Editorial | Andrei Niculescu
După ce Franța a câștigat Cupa Mondială în 2018, lumea s-a întrebat cum ar fi arătat ”cocoșul galic” și cu Karim Benzema în atac. Dilema avea oarece sens, căci Didier Deschamps s-a bazat aproape în totalitate atunci pentru această poziție, după unii cea mai importantă într-o echipă de fotbal, aproape exclusiv pe Olivier Giroud. Ale cărui statistici la acel turneu final au fost suficient de mult comentate, zero goluri și zero șuturi pe spațiul porților adverse. Sigur, rolul unui număr 9 n-ar trebui judecat doar prin prisma golurilor marcate ori a ocaziilor de gol create, căci importanța lui în jocul colectiv înseamnă mai mult decât atât, totuși acel mare zero a arătat destul de ciudat. Mai ales într-o echipă ce avea să cucerească trofeul suprem.
De fapt, întrebarea ”cum ar fi fost dacă?” s-a pus prima dată după Euro 2016, când Franța s-a oprit la ușa gloriei. Atunci, chiar avut o logică. În 2018, ea fost repetată ”by default”. În toată această perioadă, din octombrie 2015, data ultimei apariții în tricoul albastru, până azi, a fost destul de clar că absența lui Karim Benzema din lotul Franței nu s-a datorat formei sale sportive. Dacă doar după asta ar fi fost judecat, nu ar fi existat absolut niciun motiv, căci prestațiile lui Benzema la Real Madrid, alături de Cristiano Ronaldo și Bale în acea colosală tripletă BBC cu care s-a luat de 4 ori Champions League, dar mai ales după plecarea portughezului și bizara blazare a galezului, prestațiile așadar au fost spectaculoase. Evident că motivul trebuie căutat în altă parte, subiectul e sensibil, probabil că-l știți suficient de bine, dar are și destule necunoscute, iar Benzema a devenit între timp și protagonistul unui documentar Netflix, ce poate fi văzut și la noi și care-i dezvăluie și fețe pe care nu le intuiam.
În toată această perioadă, Didier Deschamps a fost cumva prins la mijloc, căci la momentul scandalului, Benzema și Valbuena erau oameni cu greutate în lotul Franței. S-a descurcat ce-i drept, la fel de adevărat e că avea și de unde alege. Ce să-l fi determinat oare pe Deschamps să-și schimbe strategia și să facă acest pas riscant? Pentru că, da, riscant este, orice s-ar spune. Probabil că nevoia de a aduce ceva nou, de a alunga o periculoasă monotonie.
Subiectul a fost și rămâne sensibil. Iar legătura cu originea musulmană a lui Karim, care în arabă înseamnă ”generos” sau ”onorabil”, nu poate fi o ocolită. Cât de ”onorabil” a fost el în pățania cu Valbuena putem eventual să comentăm, dar e bine s-o facem plecând de la esențialul principiu al nevinovăției, căci deocamdată nu s-a dat niciun verdict în acest sens (ar trebui în noiembrie). Cât de ”generos” e el în joc, asta putem să analizăm și să vedem dacă această generozitate, acest stil asociativ pe care și l-a perfecționat alături de Cristiano la Real Madrid îi va fi de ajutor și alături de Mbappe și Griezmann. Cred, de fapt, că aici e cheia.
CUM VOR COLABORA BENZEMA, MBAPPE ȘI GRIEZMANN?
Mi se pare destul de clar că Deschamps n-ar fi făcut această mutare fără să fie conștient de avantajele ei. Și mi se pare la fel de clar că s-a și consultat atunci când a luat decizia cu șefii federației, cu oameni politici și cu ”greii” vestiarului. Inițial, atunci când am conceput această din urmă frază, am vrut să dau exemple de ”grei”, dar apoi am ajuns la concluzia că-n acest lot al Franței e cam dificil să nu găsești un ”greu”, indiferent în ce compartiment te-ai uita. Tocmai pentru că subiectul e sensibil, e logic ca Deschamps să fi cerut și, ulterior, să fi obținut un soi de consens. Chiar dacă are în spate un CV impresionant, selecționerul francez nu putea dinamita armonia unui vestiar cu o decizie care să nu fie pe placul celorlalți jucători. Și mi se mai pare la fel de clar că și Benzema s-a schimbat în ultimul timp. Pesemne că, îndreptându-se spre capătul unei cariere formidabile la nivel de club, a înțeles că dintr-o prostie a ratat cel mai important trofeu din cariera unui fotbalist.
Va fi mai ușor pentru Franța cu Benzema să câștige Europeanul decât i-a fost Franței fără Benzema să cucerească Mondialul? Ei bine iată o întrebare la care vom primi răspuns abia pe 11 iulie, data finalei. În principiu, alăturarea celor trei nume din atac sună wow. Griezmann-Benzema-Mbappe. Chiar wow, wow, wow. Dar mai apoi încep și întrebările. Se potrivește stilul lui Karim cu cel al lui Antoine și Kylian? Logica ne spune că venirea lui Benzema înseamnă ieșirea din primul ”11” (nu din lot) a lui Giroud. Dar Benzema are cu totul alt stil, am convenit asta, el nu mai e demult un număr 9, e un număr 9 spre 10. Teoretic, se tot spune că jucătorii de mare valoare n-au cum să nu se înțeleagă. Pe teren mă refer. E corect, dar cam așa s-a zis și despre Griezmann și Messi și uite că avem deja două sezoane ce nu ne-au lămurit cât de bine se înțeleg. La ”națională” Griezmann beneficiază de o libertate ce s-ar putea, uneori, să se intersecteze cu cea a lui Benzema, pe care-l știm de la Real Madrid cât de mobil este. Plecând de la colaborarea lui Benzema cu Cristiano ne putem gândi că nu va fi nicio problemă, dar să nu uităm că vorbim de oameni, nu de roboți. Dacă va reuși să facă pe cei trei să cânte împreună aceeași melodie, Deschamps va atribui Franței un rol de mai mare favorită decât până acum.