Editorial | Andrei Niculescu
Multe au fost situațiile în care echipa națională a reprezentat un foarte necesar refugiu liniștit pe o autostradă plină de anxietăți și destui au fost fotbaliștii care atunci când au îmbrăcat tricoul reprezentativei țării lor au părut complet schimbați față de realitatea de la cluburi. Nu, nu vă speriați, nu va fi un nou text despre România. Zic că e cazul să luăm o pauză, căci ce era de înțeles cred că s-a înțeles în aceste două săptămâni. În cele ce urmează va fi vorba de un campion mondial. Fericit de fiecare dată când vine la ”națională”, nefericit la echipa de club. Poate că nefericit nu e cuvântul potrivit, poate că mai bine sună nesatisfăcut.
”Selecționerul știe unde să mă așeze în teren. Aici mă bucur de încrederea deplină a lui și a colegilor și am profitat”, a spus Antoine Griezmann, căci el este subiectul, la finalul partidei dintre Franța și Croația de la Zagreb, din Liga Națiunilor, câștigat de campioana mondială cu 2-1, grație lui Griezmann și Mbappe. ”Selecționerul știe să mă așeze în teren”, zice Antoinne, iar aluzia e străvezie, direcția în care a fost îndreptată săgeata fiind foarte clară. Cu alte cuvinte, Deschamps știe, iar Ronald Koeman, nu. Căci e clar că la olandez s-a referit, doar nu la Quique Setien.
Dacă la Barcelona s-a văzut o evidentă schimbare în aceste trei partide jucate în campionat, sub comanda lui Koeman, singurul care a ieșit în evidență în mod negativ a fost Griezmann. Deja la al doilea sezon la Barcelona, francezul e încă departe de versiunea de la Atletico și foarte departe de jucătorul care face diferența în ”naționala” Franței. Iar Koeman e al treilea antrenor cu care francezul se simte mai degrabă incomod. Problema ar trebui așadar să fie la el, dar nu e neapărat așa.
PLANUL LUI VALVERDE
Griezmann a fost, se spune, solicitarea expresă a lui Ernesto Valverde în momentul în care a plecat Neymar, în vara lui 2017. Ideea lui Valverde atunci era să-l lase doar pe Suarez în față și să-i așeze pe Messi și Griezmann în spatele lui, schimbându-și cei doi pozițiile permanent și căutând combinațiile între linii. Griezmann are o mare calitate, are un simț asociativ dezvoltat și o capacitate de a găsi din prima, fără preluare cum s-ar zice, soluții de continuare a acțiunilor. Valverde se baza atunci pe cei 3 din spate, Busquets, Rakitic și Iniesta, căci da, era și Iniesta atunci, care să-i ajute din punct de vedere pozițional pe Messi și Griezmann.
Nu s-ar zice că planul suna rău. Valverde vedea în Griezmann nu doar un marcator, ci și un jucător extrem de inteligent, capabil să se supună intereselor echipei, cu o risipă de efort fantastică în zona defensivă, de presing și recuperare (atâția ani cu Simeone n-aveau cum să nu se simtă), foarte activ fără minge și capabil să se înțeleagă cu Messi. Ceea ce nu e atât de simplu cum pare.
Doar că atunci, în vara lui 2017, deși avea banii de pe Neymar, președintele Bartomeu a decis să nu-i investească în Griezmann. Și pentru că francezul costa atunci 200 de milioane, iar în vara următoare clauza se reducea la 120, dar și pentru a nu complica relațiile cu Atletico Madrid. Și cine știe dacă nu au fost și alte interese la mijloc. Cert e că de venit a venit Dembele, iar operațiunea Griezmann a fost amânată pentru 2018.
RELAȚIA CU MESSI A UNUI CAMPION MONDIAL
Când, știți bine ce s-a întâmplat. A fost mai întâi acel spectacol televizat al lui Griezmann, cu refuzul de a veni la Barcelona anunțat în direct, care nu le-a picat deloc bine lui Messi și Suarez, puși într-o lumină extrem de proastă, căci ei au încercat să-l convingă pe francez să vină la Barcelona și n-au ascuns asta. Apoi a venit titlul mondial câștigat de Franța, ceea ce a făcut ca Antoine Griezmann să urce ca anvergură la nivelul superstarurilor mondiale, lucru pe care chiar el l-a scos în evidență. Vă amintiți poate acel mesaj cum că deja poate sta la aceeași masă cu Messi și Cristiano.
Așa că atunci când transferul a fost făcut, din motive pe care din nou foarte puțini le-au înțeles, Griezmann s-a trezit la Barcelona într-o atmosferă suficient de rece. Ceea ce s-a văzut în primul rând pe teren, căci prin vestiar nu știm noi ce s-a întâmplat. Colaborarea cu Messi mai degrabă n-a fost, acel ”feeling” la care spera Valverde n-a apărut. La fel cum n-a apărut pe nicio schemă tactică o poziție care să-i ofere campionului mondial posibilitatea să se exprime așa cum o făcea la Atletico și cum o face la ”naționala” Franței. Poate și pentru că, după plecarea lui Iniesta, Messi a început să coboare din ce în ce mai mult și să-și asume rolul de organizator al jocului.
Acum, Koeman încearcă să repare această mică problemă și să-l readucă pe Messi în zona careului advers. Asta ar trebui să-l încurajeze pe Griezmann, dar nu se întâmplă asta, căci francezul pare în continuare un corp străin. Aleargă enorm, muncește mult la momentele defensive, caută să se asocieze, dar nu-și găsește locul. Revenirea lui Coutinho, ce pare altul după un an la Bayern, și apariția acestui uragan numit Ansu Fati nu-l ajută deloc pe Griezmann, care poate că ar fi avut o cu totul altă greutate dacă pleca Messi. Atunci poate că Griezmann s-ar fi putut apropia de cel pe care-l știe toată lumea.
UN SUPERSTAR ÎN ROL SECUNDAR
Messi n-a plecat și e greu de crezut, în noul context, că asta se va mai întâmpla. Viitorul lui Griezmann nu prea sună bine din acest punct de vedere. Mesajul lui a fost clar îndreptat spre Koeman, care e totuși cel chemat să găsească o soluție. Mă tem însă că soluția nu există, iar locul lui Griezmann în primul ”11” al Barcelonei e garantat doar de absența unui număr 9 sau a unui alt jucător care să revoluționeze banda dreaptă. Dembele ar putea fi acesta, dar senzația e că și acesta și-a cam consumat creditul. E totuși un mare paradox, nu credeți? Pesemne și o explicație față de ceea ce se întâmplă la Barcelona în această perioadă. Să ai 3 campioni mondiali în lot și niciunul să nu fie important.
În fața lui Griezmann se așterne încă un sezon delicat. Fotbalul e schimbător și poate transforma lesne mâine în alb ceea ce azi e cenușiu ori chiar negru. Iar superstarurile, așa cum am convenit că a devenit francezul, au nevoie doar de un mic declic pentru a-și reveni. Dar viitorul lui Griezmann la Barcelona pare strâns legat acum de capacitatea lui de a-și asuma un rol secundar. Actorii mari știu, în fond, să facă și asta.