Editorial | Antal Putinica
Îmi place enorm să discut cu Florin, este o adevărată bibliotecă ambulantă. În special în artă și istorie! Este genul de om care se inflamează imediat când lumea nu poate face distincția între incași și mayași. Îi dau dreptate, însă astăzi vreau să vorbim despre azteci. Și despre zeii lor.
Toată lumea cred că îl știe pe “Șarpele Înaripat” sau “Șarpele cu Pene”, Quetzalcoatl. Îl știm, poate, la fel de bine ca locuitorii actualului spațiu aztec, mexicanii. Puțini îl știu însă pe fratele acestuia, Tezcatlipoca, zeul alungat din cer și care s-a transformat în jaguarul care a adus sfârșitul lumii. Un mit regăsit în multe alte culturi, poate cel mai cunoscut (grație Hollywood-ului) fiind lupul Fenrir, din mitologia nordică. Apropo, Fenrir e considerat a fi fratele unui alt șarpe, Jörmungandr! Coincidență?!
Dar înainte de toate, Tezzy (îi spun așa, pentru că îmi e mai ușor de pomenit) a făurit lumea, sacrificându-și un picior. A fost și soare și cerul întunecat al nopții. Zi și noapte. Început și sfârșit. Viață și război. Și totuși, lumea îl știe mai degrabă pe fratele său, Quetzy.
În momentul de față, în motorsport, aztecii moderni se închină la Sergio Perez. Un om care și-a depășit condiția, dar care oscilează între suprem și ordinar. Un fel de Tezcatlipoca al secolului în care trăim.
Schimb un pic registrul. Au fost multe încercări prin care a trecut Mexicul, în ultimele 2 luni. Mă gândesc la momentul acela de curaj sau inconștiență în care, la jumătatea lui septembrie, mexicanii au adus în Congres cele 2 mumii de ființe humanoide “altfeldecâtterestre”. Nu știu dacă sunt extratereștri sau nu, cert este că acele 2 mici cadavre au dat lumea peste cap. Sunt sau nu reale? Opiniile oamenilor de știință sunt divizate. Însă un lucru e cert: cele 2 mumii nu sunt compuse din elemente “lipite” unul de altul, scheletul fiecăruia fiind dintr-o bucată. Și atunci?!
Apoi s-a întâmplat nenorocirea din Acapulco, undeva în sudul Mexicului, pe țărm de Pacific. Mulți îl știm din auzite, alții din filmul celebrului Elvis Presley, “Fun in Acapulco”. Într-o eră în care Cancun este locul predilect de vacanțe pentru străini, Acapulco căzuse cumva în desuet. A fost nevoie de uraganul Otis, trimis probabil de nervosul zeu Tezzy, și superba stațiune a ajuns cap de afiș în deschiderea știrilor. Din motivele greșite, Acapulco arătând acum de parcă este câmp de război din Ucraina sau Gaza.
Și a mai venit și Grand Prix-ul de Formula 1 al Mexicului. Unul așteptat de 400.000 de oameni (etapă sold-out!). Mulți dintre ei localnici, din ale căror piepturi răsuna un singur îndemn: CHECO, CHECO! Presiunea uriașă a publicului a compensat aerul rarefiat al capitalei Ciudad de Mexico (într-o zonă aflată la mare înălțime, cam ca în Bucegii noștri) într-atât de mult, încât Perez a căzut doborât după un singur kilometru. Păcat! Abordarea de totul sau nimic a mexicanului l-a făcut pe acesta să greșească în primul viraj, unul care i-a compromis parcursul. Și astfel, podiumul atât de lăudat anul trecut – loc 3 pe Autódromo pentru Checo, a fost în fapt o fundație de nisip, care s-a surpat la prima provocare. (Apropo, anul trecut, când Lewis Hamilton a încercat să vorbească după cursă, în Foro Sol, huiduielile publicului l-au acoperit integral. Doar îl bătuse pe Sergio, în duelul pentru locul 2! A fost nevoie de intervenția mexicanului, pentru ca Lewis să rostească, cu capul plecat, 2-3 vorbe. În urmă cu câteva zile însă, Hamilton a fost aplaudat mai abitir decât câștigătorul Verstappen. Cât de repede se schimbă preferințele maselor!
Dar cred că și “edit-ul” regiei de emisie are un rol în toate acestea, putând manipula interesele după voie și nevoie. De exemplu, dacă în tot restul weekendului, pe live-ul TV au apărut numai mexicani în tribunele din parcul Magdalena Mixhuca, după abandonul lui Perez am început să vedem în aceleași tribune și suporteri ai lui Max, Lando, Fernando sau Charles. Am zâmbit amar în comentariu.
Dezamăgirea publicului a acoperit cu un val opac, ca smogul din Mexico City, weekendul uriaș al lui Max Verstappen. Olandezul, deja campion mondial, a ajuns la a 16-a victorie în sezon, ceea ce reprezintă un nou record în istoria F1. Iar dacă, în oricare din următoarele 3 etape de noiembrie, Max mai câștigă o cursă, poate stabili un alt nou record: cel mai important procentaj de victorii într-un singur an! Alberto Ascari, în 1952 (acum mai bine de jumătate de secol) a câștigat 6 din 8, adică 75% din GP-uri. Verstappen are deja un procentaj de 84% (!), pe care și-l poate cimenta cu o eventuală reușită în finalul de sezon.
Aurul lui Montezuma rămâne încă de negăsit. Va mai avea, oare, timp să îl caute Sergio Perez? Sau locul lui Checo va fi luat la anul, în echipa Red Bull, de Daniel Ricciardo, sublim în acest an pe Autódromo Hermanos Rodríguez?!
Și mă frământă încă o întrebare: care va fi numele de anul viitor al acestui GP? Rămânem tot cu denumirea de Mexico City GP, sau ne reîntoarcem la clasicul Mare Premiu al Mexicului?! (despre acest lucru și undele pe care le trimite în statistica și așa greu încercată, poate discutăm data viitoare).