EDITORIAL, EDITORIAL ANTAL PUTINICA

DE-A V-AȚI ASCUNSELEA

Foto: Facebook Max Verstappen

Editorial | Antal Putinica

“Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu când o să fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucam odată,
Odată, poate, după scăpătat.”

Mi-am adus aminte de poezia lui Tudor Arghezi și de nopțile nedormite ale copilăriei, scurse pentru a învăța operele marilor scriitori români. Bineînțeles, Arghezi se referea în cuvintele potrivite ale începutului său de drum literar la MOARTE. Sau, mai bine spus, la frica de moarte, față de care găsise scăpare mascând-o într-un joc naiv și simplist.

Jocul existențial nu ține cont de vârstă, sex, statut social sau experiență. El este NESCHIMBAT și perpetuu. Îl cunoaștem și noi, prea bine.

Aceeași definiție o putem regăsi și în sport. Numai că moartea capătă un contur ceva mai clar numai în sporturile periculoase, precum sunt și cele cu motor. Și nu este nevoie de un geniu literar pentru a evidenția PERICOLUL. 

În Formula 1 un element blamat ca fiind inestetic și inutil a salvat, din nou, o viață. Poartă un nume scurt și de impact: HALO, în fapt un acronim găsit inspirat. Elementul este o bară din titan care nu se îndoaie nici dacă ai așeza pe ea 2 elefanți africani adulți (nu o spun eu, așa stă scris în prezentarea oficială FIA … chiar aș vrea s-o văd pusă în practică!). Viața pe care a salvat-o nu este una oarecare, ci este cea a lui Lewis Hamilton, campionul mondial al Formulei 1 și cel mai titrat pilot din istorie! 

Joaca britanicului cu Max Verstappen, începută pe Silverstone și care era să se termine tragic pentru olandez în urmă cu două luni, a fost continuată pe Monza. Acum a fost rândul lui Verstappen să se joace. Duminică, Templul Vitezei din Italia era cât pe ce să se transforme într-un mausoleu veritabil, așa cum Imola va fi asociat de-a pururi cu Ayrton Senna după tragica întâmplare din mai 1994.

Accidentul celor 2 din primul viraj, Variante del Rettifilo, a fost unul petrecut la 50 km/h. Numai când auzi la ce viteză s-a întâmplat, te bufnește râsul! Este limita de viteza citadină cu care suntem atât de familiarizați (si pe care nu o respectă nimeni). Un acroșaj imposibil de banal, întâmplat de sute sau poate chiar de mii de ori pe Autodromo Nazionale, fără că nimeni să fi pățit ceva vreodată. Însă destinul a făcut că monopostul Red Bull Honda al lui Max să țopăie peste Mercedes-ul lui Lewis și să aterizeze drept pe cockpit-ul acestuia. 

Chiar si cu angelicul HALO deasupra capului, Hamilton tot a fost lovit în cască. Însă a trăit să ne poată spune acest lucru.

Formula 1 nu va fi niciodată un sport sigur, indiferent cât de mult efort se depune în acest sens. Imposibilul se poate produce oricând: o schijă care găsește 2 centimetri de spațiu între vizor și cască; un braț de suspensie care intră fix prin cască în urma unui accident nefericit sau o roată desprinsă de pe o altă mașină care găsește fix capul pilotului ce gonește cu sute de kilometri în urma acesteia. Probabilități INFIME dar care nu sunt niciodată egale cu zero. 

Am trăit prea multe astfel de NENOROCIRI pentru a putea rămâne insensibil, recunosc. Dar am fost în direct și când Romain Grosjean a ieșit viu din flăcări anul trecut, atunci când nimeni nu mai spera să îl vadă scăpând teafăr. Iar în Bahrain, pe circuitul din Sakhir, tot elementul HALO a fost pe post de înger păzitor stabilind granița între viață si moarte.

Toată lumea este de părere că Lewis Hamilton trăiește astăzi pentru că, ceva si nu cineva a vegheat deasupra lui. La fel putem spune și despre Charles Leclerc sau Beitske Visser ori mulți alții, unii chiar de peste ocean. Toți au avut la nevoie un înger păzitor numit HALO.

Eu vreau să cred însă că de fiecare dată lângă ei a fost CINEVA. Jules Bianchi. El nu a avut noroc în 2014, când un astfel de element era respins categoric din motive estetice. Stupid! Cu bara de titan deasupra capului, probabil ar fi scăpat atunci când a intrat sub macaraua de pe Suzuka. Teribila pierdere a Formulei 1 a venit ca un duș rece precum ploaia din Japonia si a trezit o lume întreagă din amorțeală. Iar 4 ani mai târziu, in 2018, elementul HALO a devenit obligatoriu în toate competițiile de monoposturi guvernate de FIA.

Dar JOCUL lui Arghezi rămâne neschimbat. Și continuă.

“… Așa este jocul.
joci în doi. în trei,
îl joci în câte câți vrei.
Arde-l-ar focul!”

Aș îndrăzni să îl corectez pe maestru la final, prea dur în discuția lui cu neființa. Acel ultim rând nu se potrivește deloc cu povestea mea. Eu aș încheia simplu, așa cum spunea bunicul: “Bată-l norocul!”. Un NOROC pe care nu ar trebui să-l invocăm prea des.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *