Editorial | Antal Putinica
E mai ieftin cu duzina, spune o vorbă. Mercantilă, cu siguranță indusă de capitalismul de succes. Cred că tot de acolo a venit și eticheta de “oameni de duzină”, ieftini, de nimic. Susțin contrariul: nu este mai ieftin cu duzina. Din contra! Sau, cel puțin, există excepții notabile. Cine a văzut filmul din anii ’60, știe la ce mă refer. Câteodată, în circumstanțele potrivite, oamenii fără valoare (ticăloșii, bad boys în cazul nostru) reușesc în a-și depăși condiția.
Și pentru că tot e fiasco-ul ăsta de cupă mondială la televizor, cum ar fi să ai o duzină de fotbaliști de renume, într-o echipă mare precum Real Madrid (lot + o rezervă, cum ar veni) – nu e deloc ieftin, nu?! Sau 12 piloți, câștigători de GP în Formula 1 – pentru o astfel de elită, trebuie să scoți mulți bani din buzunar!
În 2022, Formula 1 a strâns la start un pluton de excepție. Și spun pluton în perfect acord cu titlul articolului, dar și cu termenul de subunitate militară (când am făcut armata, plutonul meu era constituit din 3 grupe a 7 militari, plus comandantul de pluton – în total 22).
Exact 22 de piloți au luat cel puțin un start în sezonul tocmai încheiat: 12 dintre aceștia sunt GP Winners!
S-a mai întâmplat asta o singură dată în istorie, în 1968. Pe vremea când Graham Hill devenea campion mondial; Denny Hulme – ursul blând din Noua Zeelandă, era deja world champ; la fel legendarul Jim Clark sau neobositul Jack Brabham; iar Jackie Stewart și Jochen Rindt așteptau, deloc cuminți, să îi bată cu prima ocazie. Sunt vremuri de poveste, pe care nu le-am prins, dar despre care povestesc, la rându-mi.
Am fost însă prezent în ultimele 3 decenii de F1. Și vin aproape. În 2020 am avut 9 winners iar în 2021 am ajuns chiar la 10. Brusc, anul acesta am sărit la 12, cu 2 câștigători în premieră în 2022: Carlos Sainz și George Russell. Exact ca în 1968, când Jacky Ickx și Jo Siffert bifau primele lor victorii. Media anilor recenți a fost de 7 câștigători diferiți pe sezon – excepție face anul de debut al lui Lewis Hamilton, 2007, în care am avut o listă ieșită din comun: 10 nume cu cel puțin un GP câștigat.
2007 a fost însă un an aparte, cu 25 de piloți care și-au încercat puterile pe circuite. Printre ei și un obosit Rubens Barrichello, care avea să dezamăgească alături de echipa oficială Honda. Brazilianul era unul dintre cei nominalizați în statistica victoriilor, cu a sa prima victorie obținută în anul de grație 2000, alături de Ferrari.
Cine a mai luat startul în 2007, anul în care Ferrari a scos ultimul campion mondial? Evident, Kimi Raikkonen, ce avea să câștige în acel sezon 6 GP-uri, aproape cât câștigase de la debutul în F1. Debuta Lewis Hamilton, alături de McLaren, care uimea pe toată lumea cu cele 4 victorii ale sale și duelul pentru titlu din ultima etapă. Păcat că britanicul s-a concentrat exclusiv pe coechipierul său, Fernando Alonso. Acest duel fratricid avea să îi aducă, nesperat, titlul lui “Iceman”. Apropo, și Alonso era pe lista de 11 câștigători, doar era dublu campion mondial.
Felipe Massa, un alt brazilian, tocmai începuse să câștige în anul anterior. Era marea speranță a scuderiei! Avea să fie campion mondial pentru 28 de secunde în 2008 și, din păcate, va rămâne o simplă speranță a celor de la Ferrari, cu care a câștigat doar 11 curse.
Al șaselea pe listă putea fi Robert Kubica, talent uriaș, însă polonezul avea să câștige abia anul următor. Așa că locul 6 pe lista din 2007 îi revine lui “Fisico”, Giancarlo Fisichella, pilot care și acum, la aproape 50 de ani, e pe circuite în mașini de anduranță. Fisichella a câștigat întâia oară, cu mult noroc, pe ploaie, la Interlagos în 2003. Așa a fost să fie!
Nico Rosberg era încă mic, dar venea cu nume mare. Puncte încă de la debutul din Formula 1, în 2006 cu Williams, însă victoriile aveau să vină mult mai târziu, în deceniul următor. Alături de echipa oficială Mercedes, avea să compună a doua dinastie tată-fiu, cu titluri de campioni mondiali în F1. Dar asta tocmai în 2016. În 2007 nu era trecut nimic în palmaresul personal.
Și atunci mă întorc spre un alt italian: Jarno Trulli, care a avut acel moment unic din Monte Carlo, 2004, cu pole și victorie pentru Renault. Atât însă pentru numărul 7, un șeptar în clasamentul meu dar și ca număr de concurs pe circuitele din 2004.
Al 8-lea pe listă este “DC”, David Coulthard. Vă spun sincer, am fost cucerit imediat de șarmul scoțianului. Spre el s-a îndreptat simpatia mea, după retragerea lui Jacques Villeneuve (apropo, același 2007 a fost primul an fără canadian). Coulthard a avut însă un parcurs cu foarte multe greșeli, distrugând mașini (în special McLaren) cam într-o treime din cursele disputate până în acel moment. Etern top 3, DC nu a strâns niciodată victorii suficiente pentru un titlul mondial.
Sebastian Vettel era abia la început de drum, tocmai ce făcuse trecerea de la BMW Sauber la Torro Rosso. Era inocent, însă un alt (viitor) campion mondial începuse deja să câștige: Jenson Button! Britanicul reușise în anul anterior o cursă fantastică pe Hungaroring; a plecat al 4-lea, a condus ultimele 19 tururi și a câștigat în Ungaria pentru echipa oficială Honda, Lucky Strike (țigările încă vărsau bani mulți în F1!) F1 Team. Alături de motorul Honda, însă în team-ul Brawn GP, avea să devină world champ 2 ani mai târziu.
Revin cu un amănunt: în ciuda credinței populare, 2007 nu a fost un sezon fără Schumacher. Ralf Schumacher! Fratele lui Schumi câștigase deja toate cele 6 victorii personale în 2003, așa că 2007 a fost mai degrabă un simplu act de prezență alături de Toyota. Ralf urma de altfel să se retragă din F1 la finele sezonului respectiv.
El a fost pilotul de loc 10 în lista câștigătorilor de GP din 2007. Total surclasat anul acesta în F1 de armata de bad boys, the “Dirty Dozen”, cum i-am spus de la bun început. Și pentru că o să rămânem fără unii dintre cei 12 câștigători de GP anul viitor, vă mărturisesc că îmi vor lipsi “ticăloșiile” unora. Da, ați ghicit, mă refer la Seb.
Sper să se răzgândească. Nu de alta, dar inspirația filmului “Dirty Dozen” a venit din întâmplările unei unități militare, denumită “Filthy Thirteen”. Iar viața bate filmul, nu?