Editorial | Andrei Niculescu
Nu știu exact cât o să vă ia ca să citiți acest text. Fiindcă, sincer, în momentul ăsta nu știu exact cât de lung va fi, căci spre deosebire de alte locuri aici nu sunt constrâns de un anumit spațiu tipografic. Să zicem 3 minute, poate chiar 4. În regulă, hai să fie 5, ca să rotunjim un pic. Ei bine, în aceste 5 minute cât am convenit că o să cheltuiți cu parcurgerea acestui text, brazilianul Neymar a câștigat 300 de euro. Și a câștigat banii ăștia indiferent de ce a făcut, dacă doarme, mănâncă sau, să mă scuzați, a fost în locul acela unde toată lumea merge singur.
Sâmbăta trecută s-a risipit un mister și am scăpat de o posibilă furtună de știri ce s-ar fi abătut asupra noastră toată vara. Neymar și-a prelungit contractul cu PSG, va rămâne la Paris până în 2025 și de data asta cred că vor înceta speculațiile cu privire la un eventual transfer în altă parte. Neymar a ales Parisul, a ales cei 30 de milioane de euro pe an, cele 2,5 milioane de euro pe lună, cei 67 de euro pe minut. Contul lui Neymar e precum contorul pe care-l avem cu toții la energie electrică, se învârte indiferent de situație, chiar dacă stăm pe întuneric și nu consumăm nimic (așa credem noi).
Prelungirea înțelegerii, ce se negocia de luni bune, a fost făcută publică sâmbăta trecută, exact în ziua în care se juca Barcelona-Atletico, ce putea fi decisiv pentru soarta campionatului în Spania. Și nu cred că e o întâmplare. E mai degrabă o aroganță a parizienilor sau a qatarezilor la adresa catalanilor, care au tot încercat în anii ăștia să-l acosteze pe Neymar. Un fel de ”Jos labele de pe Coreea!”, în variantă fotbalistică și cu Neymar pe post de Coreea. Bine, cine pe cine a acostat primul e de discutat, căci senzația e că brazilianul a fost cel ce și-a aruncat feromonii în direcția fostului club, pe care-l părăsise fără prea mai regrete în 2017. Regretele, iar e o impresie, au apărut încă din 2018, doar că era un pic tardiv. PSG nu e un club la care să te duci, să-i iei banii, să îmbraci tricoul în câteva meciuri, să faci niște giumbușlucuri și-apoi să începi să strâmbi din nas. Odată intrat la PSG, mai poți ieși doar dacă din Qatar se dă acest semnal, iar Verratti știe cel mai bine asta. ”Închisoarea de aur”, vă amintiți probabil. Sau mai poți ieși dacă ai de partea ta anii, imaginea, anvergura și, eventual, alte ambiții mai departe de zerourile de la salariu. Ar putea fi acesta din urmă cazul lui Mbappe, dar e bine să mai așteptăm până să ne pronunțăm. Și, oricum, nu Mbappe e subiectul acestor rânduri, ci Neymar. Care, până acum a luat vreo 100 de euro.
Mulți s-au întrebat, oare Neymar e fericit? Văzându-l pe teren, în diverse partide, în special cele din campionatul Franței, nu pare mereu așa. Prin Ligue 1 e tăvălit groaznic, adversarii de-acolo nu prea înțeleg felul lui de a juca, arbitrii nici atât, Copacabana e departe de Lens, Angers sau Nimes, iar realitatea din terenurile respective e uneori contondentă pentru starul brazilian. E de adăugat aici, evident, și ostilitatea cu care e privit PSG-ul în Franța, din motive ce țin de felul de a fi al francezilor. În Spania, Neymar beneficia din plin de protecția oferită de un club ca Barcelona, iar pe terenuri beneficia din plin de protecția oferită de Messi. A ales să plece însă, tocmai pentru a nu mai fi în umbra lui Messi, iar acum trebuie să se descurce singur. Îndrăznesc să vă solicit însă un meci memorabil făcut de Neymar la PSG în toți acești ani!
Să nu se înțeleagă de aici că aș avea ceva cu Neymar. Dimpotrivă, mi se pare cel mai inventiv fotbalist din câți există la momentul actual. Driblingul e cel mai frumos lucru din fotbal, iar Neymar e unul dintre puținii care încă face asta. Mi se pare însă că și-a folosit prea mult talentul alergând după bani. A vrut Balonul de Aur, dar n-a găsit decât aurul, căci Balonul s-a tot dus în alte părți. Guardiola a spus că dacă ar fi rămas la Barcelona, poate că ar fi avut măcar două trofee Champions League în plus, iar Pep n-a avut niciun motiv să le dea calde, cum se zice, catalanilor.
Dacă într-adevăr a vrut Neymar să plece de la Paris, n-o să știm niciodată. Sau poate o să aflăm peste ani. Ori poate că a vrut, dar n-a putut. Și asta e o posibilitate. Dacă într-adevăr regretă că a plecat de la Barcelona, putem doar să intuim. Și să așteptăm, eventual, să ne spună chiar el când o să se retragă. Dacă va reuși să-l convingă pe Messi să i se alăture la Paris, vom afla ceva mai repede, în câteva săptămâni. De ce s-ar duce Messi la PSG e o întrebare la care, sincer, n-am răspuns.
P.S.
Apropo de fericire. Sau nefericire. Italienii de la ”Gazzetta dello Sport” scriu că, în vestiarul lui Juventus, Cristiano Ronaldo e tot mai singur. Asta s-ar traduce prin nefericire, cred. Stând și judecând lucrurile, Cristiano are unele motive pentru a fi nefericit, căci ceea ce se întâmplă la Juve în acest sezon e sigur departe de așteptările lui. Cristiano nu a plecat de la Real Madrid la Juventus pentru bani. Nu se mai simțea în largul lui la Madrid și, poate, avea nevoie de o altă motivație. E deja foarte posibil ca portughezul să rupă logodna cu ”Bătrâna Doamnă”, sunt din ce în ce mai multe semnale în acest sens. Rămâne acum să vedem în ce direcție o va apuca. De ce ar mai rămâne la Juventus, iată o altă întrebare la care, sincer, n-am răspuns.