Editorial | Antal Putinica
Mie îmi place ploaia. Chiar și când toarnă cu găleata, nu știu de ce, mă simt bine. O fi de la poezia lui Bacovia, o fi de la trupa Spin cu al ei hit de acum 15 ani (pe care îl mai fredonez și acum), sau de vină e Roxette, cu “Regina Ploii” de acum 3 decenii?! Ori, poate o fi săpat în ADN-ul meu de român, moștenire care spune din bătrâni că 2 ploi pe an venite la timpul lor ne scapă de foamete. Se poate! Dar parcă plouă prea mult în prezent, zău!
La momentul la care scriu aceste rânduri, mă pregătesc de weekend-ul de F1 din Montreal. Prognoza meteo spune că o să plouă cu clăbuci, până duminică. În fiecare zi! Și mi-aduc aminte de cea mai lungă cursă din istoria Formulei 1, cea din 2011, pe care am avut plăcerea să o comentez cu prietenul meu Florin și cu Mihai Marinescu, invitat de marcă. Am intrat în cabina de comentariu la 19.30 și am ieșit după miezul nopții, timpul efectiv de cursa fiind de 4 ore 4 minute și 39 secunde. O să revin, pentru că s-au întâmplat (și schimbat) multe de atunci.
“Ploaia, vine peste tine, te-ngheață; ploaia, te lovește în față”
Canadienii cred că au spus bogdaproste pentru ploile din aceste zile. Numai așa pot scăpa de acele incendii devastatoare, de pe ambele coaste, care au pus în pericol atâtea vieți. Ca să nu mai spun că au salvat, cumva, și weekendul acesta din F1, pentru că au curățat atmosfera plină de fum și cenușă. Am stat mult timp cu spectrul anulării așezat cuminte, lângă noi în cabină, așa cum s-a întâmplat și în Emilia Romagna acum o lună. Pe Imola, apa nu a avut unde fugi și a inundat toată zona Fiorano Modenese. Aici, în Montreal, avem norocul că apa curge imediat în râul St. Lawrence.
“Apa trece, pietrele rămân” este proverbul care se aplica perfect în cazul “pietrei” Notre Dame.
Parcul Jean-Drapeau are o istorie foarte interesantă. Una destul de veche, chiar dacă denumirea parcului s-a schimbat de-a lungul timpului. Insula St. Helen, ce și-a căpătat numele în 1611, este o insulă în adevăratul sens al cuvântului, una creată în mod natural de cele 2 brațe ale râului St. Lawrence și aflată în proprietate privată până prin anii 1800. Insula Notre Dame, pe care se află de fapt circuitul Gilles Villeneuve, este sora mai tânără. Mult mai tânără, creata artificial în anii ’60 din pământul excavat pentru a face metroul din Montreal. Astfel a fost extins parcul într-un mic arhipelag, ce a găzduit Expo ’67 și, ulterior, GP-ul de F1 începând cu 1978.
Ce vremuri! Expozițiile Universale erau, cândva, cele mai importante puncte de atracție la nivel mondial. Iar prima cursă din Montreal (să nu uităm că în Canada se țineau Grand Prix-uri de F1 încă din 1967, pe Mosport) a fost câștigată de nimeni altul decât Gilles Villeneuve, canadianul de aur al Formulei 1 și cel mai iubit pilot al marelui Enzo. Era prima victorie a carierei pentru Gilles, care avea să-și piardă viața câțiva ani mai târziu, nu înainte de a ni-l da pe fiul său, Jacques Villeneuve, ce avea să-i ducă moștenirea mai departe și să iasă campion mondial în 1997.
Astăzi, acest circuit înseamnă enorm pentru Formula 1. Aici a obținut prima sa victorie și Lewis Hamilton, cu McLaren, în 2007 (imediat după o altă premieră, ce a deschis drumul spre cele 103 pole-uri ale britanicului). Aici s-a “alimentat” întâia oară cu șampania câștigătorului și Daniel Ricciardo, în 2014. Și tot aici (arunc o privire și spre viitor, normal) Fernando Alonso poate deveni cel mai vârstnic câștigător de Mare Premiu, de la Jack Brabham încoace (australianul s-a impus în martie 1970 pentru ultima oară, la aproape 44 de ani etate).
Spuneți că nu ar fi posibil? De ce nu?! În cazul în care plouă, din nou, la Montreal, am văzut că desfășurarea cursei poate scăpa de sub control (statistic vorbind). Așa că orice este posibil. Ca amănunt, Alonso și Hamilton se luptă, neoficial, pentru o onoare aparte. În istorie, doar 6 piloți au luat 300 de starturi în F1. Sau mai multe, evident! Nando și Lulu sunt 2 dintre ei; ceilalți sunt Kimi, Barrichello, Schumi și Button. Niciunul nu a reușit victoria într-un GP disputat după startul 299! Așadar, miza e mare, recunosc, și dă bine în CV.
Ploaia va rămâne un spectator fidel și pe viitor în Canada. Organizatorii se luptă, fără prea mari speranțe însă, pentru schimbarea datei de disputare (doar primele curse din Quebec au fost toamna, de decenii bune ne tot întâlnim în Montreal în iunie). Revenind la ediția din 2011, cu a sa epopee fără sfârșit, ploaia a făcut ca acea victorie a lui Jenson Button să vină după 6 (șase!) momente Safety Car și o viteza medie înregistrată de nici 90 km/h. Sebastian Vettel s-a răzbunat mai apoi ieșind campion mondial, suflându-i lui Alonso titlul de cel mai tânăr dublu campion mondial din istorie.
“Da, plouă cum n-am mai văzut
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!“
De ce nu? Să plouă cum n-am mai văzut la Montreal și să-mi sune în sufletul mut tălăngile V6 turbo ale monoposturilor de F1. Știa el ce știa, Bacovia!