Editorial | Antal Putinică
Așteptam de mult să se întâmple. Era inevitabil. Recordul istoric al lui Schumi, pe care eu îl credeam veșnic, a fost egalat. Lewis Hamilton a câștigat duminică Eifel Grand Prix și a strâns, la rându-i, 91 de victorii în Formula 1. Știu ce veți spune. Scriu, poate, prea mult, despre Lewis Hamilton. Dar vremurile o cer. Din fericire, pot face referire la campionul britanic, indirect. Prin Michael Schumacher.
Schumacher a început să câștige titluri naționale sau europene în karting, atunci când Lewis abia se năștea. Trecând prin proiectul juniorilor Mercedes, ajungem în 1991, anul în care Ayrton Senna câștiga ultimul titlu mondial în F1. Pe 25 august 1991, pregătit parcă să preia ștafeta, Schumi debuta în Formula 1, în Belgia (pe circuitul care urma să îi devină a doua casă). La momentul respectiv, Hamilton încă nu își descoperise pasiunea pentru curse. Poate și din cauză că tatăl lui Lewis încă nu avea bani pentru un kart de competiție. Așa cum nu a avut nici Rolf, tatăl lui Schumi. Copilăria săracă prin care au trecut este, probabil, prima condiționare a vieții care îi leagă pe cei doi mari campioni.
Schumacher a obținut cele 91 de victorii la 37 de ani, demonstrând o anduranță ieșită din comun. Hamilton a ajuns la record mai devreme, la vârsta de 35 de ani, însă a avut nevoie de mai multe starturi pentru a atinge acest deziderat: 261 versus 247 pentru Schumi. Nu vreau să ajung și la procente sau alte comparații, pentru că Schumacher și-a stricat aceste statistici întorcându-se în Formula 1 în 2010. A fost un experiment steril, din păcate, dar care a scos în evidență o altă calitate a neamțului: aceea de a nu refuza provocări.
Pasiunea nu cunoaște limite, e adevărat. Însă pentru a fi campion, nu este suficientă. Îți trebuie și o doză imensă de talent. Și îți mai trebuie tenacitate. Uneori, dusă la extrem. Senna a început lupta cu Alain Prost înainte de a se remarca în Formula 1, chiar aici, pe Nurburgring. Înainte de duelul epic de pe străzile din Monte Carlo, din iunie 1984, Senna l-a învins pe Prost în cursa inaugurala a noii variante de “Ring”, făcută cu turisme Mercedes Benz 190 E. Așa cum Schumi îi spunea lui Mika Hakkinen cine este șeful, tot în urma unui contact mai puțin ortodox, în F3 Macau 1990, înainte de a-l înfrunta ulterior în Formula 1.
Michael Schumacher a fost un tip radical și un pilot dur. Nu degeaba i s-a spus “Baronul Roșu”. Avea legătură și cu roșul Ferrari, evident, dar mai degrabă cu nemilosul Manfred von Richthofen, asul german al aviației de vânătoare din primul război mondial. Schumi nu a luat niciodată prizonieri, fie că a fost vorba despre prieteni sau camarazi. Singurul său “drive” era să câștige. Cu orice preț!
Lewis Hamilton este și el radical, dar în același timp în acord cu prezentul. Este prototipul campionului modern. Găsește empatie atunci când vorbește despre adversari, dar este de neclintit atunci când luptă fie pentru victorie, fie pentru drepturi sociale și egalitate. Uneori, a dus manifestările la extrem, obligând FIA să ia măsuri speciale. Dar asta face un campion: deschide drumul pentru ceilalți!
Schumacher nu a avut timp să fie excentric, a muncit non stop pentru a pune din nou în lumină, să strălucească aprins, roșul scuderiei. Hamilton este obligat să fie atent și în exteriorul elitistului grup al Formulei 1. De aceea este campion și pe social media. Cu milioane de oameni care îi împărtășesc viziunea, Hamilton are puterea în mână.
Este un moment foarte delicat, în care îți poți pierde capul foarte ușor. Peste două săptămâni, Lewis Hamilton poate câștiga din nou și atunci va rămâne singur în topul piloților de Formula 1. Iar Michael Schumacher va aluneca, ușor, în uitare. Cel puțin din punct de vedere statistic. Așa cum s-a întâmplat și cu Ayrton Senna, atunci când Schumi i-a bătut multe recorduri. Iar Schumi a spus, în 2006, pe Imola, depășind pole-urile Magicianului: “recordurile sunt făcute pentru a fi bătute!”. Perfect adevărat! Sunt curios ce ar fi avut de spus acum. Din păcate, Michael este forțat de soartă să nu se poată exprima. A vorbit, în numele tatălui, juniorul Mick. Care, cu aceeași “duritate” în priviri, a reluat cuvintele lui Schumi: “RECORDURILE SUNT FĂCUTE PENTRU A FI BĂTUTE!”. A fost primul avertisment pentru Hamilton.