Editorial | Antal Putinica
Pilot. Campion. Tată și soț. Luptător pentru o viață mai bună. Așa ar îmi imaginez că ar suna headerul unui cont oficial de twitter pentru Sebastian Vettel, în cazul în care ar exista unul. Dar nu există.
Sebastian Vettel este un tip introvertit, care ține foarte mult la viața personală. Am aflat târziu că s-a însurat, am aflat și mai târziu că are un copil (primul, o fetiță, Emilie). Așa a fost la început, recunosc. Acum îmi lasă impresia că este ceva mai deschis. Poate și pentru că a intrat într-o luptă pe care nu o poate câștiga singur, o luptă în care are nevoie de noi toți.
Seb nu mai vrea să cucerească F1 ci să apere Pământul.
Sebastian Vettel a anunțat joi, 28 iulie, că se vă retrage din Formula 1 la finalul sezonului în curs. Anticipam o astfel de decizie încă de la începutul anului. Sebastian Vettel nu a mai părut niciodată cu mintea alături de Aston Martin și cu inima alături de Formula 1. Câteodată absent, rece și calculat în mesajele sale, și așa puține la număr, Vettel se gândea deja la viitor. Unul în afara circuitelor.
Inspector. Pompier. Cel care strânge mizeria după nesimțiți, nicidecum gunoier. Om.
Sebastian Vettel a fost în ultimii ani omul care ne-a demonstrat că îi pasă. Îi pasă de curse, acolo unde a dat de fiecare dată totul. Când nu a înțeles atuurile adversarilor, le-a inspectat mașinile. Acum n-o mai face. A și spus în declarația de joi că a ajuns în prezent în punctul în care nu mai poate fi 100% dedicat curselor. Îi pasă de mașină, pe care a alergat de două ori să o stingă în timp ce alții ar fi lăsat-o pradă flăcărilor. A strâns mizeria din tribunele de pe Silverstone anul trecut, fără să îi pese că gunoiul care îi murdărea mâinile păta 4 titluri de campion mondial.
Și este, până la urmă, om. A fost, poate, asociat cu un roboțel la începuturi, în 2010-2011, însă Seb a crescut în fața ochilor noștri. Și s-a maturizat într-un om sensibil. Unul care iubește albastrul și care este impresionat de mirosul pâinii proaspete. Iar acest “ceva” mă trimite cu gândul la Marcel Proust și a sa căutare a trecutului, un timp pe care Vettel, judecând cu mintea cea de pe urmă, ar putea considera că l-a pierdut degeaba.
Sunt aici pentru a spune ca nu e deloc așa. Sebastian Vettel si Kimi Raikkonen sunt cei 2 piloți exponențiali pe care am avut norocul să îi urmăresc întreaga carieră, crescând odată cu ei.
Seb poate fi poznaș iar exemple sunt multe. De la glumele pe care le mai aruncă pe ici pe colo, în conferințele de presă sau în interviuri, și până la numele de alint ale mașinilor pe care le-a pilotat: Torro Rosso-ul din 2008, prima dragoste din F1 denumită JULIE, apoi perioada Red Bull cu KATE în 2009, LUSCIOUS LIZ în 2010, KINKY KYLIE în 2011, ABBEY în 2012, HUNGRY HEIDI în 2013 și SUZIE în 2014.
A schimbat “nomenclatorul” atunci când s-a dus la Ferrari, primit acolo ca un viitor “salvatore della patria”. EVA, MARGHERITA, GINA, LORIA, LINA și LUCILLA au acoperit perioada 2015-2020. În 2021 și-a alintat Aston Martin-ul cu HONEY RYDER, cu trimitere la numele personajului Bond Girl din Dr. No, episod al seriei 007.
În 2022 nu a mai spus nimic. Ar fi trebuit să ne dăm seama că Seb era deja cu gândul la un alt drum în viață.
Poate că e cazul să renunțe la nume de supermodele sau femei fatale. Poate că AMR22 ar trebui să se numească, simplu, BEE. “Albinuță”, una pe care Vettel ne-a prezentat-o în Austria, rugându-ne să o salvăm. El a făcut deja primul pas: acolo, pe Red Bull Ring, a construit alături de copii o stupină, salvând astfel cât mai multe. Pesemne că Seb a luat în serios ce a spus Albert Einstein acum mai bine de jumătate de secol.
Ecologist. Filantrop. Familist. Iubitor de natură.
Seb are acum alte obiective în viață. Vrea să petreacă tot timpul alături de familie și să nu mai fie nevoit să își ia, mereu, rămas bun de la cei trei copii ai sai. Îl preocupă viitorul lor, strâns legat de viitorul planetei – unul pe care îl consideră aflat deja pe un drum periculos și care nu este deloc sănătos și verde, cum ar trebui. De aceea trage semnale de alarmă, unele care nu convin deloc “oficialilor” din Formula 1.
Seb a pornit pe drumul său și nu calcă neapărat pe bătătoritele “diversity, inclusion” sau mai nou “#driveitout”. Un drum care deranjează pentru că promovează soluții prietenoase cu mediul și care contravin intereselor F1, ce trăiește încă pe bani “fosili”. Dar lui se pare că nu îi (mai) pasă.
Sunt de acord cu Seb. Mie îmi pasă de un singur lucru: că nu poate prinde startul cu numărul 300 în carieră. În Abu Dhabi se va opri la Grand Prix-ul 299.