Editorial, Editorial Andrei Niculescu

IMPERIUL CARE DOMINĂ FOTBALUL

Editorial | Andrei Niculescu

Începând de astăzi ne îndreptăm spre ceea ce s-ar putea numi, fotbalistic vorbind, un week-end normal. Ceea ce înseamnă un week-end cu toate campionatele importante în desfășurare, cu meciuri multe și frumoase, cu discuții și analize, cu dileme în legătură cu partida ce ar trebui urmărită în primul rând, căci, ce să-i faci, multe se vor disputa la aceeași oră. Azi pornește la drum Premier League, nava amiral a fotbalului european, tot azi încep Bundesliga și Ligue, săptămâna viitare deja vom avea turate la maximum motoarele după ce și La Liga și Serie A se vor fi urnit.

E momentul prielnic pentru avanpremiere, pentru predicții, pentru pariuri. Pentru a ridica unele întrebări ce-și vor găsi răspunsul abia peste 10 luni. Cine vor fi campioanele în primul rând? Cine va retrograda, cine va merge în Europa, cine va fi surpriza plăcută și cine va fi cea neplăcută, ce jucător va ieși în evidență, care va dezamăgi și tot așa.

Vor reuși City, Real Madrid, Bayern, Milan și PSG să-și păstreze coroanele sau altele vor fi câștigătoarele? De la Premier League, La Liga și Serie A așteptăm suspans până la final, de la Bundesliga și Ligue 1 așteptăm ca dictatura lui Bayern și dominația PSG-ului să nu mai fie atât de clare și ambele să-și găsească rivali care să se poată înscrie într-o cursă umăr la umăr pentru supremație.

PREMIER LEAGUE, NAVA AMIRAL

Am spus mai sus despre Premier League că e nava amiral a fotbalului european. Imperiul deja nu mai contraatacă, imperiul domină. În mai 2016, stârneam un val de reacții scriind următoarele: ”În momentul de față, Primera e peste Premier League, e campionatul mai valoros, căci valoarea se măsoară în trofee continentale și-n duelurile dintre reprezentante. Mulți confundă spectacolul cu valoarea. A fi spectaculos, iar Premier League e cel mai spectaculos campionat din lume, a fi atractiv pentru cei care privesc e una, a fi valoros e alta. Englezii au bani, dar îi aruncă de multe ori nejustificat, fără ca asta să însemne neapărat valoare. Cred însă că lucrurile se vor schimba.Premier League pare să se fi trezit din amorțeala și ușoara lehamite ce-i cuprinsese pe toți cei de acolo față de competițiile europene, lehamite plecată mai mult din neputință decât din aroganță.”. 

Vă reamintesc, eram în mai 2016. Pesemne că am avut dreptate, fără ca asta să însemne vreo paranormală capacitate de predicție în ceea ce mă privește. Pur și simplu era foarte simplu de dedus, foarte simplu de imaginat scenariul ce va urma. La vremea respectivă, eram contrat sever pe rețelele de socializare sau la emisiuni de fanii înrăiți ai Premier League, adevărați ”talibani”, chiar mai înrăiți decât specialiștii din Regat, ce erau extrem de preocupați de regresul de la vremea respectivă. N-am fost un mare fan al fotbalului englez, cariera mea jurnalistică s-a învârtit prea mult în jurul Spaniei ca să nu fiu mai apropiat de Primera, dar am spus mereu că nu cred că un iubitor al fotbalului adevărat, așa cum sunt și eu, se poate uita doar într-o direcție, ignorându-le pe celelalte. Mi se servea frecvent argumentul că Premier League e un campionat atât de tare și important, e atât de frumos și bogat, încât Champions League nu prea contează. Un alibi străveziu, fără niciun fel de logică. Aș fi curios să aflu acum părerea celor care susțineau atunci aceste teorii, în acest moment în care cluburile din Premier League sunt din nou tari în Europa. Acum brusc a început să conteze Champions League pentru ele? Sau Europa League? Nu mai sunt importanți doar banii din Premier League?

PE UMERII ANTRENORILOR

Șefii ori proprietarii cluburilor din Regat au înțeles că nu e deloc profitabil să arunci cu zecile de milioane pe jucători supraevaluați, care nu ajutau la mare lucru, ci e mult mai bine să investești în antrenori. Poate că Liverpool a deschis acest drum, aducându-l pe Klopp, poate că nu, cert e că acești tehnicieni n-au venit după ei doar cu pretenții, au adus și o altă viziune, alte strategii, altă filozofie și un alt mod de a gândi lucrurile. Toate acestea s-au mulat perfect pe tradiția britanică atunci când vine vorba de antrenori, pe răbdarea lor, pe proiecte de lungă durată, fiindcă, apropo de Liverpool, nu știu în ce alt campionat din lume Jurgen Klopp ar fi rezistat atâția ani fără să câștige vreun trofeu.

Cine a fost măcar o dată pe un stadion din Anglia înțelege perfect ce spun. E o altă lume. Pasiunea oamenilor de acolo pentru fotbal e uriașă, dar cluburile au mare grijă ca această pasiune să fie cultivată. Acești fani, care plătesc abonamente scumpe, bilete scumpe, dar care dau și foarte mulți bani pentru a vedea fotbal la televizor (doar încercați să vedeți cât costă fotbalul televizat în Anglia și vă veți convinge) sunt principalii finanțatori ai acestei reveniri. Plus, evident, investitorii, indiferent de unde vin. Dar nici aceștia nu și-au băgat banii în fotbalul englez din plictiseală sau din generozitate. Au știut unde se duc și de ce. Sigur, Anglia e o țară bogată, cu o forță economică uriașă, cu o capacitate de cumpărare remarcabilă, dar și ăsta e doar un element ajutător. Unii vor spune că urmează o criză majoră, iar asta se va vedea și în fotbal, probabil, dar deocamdată realitatea e asta: Imperiul britanic domină Europa la fotbal.

Îmi vor spune alții că, totuși, în sezonul trecut nicio echipă din Anglia n-a câștigat vreun trofeu european. În special la Champions League e bătaia calului, deși în competiția asta atât de greu de câștigat pragul semifinalelor ar trebui să fie un reper important. Corect, doar că finala de anul trecut a avut o caracteristică, Real Madrid, care e cel mai greu de răpus într-un ultim act, dacă a apucat să ajungă acolo. Cu orice alt adversar, cred, Liverpol ar fi câștigat.

Au fost ani de zile în care, pe umerii lui Messi și Cristiano, Spania a dominat Europa fotbalistică și din nou vă recomand să nu vă uitați doar la spectacol, ci să luați în calcul trofeele. Acum o face Premier League, dar pe alți umeri, pe umerii acestor antrenori de dincoace de Canal. Doar 5 englezi regăsim pe băncile celor 20 de echipe aliniate la start, doi dintre ei fiind Steven Gerrard și Frank Lampard, doi foști mari jucători. În rest străini, cu ideile lor, cu viziunile lor, ajutați de echipe manageriale bine structurate, căci și-acolo s-a schimbat mult campionatul Angliei, la nivelul birourilor, al deciziilor. 

Acum e rândul Spaniei să-și regândească strategiile, e rândul Italiei să-și reamintească de perioada de glorie a Serie A și să încerce un contraatac. Și poate că ar fi timpul ca și Germania, o altă țară puternică, bogată, cu oameni pasionați de fotbal, să iasă un pic din rigiditatea cu care a fost înconjurată Bundesliga și să înceapă ofensiva. Pentru că are cu ce. Exemplul Eintracht Frankfurt poate fi urmat și de alții.

Până una alta, zic să ne bucurăm de startul acestui sezon atipic (nu uitați de Mondialul din noiembrie și decembrie) și-n primul rând să ne bucurăm de fotbalul adevărat.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *