Editorial | Antal Putinică
“Respect tot ceea ce a făcut Lewis Hamilton, dar nu va fi niciodată idolul meu!”, a spus, la Mugello, Sebastian Vettel. O spusă a unui multiplu campion mondial, despre un campion mondial mai mare. Trag concluzia că respectul nu este un criteriu. Sau, de fapt, este cel mai important?
Idol, dacă este să aruncăm o privire în dex, face referire generică la un cult păgân. Sau măcar la o divinitate, coborâtă pe pământ sub chip cioplit. Din punctul acesta de vedere, sunt perfect de acord. Nu poți avea un idol al adolescenței. Poți avea cel mult un erou. Al meu a fost Doru Davidovici. Al lui Vettel a fost Michael Schumacher. Măcar atât am înțeles: nu îți poți alege un personaj care să îți marcheze viața, dar care să facă parte din generația ta. N-ar mai fi divin, ci palpabil. Dacă vrei să fii primul, să fii cel mai bun, exemplul trecutului este alegerea corectă. Și atunci, tinere prieten, îți recomand să visezi. Altfel, riști să pornești învins din start.
El, idolul, eroul, ar trebui să fie de neatins. TREBUIE să fie astfel! Pentru ca să nu îl poți învinge, nici măcar să nu îl poți înfrunta în luptă dreaptă. În caz contrar, și-ar pierde din aura mistică, de erou. Nu ar mai fi, acolo, sus. Iar tu ai rămâne, deși victorios, destul de singur.
Este greu, însă, în lumea motoarelor. Egoul, cu orice preț, are nevoie să fie supradimensionat. Trebuie hrănit în permanență! Cu victorii, triumfuri și mai ales cu aprobarea celor din jur. Nu poți urca într-un monopost fără să crezi în Dumnezeu, fără să îți imaginezi că ești alesul,” The One”. Distorsionată față de ceea ce ne învață sistemul, religia capătă valențe unice pentru un pilot de curse. Poți fi în același timp credincios și neîndurător. Poți face rău, conștient și asumat, pentru ca în ziua următoare să sari în flăcări pentru a-ți salva un coleg. Ești invincibil!
Pentru că asta fac eroii. Ei sunt și buni și cruzi în același timp. Diferența este că unii poartă masca desuetă a zâmbetului inocent, în timp ce alții își asumă și conștientizează postura pe care au ales-o, una deloc facilă. Ayrton Senna nu a fost un tip iertător. Nu a întors niciodată obrazul celălalt. Din contra. Și totuși, nu cred că a existat în lumea curselor auto alt personaj mai credincios decât el. Doar că, îmi imaginez, credința lui nu își găsea izvoarele în frică, ci într-o înțelegere profundă, departe de noi.
Lewis Hamilton a declarat în trecut că idolul sau a fost Ayrton Senna. Dar după ce a depășit recordurile brazilianului, nu a mai vorbit decât despre Michael Schumacher. Abil vânător, era deja cu ochii pe următoarea țintă. Acum, este la un pas în a-l depăși aproape în orice privință. Raikkonen are un erou. Leclerc are și el unul. Vettel, ne-a reconfirmat, îl are în continuare pe Schumy. Doar Hamilton găsește de fiecare dată altul, chiar dacă o face doar la nivel declarativ. Primul, acum câțiva ani, era tatăl sau (îmi aduc aminte perfect interviul din Canada). Iar ultimul pe lista îmi pare a fi chiar el. Dar nimeni nu știe adevărul. Poate doar Lewis, insă adevărul, de cele mai multe ori, se schimbă odată cu omul.
Totul era mai simplu, altădată, in Marele Circ. Parcă nu trebuia să te ascunzi atât de mult. Acțiunile nu îți erau permanent disecate la microscop, interpretările nu erau niciodată la extreme. Chiar dacă gesturile uneori frizau absurdul (până și piloții sunt oameni, să fim serioși!), parcă absurdul, acum 20 de ani, era ceva mai iertător. Acum, totul se întâmplă ascuțit. Și se întâmplă instantaneu.
Poate că sunt un nostalgic incurabil. Mă doare ca nu mai văd Lethal Weapon (în special primul film din serie) în ajun de decembrie. Și nici nu mai ascult Snap, cu muzica aceea mistică, ce te ridica din scaun. Mel Gibson și Turbo B au fost și ei, acolo, printre eroii tinereții mele. Dar înțeleg. Astăzi, într-o lume atât de frământată de pandemii și mișcări sociale, când totul este global și cântărit de milioane de followeri într-o secundă, este greu să îți găsești identitatea. Și mai ales, să alegi singur, cu inima. Asta a înțeles și Vettel. Într-o lume în care trebuie să fii politically correct și în ton cu social-media, Sebastian își caută ancorele adolescenței. Nu vrea să fie Faust.
Eroii au dispărut. Acum sunt la modă IDOLII.
Foto: Facebook IndyCar