
Numai motorul (teoretic!) a rămas același, însă doar ca specificații tehnice.
Toată lumea a construit motoare noi, unii cu turbocompresorul împărțit în 2, alții pe soluția clasică. Începe să piardă teren, ca pondere de energie recuperată, unitatea MGU-H, amenințată cu dispariția.
Eu merg din nou pe mâna (magică, de-a dreptul) a lui Adrian Newey. Sunt sigur că genialul proiectant va pune pe roți cea mai competitivă aerodinamică. Monopostul, lansat ieri, arată impecabil! Însă Red Bull, cu tot sprijinul, neoficial, al japonezilor de la Honda, este singură.
Iar Mercedes a arătat, de fiecare dată, că se trezește din pumni rapid și se ridică în picioare ca un campion supergreu. Numărătoarea nu a ajuns nici măcar la 8!