Editorial, Editorial Andrei Niculescu

GARETH BALE: UN RAC CE NU SE VEDEA LIDER

Foto: Facebook Gareth Bale

Editorial | Andrei Niculescu

S-a retras din fotbal Gareth Bale! La 33 de ani! ”Așa, și?!”, probabil că vor spune destul de mulți, iar ceva dreptate pesemne că au. Știrea nu era una care să provoace vreun ”breaking news” ori să aducă după sine cine știe ce dezbateri, era o informație pe care mai degrabă o intuiam și așteptam să iasă la lumină. Abia a prins pagina 20 în ”Marca”, unde subiectul posibilei plecări a lui Joao Felix la Chelsea a câștigat coperta, în vreme ce ”As”, mai generos, i-a acordat pagina 9. Tabloidele din Anglia i-au găsit spațiu pe unde au nimerit, iar celelalte ziare de prestigiu mondial au tratat subiectul ca pe unul destul de banal.

Și totuși, se retrage din fotbal un tip care a câștigat de 5 ori Champions League cu o singură echipă, Real Madrid. În cei 9 ani cât a îmbrăcat tricoul ”blanco”. Doar legendarul Paco Gento îl depășește la acest capitol, cu 6. Palmaresul său la Madrid cuprinde, în total, 19 trofee, iar unele statistici ne oferă o dimensiune mai aproape de o realitate ce putea fi colosală, dar n-a prea fost: mai multe goluri marcate decât brazilianul Ronaldo, mai multe trofee câștigate decât Zidane, mai multe pase decisive decât Beckham. Ronaldo, Zidane, Beckham, trei dintre adevărații ”galactici” ai Madridului, toți cu un loc infinit mai bun în ierarhiile sentimentale ale fanilor decât Bale.

Posesor al unui fizic privilegiat, al unei viteze formidabile și a unei tehnici pe care rar o găsim la un fotbalist din Regat, Bale a venit la Real Madrid din dorința clară a lui Florentino Perez de a contrabalansa greutatea pe care o avea în vestiar Cristiano Ronaldo. Și, implicit, impresarul acestuia, Jorge Mendes. Florentino n-a avut niciodată pentru Cristiano acea simpatie pe care portughezul o merita dacă stăm să-i analizăm toate realizările, iar pentru impresarul acestuia nici atât, lucru care se vede din lipsa tranzacțiilor de impact de după 2018. Tip super-orgolios, Florentino n-a putut trece niciodată peste faptul că transferul lui Cristiano n-a fost al lui, el doar a concretizat ceea ce aranjase cel de dinaintea lui, Ramon Calderon, iar felul în care a scăpat de portughez e cea mai bună dovadă. Fie și dacă punem în balanță tratamentul pe care l-a primit și-l primește Benzema ori pe care l-a primit Bale, în ciuda derapajelor acestuia din urmă. La momentul aterizării la Madrid, Bale era deja un star în Premier League, ceea ce l-a încântat pe Florentino, și arăta un potențial uriaș, atât fotbalistic cât și mediatic.

Și totuși, ceva n-a funcționat cum trebuie, iar Gareth Bale nu are o poziție fruntașă la tabloul de onoare al madrilenilor. Și totuși, e greu de vorbit despre Bale ca despre un eșec, căci cifrele sale zic altceva. Momentul său de cumpănă a fost plecarea lui Cristiano la Juventus. Atunci ar fi trebuit el să facă pasul în față și să devină liderul echipei. Cel din teren, fiindcă vestiarul era încă al lui Sergio Ramos. Nu l-a făcut, dar l-a ajutat pe Benzema s-o facă. Mulți vorbesc despre unele contre cu Zidane, antrenorul de la acel moment, alții zic că se simțea neînțeles, că nu era prea integrat în viața socială a vestiarului, că era mai degrabă un singuratic. Poate în viitor va scrie și el o carte, o autobiografie, și vom descoperi astfel unele răspunsuri. 

”WALES. GOLF. MADRID. IN THAT ORDER”

Sau poate că nu era făcut pentru a fi lider. Nu toți oamenii își doresc asta, nu toți suferă după prim-plan, nu toți au nevoie de lumina reflectoarelor. Unii vorbesc și de zodie, căci e rac, iar racii sunt mai degrabă introvertiți, timizi, precauți, cu o mare nevoie de a se simți în siguranță. Probabil că ideea de lider nu-l făcea pe Bale să se simtă în siguranță. Să fim serioși, presiunea asta de a fi lider la Real Madrid nu e pentru toată lumea. A început să-și găsească tot mai des refugiul în golf, iar ”naționala” Țării Galilor a devenit familia lui. Pe care, ce-i drept, a ajutat-o substanțial, devenind, prin prisma rezultatelor, cel mai important fotbalist galez, peste Rush ori Giggs. 

Atunci a apărut și acel ”Wales. Golf. Madrid. In that order”, un derapaj mai degrabă infantil, cu care i-a enervat teribil pe suporterii madrileni, dar și pe ziariștii spanioli. Care nu i-au iertat acest afront și l-au taxat de câte ori au putut. Gândurile îi erau cam vraiște în acea perioadă din motive familiare, dar puțini au stat să cerceteze dacă problemele tatălui său aveau vreun rol în felul în care se comporta. Ce-i drept la mijloc era și vorba de foarte mulți bani, căci salariul pe care-l încasa de la Madrid în acele vremuri nu corespundea cu ordinea intereselor sale, atât de plastic exprimată. 

Atunci când vine vorba de Bale, primul gol care vine în mintea multora e, probabil, acela din finala Cupei Spaniei cu Barcelona. L-am văzut pe viu, eram fix pe acea parte a stadionului din Valencia. Acela e, de fapt, golul care-l caracterizează pe fotbalistul Gareth Bale, cred peste cel din foarfecă, din finala Champions League cu Liverpool. Acel gol i-a marcat cariera lui Bartra (rămân la părerea că fără acel gol Bartra era și azi la Barcelona, cam cum e Nacho la Real Madrid), acel gol ar fi trebuit să fie doar punctul de plecare pentru Bale într-o carieră fabuloasă. N-a fost fabuloasă, dar în niciun caz n-a fost una anostă.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *