Editorial | Andrei Niculescu
Acum o săptămână pe vremea asta, Lionel Messi zbura de la Ibiza spre Barcelona pentru a pune la punct, credea el, ultimele detalii ale noului său contract cu FC Barcelona. Tatăl său, Jorge Messi, zbura și el de la Miami spre Barcelona cu aceleași idei în minte. Evident, ambii cu avioane private, căci avioanele de linie, așa de mari cum sunt ele, au devenit prea meci pentru superstarurile fotbalului actual și anturajul lor, ce nu prea mai suportă să împartă aerul atâtea ore cu muritorii de rând. Ce s-a schimbat în 7 zile, știm cu toții, ce urmează de-acum înainte cred că e întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem. Ce urmează pentru Messi, pentru PSG și pentru FC Barcelona.
S-a vorbit deja prea mult despre ruptura dintre Messi și clubul catalan. S-au împărțit opinii cu multă larghețe, s-au dat verdicte, s-au emis păreri. Încep din ce în ce mai tare să cred că totul a fost o farsă de campanie electorală, un soi de minciună pe care o trăim noi, pe-aici, la fiecare campanie de genul ăsta, când se fac promisiuni ce nu se pun aproape niciodată în aplicare. A fost o farsă în care au fost atrași jurnaliștii, ce au plecat în toată această perioadă pe fentele președintelui Laporta (a se citi informațiile oferite), în care a fost atras inclusiv Messi, ale cărui lacrimi, sincere cu siguranță, dovedesc asta, căci dacă era să-și fi dorit să plece o făcea demult, nu aștepta luna august, dar în care, cel mai rău lucru, au fost atrași suporterii Barcelonei și nu doar ei, căci subiectul Messi îi interesa și pe adversari. Iar acești suporteri sunt cei ce suferă acum cel mai tare. Cred din ce în ce mai mult că Laporta a știut de la început că prelungirea contractului e aproape imposibilă, dar s-a agățat de acest ”aproape” până când a realizat că e departe. Va rămâne în istorie ca președintele cu care Messi a început și și-a terminat cariera. Realitatea însă, creată de cei de dinaintea lui, care s-au jucat cu banii de parcă erau la un Monopoly între amici, l-a izbit în față, iar izbiturile se prea poate să continue. Mai rămân și la părerea că Messi putea face mai mult, dacă dorea să rămână, deși unii tot caută să susțină altceva.
Dar, ce-a fost, a fost. Să vedem ce va fi.
NOUA REALITATEA A LUI MESSI
Pentru Messi totul e bine. Lacrimile se șterg ușor de pe chip atunci când după șervețelul soției primești pagini de contract din care-ți zâmbesc zecile de milioane de euro. Inclusiv primă de instalare, inclusiv comision pentru tatăl său, căruia se pare că-i plac teribil banii (are acum o societate perfectă la Paris cu tatăl lui Neymar), dincolo de salariul ce rămâne cel mai mare din fotbal.
Parisul l-a primit ca pe un rege, ca pe un extraterestru. Probabil că ”Parc des Princes” s-ar fi umplut de mai multe ori, dacă ar fi fost posibil, ca la marile reprezentații ori concerte, pentru prezentarea lui. Au fost cozi uriașe, ce n-a văzut Parisul, vorb-aia, la magazinul clubului de pe Champs-Elysees, paginile oficiale ale PSG-ului de pe rețelele de socializare deja bubuie, biletele la meciul de sâmbătă seară cu Strasbourg au ajuns deja să coste 1500 de euro, deși Messi n-are cum să joace.
Neymar e fericit, Di Maria și Paredes sunt bucuroși, Sergio Ramos, scrie ”El Pais”, i-a oferit casa din Paris pe care el tocmai o antamase pentru ca acomodarea familiei Messi să fie mai ușoară. Sergio Ramos, cel care i-a fost adversar feroce atâția ani, dar care îi va fi un la fel de feroce apărător pe teren în momentele – vor fi destule – în care va fi agresat de adversari. Asta ca să vedeți cum e viața!
Căci, da, Messi va experimenta un cu totul alt fotbal decât cel din La Liga. Unde era tratat destul de politicos de adversari. Aici nu e cazul, Ligue 1 e un campionat plin de forțe ale naturii, de bestii care nu se feresc să pună piciorul peste gleznele adversarilor. Mai ales dacă aceștia sunt multimilionarii de la Paris.
Mai rămâne de rezolvat problema copiilor, la care sunt convins că Messi s-a gândit destul. Dar așa facem noi părinții, ne gândim uneori prea mult la copii, iar ei rezolvă mult mai simplu situațiile. Nu vor mai avea viața de la Barcelona, plaja, marea, vremea prietenoasă, liniștea din Casteldefells, pe care, se zice, inclusiv Messi a descoperit-o târziu, doar grație prietenului Suarez. Vor trebui să suporte ”invazia” paparazz-ilor, de care nu prea știau în Spania, nebunia traficului și particularitățile vieții pariziene. Dar copiii trec mult mai ușor decât adulții peste asta, în fond s-au dus la Paris nu la Periș. Din punctul ăsta de vedere, soția e liniștită, căci dacă nici Parisul nu are ce să-i ofere unei tinere cu foarte foarte mulți bani, nu mai știu cine ar putea.
VA PUTEA POCHETTINO?
Presupun că și Pochettino e fericit. La un moment dat, Guardiola a fost întrebat dacă echipa lui, City adică, e favorită la câștigarea Champions League, iar el a răspuns: ”favorită e echipa care-l are pe Messi! Îl vedeți pe Messi în echipa mea?”. În principiu, PSG acum nu e favorită, e superfavorită la câștigarea Champions League. Era oricum printre pretendente, după achizițiile făcute, venirea lui Messi adaugă doar acel ”super”.
Fericirea lui Pochettino implică însă și probleme. Cum vom interpreta toate aceste staruri partitura gândită de el? Dar ce partitură are oare el în minte? Presupun că tot ceea ce a creionat pentru acest sezon se schimbă radical de-acum. Cum îi va așeza pe toți acești jucători pe teren? Ramos n-a venit să fie rezerva lui Kimpembe, Wijnaldum n-a dat locul cald din echipa lui Klopp pe o bancă de rezerve la Paris. Paredes și Di Maria sunt acum campioni continentali, Verratti de asemenea, la fel Donnarumma. Iar cei trei din față sunt practic de neatins, căci pe ei se bazează toată campania mediatică a clubului în aceste zile.
Apropo, ați sesizat vreo reacție de la Mbappe pe subiectul Messi?!
Ceea ce am scris mai sus a fost o paranteză. Pe care o închid, dar pe care cred că o voi redeschide în curând. Totuși Mbappe e campion mondial, e francez, e parizian, ar trebui să fie el imaginea clubului, emblema. Sunt tare curios cum va recepționa el trecerea într-un evident plan secund, inclusiv în viața de zi cu zi, al prieteniei cu Neymar.
Revenind la PSG, am mai văzut, nu demult, o echipă ”galactică”. Real Madrid, ați ghicit. Zidane, Ronaldo, Beckham, Figo, Raul, Roberto Carlos, Casillas și tot așa. Sezonul 2003-2004. Era superfavorită, la tot, cam ca PSG azi. A terminat campionatul pe locul patru, a pierdut finala Cupei, pe ”Bernabeu” cu Zaragoza și a ieșit în ”sferturi” din Champions League. Un an mai târziu a venit și Owen, Balon de Aur, dar de câștigat tot nu s-a câștigat nimic. Căci nu se prea alerga pe teren.
E Pochettino antrenorul ideal pentru un asemenea proiect? Rămâne de văzut. Marele zero din dreptul titlurilor luate ca antrenor atârnă greu într-un vestiar în care, dacă toți ar veni cu trofeele lor, n-ar mai fi loc. E cea mai mare provocare din cariera lui, e clar, deja pentru PSG nu mai contează doar victoriile, contează mult și cum sunt ele obținute.
VA PUTEA RONALD KOEMAN?
Cât despre Barcelona? Din nou vom vedea. În vara lui 2008, tot cu Laporta președinte, catalanii renunțau la Ronaldinho și Deco, iar Guardiola cerea insistent să fie vândut și Eto o. E posibil ca de acest trecut să se agațe azi Laporta, însă întrebarea de mai sus, referitoare la Pochettino, se aplică și-n cazul lui Ronald Koeman.
Este oare Ronald Koeman antrenorul ideal pentru a scoate Barcelona din situația extrem de grea în care se află acum? În 2008, pesimismul era uriaș, dar sezonul ce a urmat a fost unul fantastic. Era însă Pep pe bancă, atunci o necunoscută, dar acum știm ce a gândit și făcut, erau Xavi și Iniesta, proaspăt campioni europeni, era un grup de tineri veniți împreună cu antrenorul și parcă nu era presiunea de azi.
Și mai era Messi.
Frumusețea fotbalului însă tocmai de aici vine. De aceea ne place și nu putem renunța la el. Nu există certitudini, iar calculele hârtiei rămân de multe ori pe hârtie. Ceea ce azi pare negru, mâine poate fi alb. Și invers.
Săptămâna trecută pe vremea asta, Messi se pregătea să semneze cu FC Barcelona.