Editorial | Antal Putinica
Formula viitorului va rămâne chimică. Și îndrăznesc să spun asta, în ciuda tuturor reperelor din prezent, mânat mai degrabă de o presimțire. Nu vreau să supăr pe nimeni care își dorește o planetă verde pe viitor. Și eu vreau același lucru. Însă o Formulă 1 care nu va fi complet electrică și care va conține și un motor cu ardere nu înseamnă neapărat o Formulă poluantă. Din contră. Poate fi verde ȘI competitivă.
Viitorul Formulei 1 nu a fost niciodată condus de cererea de piață. Pe circuitele de Grand Prix s-au testat, de la bun început, soluțiile unui viitor nu foarte apropiat. Evident, nu își găsesc toate, neapărat, locul într-un turism obișnuit al următorului deceniu. Ca în orice laborator, procentul experimentelor eșuate îl depășește pe cel al reușitelor. Însă trendul stabilit a fost de fiecare dată destul de clar iar Formula 1 a oferit permanent soluții pentru o mașină obișnuită mai sigură, mai puțin poluantă (consumatoare de petrol) și mai eficientă. Într-un cuvânt, modernă.
Piața, în momentul de față, cere automobile electrice. Strigă după ele! Cât este cu adevărat dorința noastră și cât este interes din partea marilor producători, nu vom ști niciodată. Este cert însă că interesul acestora a “virat” mașina de stradă înspre funcționarea electrică. Si numai electrică! Eu unul nu am fost niciodată adeptul soluției unice. Această variantă are tendința, în timp, să înrăutățească lucrurile prin compromisurile pe care le cere constant (din lipsa alternativei).
Un turism full-electric, care a ajuns să acapareze PROCENTE din vânzarea de automobile noi și “zburdă” cu milioanele pe șoselele globului, are niște limitări evidente și cere deja să întoarcem privirea de la câteva neajunsuri. Producția acestuia este mai scumpă decât a unui automobil obișnuit, fie el și cu o componentă hibrid. Vine “la egal” cu benzina în doi ani, depinde câți kilometri parcurge fiecare (e nevoie de cel puțin 15 – 20.000 km). Autonomia este relativ scurtă față de cerințele omului modern, însă asta îi poate “ajuta” pe unii. Am prieteni care își fac drumul zilnic sau de vacanță funcție de prizele de încărcare disponibile. Dar asta este în România, “afară” nu mai este o problemă atât de mare.
Problematică este însă alimentarea cu energie. Abia în 2020 vorbim despre câteva “prize” de alimentare din surse nepoluante. Altele provin din surse regenerabile. Prea puține însă, la cum crește cererea. Și ar mai fi o problemă: bateria. Care conține elemente greu de recuperat și extrem de poluante. În plus, un astfel de “energy store” compus din mai multe celule este foarte greu de stins atunci când ia foc.
Din acest punct de vedere, mie mi se pare la fel de periculos ca motorul pe hidrogen. O variantă ce parcă a primit “interzis” pe piață, numai Toyota fiind cea ce se încăpățânează să meargă pe acest drum. Avantajele motorului pe hidrogen nu sunt deloc puține: autonomie mare, zero noxe (eliberează pe eșapament doar apă), flexibilitate enormă în reconvertirea uzinelor care produc actualmente mașini de serie. Mai mult, îmi pare că are un viitor promițător în transportul greu, în special maritim sau aerian. Pentru că ar trebui să știm cu toții că, la nivel global, adevărații mari poluatori sunt vapoarele, nu turismele.
Spuneam că Formula viitorului va fi chimică. Credința îmi este întărită și de faptul că Formula 1 nu calcă pe urmele Formulei E și a creat săptămâna trecută primele mostre de biofuel Faza 1 (câteva butoaie au și ajuns la Mercedes, Ferrari și Renault). O să îmi atrageți atenția că Formula 1 folosește DEJA acest biocombustibil. Corect! Dar într-o proporție infimă, nici 6% în recent incheiatul 2020. Procentul aproape se dublează anul viitor, la 10%, ținta FIA fiind ca Formula 1 să ruleze în 2030 cu o amprentă carbon neutră. Care nu înseamnă zero noxe, evident, însă cum acest biofuel este obținut din plante (consumatoare de carbon), mica emisie de carbon a acestor motoare vine cumva în compensare.
Mașina electrică rămâne un obiectiv pe termen mediu, dacă nu lung. Iar pentru prima dată în istorie, Formula 1 caută soluții pentru ziua de MÂINE și lasă pionieratul celulelor electrice altora. Un biofuel zero carbon poate fi soluția pentru MILIARDUL ȘI JUMĂTATE de vehicule (inclusiv camioane și autobuze) care rulează astăzi pe străzile mapamondului.
Chiar îmi imaginez o zi de mâine în care transportul greu să fie nonpoluant, orașele neacoperite de smog, iar mașina mea să fie un hibrid cu recuperare a energiilor pierdute, ce poate merge full electric în oraș și apoi să gonească fără frica limitei de kilometri (parcusi!) spre alte destinații. Și un motor mic, mic de tot, cu biofuel, dar care să sune bărbătește. De ce nu? Formula 1 se gândește pe viitor la un motor în 2 timpi, tocmai pentru a maximiza randamentul biocombustibilului. Iar un 2 timpi face gălăgie! Ar fi ca o reîntoarcere la origini, rădăcini de care am avea mai multă grijă acum.