Editorial | Dragos Suciu
România începe campania spre un nou parcurs de vis în cea mai prestigioasă competiție a echipelor naționale feminine de tenis împotriva unei formații italiene în plină reconstrucție, cu o singură jucătoare clasată în top 100 WTA convocată pentru duelul de la Cluj. Situația echipei României nu este deloc de invidiat, înaintea primului meci cu Monica Niculescu din postura de căpitan, însă chiar si fără Simona Halep am putea face un caz pentru a acorda României statutul de favorită în această înfruntare.
Italia a însemnat foarte mult în tenisul feminin al ultimilor 20 de ani, iar în prezent are loc o renaștere a tenisului masculin din Cizmă, cu Matteo Berrettini si Fabio Fognini în prim-plan, dar și cu câțiva tineri de mare perspectivă precum Lorenzo Musetti. Cea mai bună dovadă în acest sens este reprezentată de calificarea în finala ATP Cup în luna februarie a acestui an, într-un parcurs ce a înșirat echipe precum Franța, Austria și Spania. Multitudinea juniorilor cu rezultate excelente în competițiile mari nu face decât să confirme acest moment de vârf pentru țara ce a oferit mari campioni ai epocilor trecute, precum Adriano Panatta si Nicola Pietrangeli. Totuși, în toată această pleiadă de rezultate frumoase la masculin, fetele sunt foarte departe de ceea ce reușeau precedesoarele lor.
Între 2006 și 2013, Italia a jucat 5 finale de Fed Cup, reușind să se impună în 4 dintre ele! În 2006, Flavia Pennetta, Roberta Vinci și Francesca Schiavone învingeau Belgia lui Justine Henin chiar la Charleroi (un loc de referință pentru fotbalul românesc cu doar 6 ani înainte), în 2009 se impuneau în fața Statelor Unite cu un singur set cedat, victorie dublată foarte clar și în anul următor, iar în 2013 trimiteau la lecții o tânără echipă a Rusiei după un 4-0 sec, în inima Sardiniei, la Cagliari.
Flavia Pennetta, Roberta Vinci, Sara Errani și Francesca Schiavone. Un careu de ași în cel mai non-clișeic sens al expresiei, 4 jucătoare ce au fost în Top 20 WTA la simplu în același timp, și în Top 10 în perioade separate. Flavia și Roberta își disputau titlul în 2015 la US Open, într-o partidă ce a generat recordul de audiență pentru un meci de tenis din istoria modernă a televiziunii italiene. Pennetta a câștigat, însă Vinci a urcat la rândul ei în Top 10 și a lăsat yankeilor o amintire greu de digerat după acea colosală surpriză furnizată în semifinale, atunci când învingea una dintre cele mai bune versiuni ale Serenei Williams din ultimii 10 ani. Sara Errani a jucat finală de Roland Garros în 2012 și a fost locul 5 în ierarhia WTA un an mai târziu, iar Francesca Schiavone a cucerit trofeul la Roland Garros în 2010, urcând în consecință până pe locul 4.
Meciurile de Fed Cup, datorită specificului, sunt decise în destule situații de duelul final de la dublu. Ar fi nedrept să evocăm doar rezultatele de la simplu ale celor 4, pentru că, deși uimitoare, pălesc în fața celor de la dublu! Flavia Pennetta s-a impus la Turneul Campioanelor și la Australian Open și a fost numărul 1 în lume, Francesca Schiavone are finală de Roland Garros în 2008 si a fost pe 7 în lume, iar Roberta Vinci și Sara Errani sunt, fără niciun fel de emfază, două dintre cele mai bune jucătoare de dublu ale epocii moderne. Cu 5 titluri de Grand Slam în echipă și cu locul 1 ocupat multă vreme, Sara și Roberta au fost cel mai de seamă bastion al rezistenței în fața dominării cvasitotale a surorilor Williams. Grande squadra azzurra!
În perioada antemenționată, Italia a avut cea mai bună echipă națională din lume. Poate că vârfurile au fost mai ascuțite prin Statele Unite, Belgia sau Rusia, dar densitatea la nivel foarte înalt nu a fost niciodată la standardele celei din Peninsulă. Problema a apărut în momentul în care Pennetta, Vinci și Schiavone s-au retras (într-un interval scurt), iar Errani a coborât din Top 100 și nu mai are absolut nimic din jucătoarea ce făcea furori pe zgură acum 7-8 ani. A urmat firescul declin. Iar acest declin este relevat de numele adversarelor României din weekend. Dacă numele poate că mai spun ceva fanilor avizi de tenis, pozițiile ocupate în clasament ar trebui să lămurească definitiv situația. Să analizăm pe scurt echipa Italiei.
Martina Trevisan (27 de ani, 99 WTA) – Jucătoare de mână stângă, cu sfert de finală la Roland Garros-ul tomnatic din 2020. A fost primul și singurul turneu de Grand Slam la care a câștigat un meci pe tabloul principal. Pare să fi fost excepția, nu regula.
Jasmine Paolini (25 de ani, 103 WTA) – Probabil cea mai bună jucătoare (nu dați crezare clasamentului) din echipa actuală a Italiei. Paolini are un tenis destul de variat și poate obține rezultate frumoase în unele momente. Făcând pasul tot mai des spre circuitul WTA, italianca ce provine din mamă ghaneză pare a fi principala amenințare pentru echipa noastră. Mai mult pe zgură, mai puțin pe suprafață dură, e adevărat, pentru că Paolini a câștigat un singur meci pe tablou la un turneu de Grand Slam până la 25 de ani, la același Roland Garros ce a dus-o pe Martina Trevisan în săptămâna a doua.
Elisabetta Cocciaretto (20 de ani, 111 WTA) – Una dintre speranțele tenisului italian, Cocciaretto a făcut pasul spre circuitul profesionist în urmă cu un an și jumătate. Deși presa vorbește despre ea în termeni laudativi, nu pare să aibă acel ceva special cu care să urce în Top 100 deocamdată. O jucătoare de urmărit, însă fără acel factor X.
Giulia Gatto-Monticone (33 de ani, 177 WTA) – Cel mai probabil nu va evolua în confruntarea de la Cluj, însă e de menționat faptul că, deși se află aproape de finalul carierei, jucătoarea din Torino nu a fost vreodată mai sus de locul 148 în ierarhia WTA. A debutat pe tabloul turneelor de Grand Slam abia în 2019, la Roland Garros.
Punerea în oglindă a celor două generații din tenisul feminin italian nu face decât să accentueze diferențele uriașe existente între prezentul sumbru si trecutul glorios. La trecutu-ți mare, mare viitor? Deocamdată nu pentru Italia, iar absența Camilei Giorgi după ce a fost depsitată pozitiv cu noul coronavirus nu face decât să adâncească această rană. Absența Simonei Halep va conta mult, enorm pe alocuri. Chiar și așa, însă, Mihaela, Gabriela, Irina și Monica au toate resursele pentru a dispune de echipa Italiei. Hai România!