Editorial | Antal Putinica
A fost ziua planetei Marte. De fapt, pe 7 februarie, a fost ceea ce ar însemna pe Pământ Anul Nou. Dar mie îmi place să îi spun ziua planetei Marte. Țineți minte această dată de 7 februarie, s-ar putea să devină importantă pe viitor!
Marte m-a fascinat încă din copilărie. Anul trecut, prin vară parcă, a fost o oportunitate uriașă, o fereastră în care Marte era foarte aprope de Pământ. Prin urmare, orice sondă spațială trimisă avea de parcurs implicit o distanță mai scurtă. A trecut de atunci un an și iată că în prezent avem 3 misiuni care vor atinge Marte aproape în același timp, în 8 zile. Iar la scara universului, câteva zile sunt praf în vântul solar, o nimica toată. Și m-a străfulgerat o idee: cum ar fi dacă am avea MARS GRAND PRIX?
A fost de ajuns să îmi vină ideea pentru ca într-o clipă, visând cu ochii deschiși, să pictez tabloul unui întreg Mare Premiu spațial. Unul în care sondele spațiale (un termen care mă zgârie puțin pe timpan și sper să îi găsesc un sinonim “de scenă”) pleacă în același timp de pe o grilă de start și se întrec care să ajungă prima pe Marte. Totul sub ochii a miliarde de telespectatori. Pentru că vor fi miliarde! Dacă în ’69 primul pas pe lună a beneficiat de o audiență uriașă, Mars Grand Prix va atinge cu siguranță un prag istoric în audiovizualul de pe întreg Pământul.
De ce sonde spațiale și nu rachete, pilotate de oameni? Pentru că o misiune cu echipaj uman spre Marte este un efort pe care un stat nu îl poate susține singur. Pe când prezentul ne demonstrează cât de eficienți putem fi în cazul misiunilor spațiale reduse la un singur mecanism robotizat. Gândiți-vă numai: în doar câteva zile, TREI astfel de sonde aparținând unor națiuni distincte vor marca tot atâtea premiere.
Mai întâi, Al Amal – Speranța. Aparține Emiratelor Arabe Unite și a fost lansată din Japonia. Este un orbiter, adică nu va intra în atmosfera marțiană pentru amartizare, ci va petrece o perioadă de timp pe orbită în rol de satelit artificial. A ajuns deja de 4 zile și este prima misiune a unei țări arabe care reușește acest lucru. Va sta pe orbită 2 ani tereștri, adică un an marțian, studiind ciclurile vremii de-a lungul unei revoluții complete a planetei.
Apoi Tianwen 1. Un nume minunat, delicat și poate tocmai de aceea aparent indestructibil. În traducere “Întrebări cerești”, Tianwen duce spre Marte numele unui poem al lui Qu Yuan, poet care a pus în versuri, acum mii de ani, 100 de întrebări esențiale despre originea Universului, structura Pământului și existența Paradisului. Acelor întrebări le caută răspunsuri prima misiune chineză care atinge Planeta Roșie (a mai fost una, distrusă însă la lansare). Vehiculul asiatic a ajuns pe orbita planetei Marte la 2 zile după “Speranța” arabă.
Chinezii au experiență de jumătate de secol în explorarea spațiului, au ajuns chiar și pe Lună, însă pe Marte până acum nu au pus roțile decât americanii. Și o fac din nou! Aproape de țintă este sonda spațială ce poartă o încărcătură extrem de prețioasă: roverul Perseverance. O să îmi spuneți că sunt deja alte rovere care mai brăzdează praful roșu de pe Marte. Așa este, însă acest rover va lansa primul vehicul zburător din istoria explorărilor Cosmosului: elicopterul Ingenuity. Imaginați-vă: UN ELICOPTER ÎN ATMOSFERA MARȚIANĂ!!!
Vorba lui Creangă: “nu știu alții cum sunt, dar eu …” sunt deja în extaz. Nu mă leg acum de amintirea casei părintești (sau, mai degrabă, a bunicilor). Vreau să ajung cât mai repede în viitor! Un viitor care găsește resurse pe care să îmi construiesc visurile. Tot ce se întâmplă acum în preajma lui Marte, toată înghesuiala de pe orbită, s-a declanșat în plină pandemie. Aceste sonde spațiale, 3 LA NUMĂR, au decolat de pe Pământ într-un iulie pustiu, parcă propulsate de gândurile a miliarde de oameni închiși în case, înspăimântate de un virus ucigaș.
Vreau un viitor în care toți copiii să poată visa, așa cum am visat și eu, adormind cu Jules Verne în mâini sau răsfoind cu nesaț benzile desenate cu aventurile lui Michel Vaillant. Vreau un viitor în care să visăm împreună imposibilul.
Și atunci, de ce nu MARS GRAND PRIX? Sonde spațiale cu profiluri spectaculoase, lucind în lumina soarelui, cu echipe tehnice afișând mândre culorile naționale pe combinezoane. Motoarele pornite, ajutaje fremătând în așteptarea semnalului de start. Comentatori anunțând frenetic numele vehiculelor spațiale: Al Amal, Tianwen, Perseverance, Zamolxis! Telespectatori lipiți de ecranele tabletelor, telefoanelor, holovizoarelor, șoptind încurajări în direcția favoriților. O cursă pentru un Pământ întreg! O cursă de care cred că am avea nevoie.