Editorial | Antal Putinica
Number One, El Primero, 第一 (Dì yī cred că se pronunță, dar nu bag mâna în foc) ..
Am fost învățați de mici să apreciem numărul 1: premiul întâi, vioara întâi, toți pentru unul ș.a.m.d. Este firesc ca numărul 1 să fie dintotdeauna cel mai dorit număr, atât în sport cât și în orice altă ramură competitivă a unei întreceri de pe pământ. Cel puțin aceasta este imaginea cu care suntem obișnuiți: numărul 1 este numărul campionului, unicul, THE ONE! Îl știm cu toții, știm ce reprezintă: best of the best, crema oricărei elite, atletul perfect. Câștigătorul!
Dar este oare așa?
Surprinzător, în Formula 1, numărul 1 nu a fost deloc căutat în primii ani oficiali ai competiției. Concret, în anii ’50, numerele de concurs erau acordate funcție de înregistrarea în fiecare Grand Prix în parte și erau mai degrabă asociate mașinilor, nu piloților. Veneai la start mai devreme, puteai prinde un număr simplu. Dar 1 nu era neapărat la modă.
În 1964, celebrul Jim Clark, care devenise campion mondial cu an înainte, a primit de 5 ori din partea organizatorilor în acel sezon numărul emblematic. Iar acest obicei a început să prindă contur.
În următorii ani Denny Hulme, Graham Hill, Jackie Stewart și alți campioni mondiali en titre au început să ceară și să primească destul de des indicativul 1, însă niciodată numărul lui Dumnezeu nu a fost purtat de același pilot într-un sezon întreg, de la un capăt la altul. Până în 1974.
Hmm, 1974 îmi suna cumva familiar … E anul în care m-am născut.
Dar mai este ceva special (pentru mine) legat de acel an ’74 la care fac referire. Primele mele clipe pe lume au fost când Ronnie Peterson a purtat în premieră întreg parcursul din sezon numărul 1, devenind primul pilot din istorie care a făcut acest lucru. “Supersuedezul” a pus cu această ocazie 1 în F1!
Dar nu pentru că era vreun campion, nici vorbă! Jackie Stewart, Il Supremo din anul anterior, s-a retras brusc după ce a obținut trofeul suprem. Echipa Tyrrell a scoțianului a pierdut astfel numărul 1 care a trecut la Lotus, campioana constructorilor din sezonul anterior (1973). Care era, coincidență, team-ul lui Peterson.
Povestea numărului 1 a devenit ulterior din ce în ce mai complicată, “the one and only” fiind acordat în ultimele decenii campionului mondial. Cum piloții ajunseseră să schimbe destul de des echipele (de voie sau de nevoie) au plecat, firesc, cu numerele după ei. Niki Lauda a plecat în ’79 la Brabham lăsând Ferrari fără numărul 1, dar scuderia și-a luat revanșa în ’90 când Alain Prost a venit la Ferrari din postura de campion mondial cu McLaren.
Numărul 1 a revenit apoi în team-ul britanic grație lui Ayrton Senna.
Mercedes nu a avut niciodată numărul 1 pe un monopost al echipei oficiale. Nici în perioada de început 1954-55, nici în era actuală 2010-2021, deși a strâns nu mai puțin de 8 titluri mondiale. Lewis Hamilton a profitat de regula impusă în 2014, care acorda piloților numere preferențiale pe viață (sportivă) și a ales numărul personal 44, pe care nu l-a mai schimbat niciodată.
Iar Rosberg s-a retras imediat după titlul din 2016, văduvind Mercedes de mult doritul “Number One”, așa cum a făcut-o și Jackie Stewart la începutul poveștii noastre în 1974. Nu au fost singurii, din grupul celor care au părăsit F1 din postura de campioni mondiali făcând parte și Nigel Mansell, plecat în ’93 în Indycar. Sau Alain Prost, imediat după leul britanic.
Volatilitatea alegerii numărului de concurs a început să dispară. Numărul 1 era alocat la începutul sezonului celui mai bun dintre cei mai buni, astfel încât campioni mondiali precum Schumi, Hill, Button, Villleneuve, Hakkinen, Raikkonen sau Alonso au pozat mândri pe circuite cu numărul 1 afișat chiar și pe elemente personale, precum combinezonul de concurs sau șapcă.
Așa ajungem și la ultimul pilot cu numărul 1 afișat pe un monopost de F1. Mai țineți minte oare cine a fost acela și când s-a întâmplat asta? Răspunsul este Sebastian Vettel, care imediat ce a ieșit campion mondial a lipit bine indicativul 1 pe mașina Red Bull între anii 2011 și 2014, pe legendarele mașini alintate Kinky Kylie, Abbey, Hungry Heidi și Suzie (RB 10-le din urmă fiind cotat ca ultimul supermodel al Formulei 1).
Max Verstappen a ales pentru 2022 să readucă pe circuite numărul 1, absent din F1 de 7 sezoane!
Este o decizie firească, până la urmă acesta este simbolul campionilor mondiali. Numărul 1 are conotații și atribute mult diferite față de cele din anii ’70, astăzi înseamnă foarte mult pentru PR sau sponsori. Plus că este și o decizie înțeleaptă de marketing, pentru că produsele de merchandising au fost până în prezent “branduite” cu numărul 33 iar acum toată lumea va dori și tricouri sau șepci cu numărul 1.
Portocaliul rămâne neschimbat. La fel și devotamentul legiunilor Armatei Oranj!