EDITORIAL, EDITORIAL DRAGOS SUCIU

Dragos Suciu | Madrid Open

Editorial | Dragos Suciu

Majoritatea turneelor importante în jurul cărora se stabilesc obiectivele jucătorilor de top au o tradiție îndelungată și o poziție relativ fixă în cadrul calendarului competițional, fie că este vorba despre circuitul ATP sau WTA. Suntem obișnuiți ca primul obiectiv al sezonului să fie constituit de Australian Open, apoi atenția se mută asupra Sunshine Double înaintea trecerii la sezonul european de zgură ce culminează cu Open-ul francez de la Roland Garros și așa mai departe.

Sunt destul de puține situații în care turneele tinere își fac loc în calendar, de obicei mutarea licențelor de la un oraș la altul petrecându-se în cazul turneelor ceva mai mici (turneul de la București mutat la Budapesta și mai apoi la Belgrad e un exemplu în acest sens), în timp ce competițiile importante se bucură de o vastă tradiție și de o atenție pe măsură. Puține sunt excepțiile în acest sens, însă aș spune că cea mai de seamă, cel puțin în Europa este constituită de turneul de la Madrid. Evenimentele mixte sunt destul de rare în circuit și în general se învârt în jurul câtorva locații importante precum Indian Wells, Miami, Roma sau Cincinnati. Se poate face un caz aici și pentru Open-ul Canadei însă acolo situația e atipică pentru că se joacă atât la Montreal cât și la Toronto, cu mutare de la an la an în funcție de circuit.

Debutând în 2002 la băieți, cel mai important turneu al Spaniei a primit locul turneului de la Stuttgart în calendar, undeva la finalul sezonului, în perioada indoor. Poate suna puțin ciudat faptul că tocmai în patria câtorva dintre cei mai mari jucători de zgură din istorie (între timp venind tot din Spania și cel mai mare zgurist al tuturor timpurilor), însă amploarea turneului nu îi permitea să obțină licență pentru o altă perioadă și, implicit, o altă suprafață, așa că până în 2009 jucătorii s-au luptat în Madrid Arena în destule cazuri pentru un loc la Turneul Campionilor. Situația avea să se schimbe în 2009, atunci când s-a luat decizia găzduirii unei competiții mixte, profitând astfel de locul pe care îl lăsase liber în calendar turneul WTA de la Berlin.

Construirea unui nou complex ca gazdă a turneului era imperios necesară date fiind noile coordonate, astfel născându-se Caja Magica (Cutia Magică), o bază ultra-modernă amplasată în Parcul Manzanares. Municipalitatea madrilenă a întrebuințat arena în diverse scopuri, inclusiv pentru desfășurarea MTV Music Awards în 2010, iar în cazul în care candidatura Spaniei pentru Jocurile Olimpice din 2020 ar fi fost câștigătoare, aici s-ar fi derulat competițiile de tenis. Dacă ne uităm strict la acest aspect, avantajul comparativ față de baza de tenis de la Tokyo pare imens. Astfel, turneul a fost mutat pe zgură începând cu 2009 și s-a intrat în epoca modernă a Open-ului de la Madrid, un interval în care am avut parte de meciuri pasionante oferite de cei mai mari jucători ai lumii, dar și de 2 triumfuri românești la feminin, grație Simonei Halep.

Nu putem trece peste scurta dar tulburata istorie a turneului din capitala Spaniei fără să facem o scurtă analiză a bizarei ediții desfășurate pe zgură albastră. În finalul lui 2011, directorul turneului, Ion Țiriac, a anunțat faptul că ediția din 2012 se va juca pe zgură albastră. Discuțiile au apărut din start, pentru că s-a considerat acesta ca fiind un tribut adus culorilor sponsorului principal, o mare companie de asigurări din Spania, iar astfel de asocieri ce influențează inclusiv calitatea sportului în sine nu au fost văzute vreodată cu ochi buni de către fani. Turneul de la Madrid din 2012 a fost un eșec total din majoritatea punctelor de vedere, cu jucători de top având cuvinte extrem de dure la adresa suprafeței, Rafael Nadal și Novak Djokovic amenințând chiar cu boicotul dacă nu se va reveni la zgura roșie din 2013. Feedback-ul primit de la fani, invocați în momentul schimbării suprafeței pentru a le oferi o mai bună experiență vizuală, a fost de asemenea foarte dur, iar astfel Madrid 2012 a rămas singurul turneu jucat pe o zgură asemănătoare cu gheața.

Recordul de victorii în competiția masculină îi aparține lui Rafael Nadal, deși comparativ cu restul turneelor de tradiție jucate pe zgură palmaresul e destul de sărac (doar 5 titluri), acesta numindu-l cel mai greu turneu de câștigat pe suprafața roșie, în principal din cauza altitudinii la care se joacă (Madrid se află la 667 de metri deasupra nivelului mării), aceasta schimbând din plin condițiile uzuale de zgură. De notat faptul că Rafael Nadal a câștigat turneul și în perioada indoor a acestuia, după o finală de 5 seturi cu Ivan Ljubicic (actualul antrenor al marelui său rival, Roger Federer) în 2005.

La feminin, cele mai de succes două jucătoare au fost Simona Halep și Petra Kvitova, de altfel două dintre reperele tenisului feminin în ultimii 10 ani. Simona a cucerit titlul în 2017 și în 2018, jucând finala în 2014 și 2019, în timp ce Petra are recordul de titluri, 3 la număr, în 2011, 2015 și 2019. Interesant e faptul că, deși ambele s-au simțit foarte bine aici, nu s-au întâlnit niciodată în ultimul act, singura dispută din capitala Spaniei venind în semifinale, în 2014, atunci când Simona câștiga în set decisiv.

Ediția din 2021 promite mult și a furnizat deja meciuri de mare calitate, cu turneul fetelor debutând ceva mai repede și configurând deja fazele avansate ale competiției, în timp ce marii favoriți de la masculin se pregătesc să intre în luptă. Un pariu personal ar merge pe victorii pentru favoriții 1, Rafael Nadal și Ashleigh Barty, însă cu Aryna Sabalenka și Stefanos Tsitsipas având un cuvânt important de spus. Până la urmă, Madridul rămâne dator după ce în 2020 turneul nu a fost reprogramat după anularea inițială. Și ce frumos s-a achitat de sarcini în ultimii ani!

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *