Editorial | Andrei Niculescu
Cu banii pe care i-ar fi plătit pentru Jude Bellingham, Liverpool și-a luat doi jucători pentru o linie de mijloc ce i-a creat mari bătăi de cap lui Jurgen Klopp în sezonul trecut. Practic, de acolo, din acea zonă tampon dintre atac și apărare au început toate problemele, din inconstanța și permutarea continuă a pieselor s-au dezvoltat și lipsa de inspirație a atacanților, dar și ciudatele slăbiciuni ale unei apărări ce nu furniza, apriori, temeri. Acum, Klopp are la dispoziție două piese cu care să încerce să regleze totul.
Primul a fost Mac Allister, care, în ciuda numelui, e argentinian. Zic asta pentru cei mai puțini avizați ce s-ar putea regăsi pe această pagină. De știut îl știam de la Brighton, dar de remarcat l-am remarcat cu toții la Mondialul din Qatar. Pe cel de-al doilea, Dominik Szoboszlai, îl cunoaștem din Bundesliga, dar și de la Salzburg și din ”naționala” Ungariei. Pe care, ce să-i faci, o privim cu ceva mai multă atenție, uneori, ca să citez din ”clasici”, și cu un soi de preocupare. Și chiar despre el, despre Szoboszlai, aș vrea să vorbesc. Pe mai multe nuanțe.
COMPARAȚII CE NU NE AJUTĂ
Una din nuanțe e cea legată de vecinii maghiari. Care, iată, reușesc să ducă un jucător la una dintre cele mai bune echipe din cel mai bun campionat din lume. Pe o sumă ce la noi reprezintă doar vise de-a dreptul erotice ori elucubrații cu tentă aproape medicală din partea unora. Se spune că a face comparații nu-i deloc profitabil. Ba chiar că nu e deloc o metodă propice de a face educație. Posibil. Doar că viața așa e construită, prin comparații. Iar din punctul ăsta de vedere, comparațiile cu vecinii maghiari nu ne ajută.
Poate că pe ei, dacă e să privim strict povestea noului ”cormoran”, i-a ajutat așezarea geografică, faptul că Austria e aproape, iar Germania nu-i departe. Pe Szoboszlai, Salzburg nu l-a luat direct, cineva de la ei l-a ochit pe când avea 16 ani și făcea naveta între academiile lui MTK Budapesta și Videoton, direcționându-l către satelitul Liefering, în liga a doua austriacă. De unde, în ianuarie 2018, deși inițial era vorba de iunie 2018, a ajuns la Salzburg, la solicitarea lui Marco Rose, cel care e acum la Leipzig, dar care atunci era la Red Bull. Și-a făcut încet încet loc în echipă, apoi, profitând de plecările lui Haaland și Minamino, a devenit indiscutabil. Finalul sezonului 2019-2020 i-a adus, pe lângă trofeele cu echipa, și un premiu personal: cel mai bun fotbalist din campionatul austriac. La 19 ani! Trecerea către Leipzig devenise obligatorie, la fel cum și pasul către un campionat mai tare se contura încă de anul trecut.
Despre Szoboszlai am scris aici în noiembrie 2020, imediat după golul dat împotriva Islandei, în acel baraj în care islandezii ne scoseseră, inițial, pe noi: ”e greu de pronunțat, și mai greu de scris, dar ceva îmi spune că despre acest Szoboszlai o să mai vorbim”. Uite că am avut dreptate, vorbim. Și mai ziceam așa: ”Ați văzut golul decisiv marcat de Szoboszlai cu Islanda? Dacă nu l-ați văzut, căutați-l repede! Merită. Veți vedea acolo o dovadă de personalitate uriașă a acestui băiat. Care a luat faza pe cont propriu și a terminat-o în stil de mare jucător. De altfel, această personalitate a tot ieșit în evidență la el. Cei care l-au studiat atent, spun despre Szoboszlai că e un fotbalist special, a cărui calitate se vede încă înainte de a primi mingea, căci obișnuiește mereu să joace în fața liniei balonului. E foarte agresiv, își folosește din plin fizicul și ajunge foarte repede la finalizare, pe piciorul drept, din care s-au născut multe euro-goluri”.
Mă întrebam atunci, mă întreb și-acum ce fotbalist avem noi cu o asemenea personalitate, cu un asemenea caracter. Poate și cu o asemenea seriozitate, căci fără asta nu poți reuși în viață. Mă întreb doar și nu mai caut răspunsuri fiindcă mă tem că nu există. Plus că, am convenit deja mai sus, comparațiile nu-s productive și nici educative. Ungaria are însă începând din această vară un jucător capabil să adune în jurul anvergurii sale o echipă națională și s-o conducă spre performanțe. Polonia a experimentat asta cu Lewandowski, de-a lungul timpului s-a întâmplat cu Cehia, Slovacia, Slovenia, Țara Galilor, Georgia e pe care s-o facă astăzi cu Kvaratskhelia, chiar noi am făcut-o cu Hagi, ar fi trebuit s-o facem cu Mutu, dar n-am reușit din motive ce țin de acel cuvânt pe care-l găsiți câteva rânduri mai sus. Exemple sunt și pe alte continente, iar eu nu mă refer aici la ”granzii” fotbalului, la coloși.
LIVERPOOL: DINAMITĂ PURĂ LA MIJLOC
A doua nuanță a discuției e legată strict de Liverpool. Și de ceea ce a izbutit Klopp să cumpere în aceste zile. Profilul lui Szoboszlai, de care aminteam mai sus, e mulat perfect pe ceea ce-și dorește antrenorul german. Ca și cel al lui Mac Allister, de altfel. Încă tineri (22 de ani maghiarul, 24 de ani argentinianul), dar deja cu suficientă experiență acumulată, fiind capabili să interpreteze mai multe roluri în zona mediană, cei doi se pot înhăma din prima zi la sarcinile ce le vor fi distribuite. În teorie, Liverpool va beneficia din luna august de o linie de mijloc, Szoboszlai-Fabinho-Mac Allister, dinamită pură. Cu variante adiționale Henderson (totuși căpitanul echipei), Thiago (dacă nu va mai fi persecutat de accidentări), Elliott ori Bajcetic (de la care mă aștept să aibă din ce în ce mai multe minute).
E de văzut acum în ce măsură Klopp va continua pe linia tactică din finalul sezonului trecut, cu Alexander-Arnold mutat în mijloc, făcând de fapt naveta între mijloc și apărare, în funcție de fază. În mod normal n-ar avea de ce să nu continue, căci s-a dovedit profitabilă, iar faptul că Szoboszlai are partea dreaptă că zonă predilectă a cântărit mult în perioada căutărilor. În contextul ăsta ar mai fi, poate, nevoie de un fundaș central capabil să facă și banda stângă sau un fundaș lateral capabil să joace și-n centru (să zicem de tip Kyle Walker sau Ake), dar nu e neapărat o mare prioritate, căci Robertson pare capabil să se adapteze.
Dincolo de alte calcule și înaintea startului, Liverpool ar trebui, odată cu aceste două mutări de tip Jurgen Klopp, să revină la poziția din ultimii ani, aceea de principală contracandidată a lui City la supremația din fotbalul englez.
”Red Bull îți dă aripi”, parcă așa se zicea, nu? În cazul lui Szoboszlai pare-se că a funcționat.