Editorial | Antal Putinica
29 mai 2022. Ziua în care cerul se unește cu pământul. Un pământ pe care, în intervalul a 24 de ore, se vor disputa 3 din cele mai importante curse auto de pe glob: Monaco Grand Prix, Indy 500 și Coca Cola 600.
Americanii spun despre Indy 500 că este “The Greatest Spectacle în Racing”. Ce s-a întâmplat în săptămânile pregătitoare întăresc această credință: viteze uriașe și record absolut al pole-ului lui Scott Dixon – 376,6 km/h.
Tot ei au ne-au oferit și “The Double”, parcursul consecutiv în Indy 500 pe monopost și apoi în Cup Series, pe ovalul din Charlotte, în cursa stock Coca Cola 600 (cea mai lungă și istovitoare etapă Nascar). Doar 4 atleți au avut curajul să încerce “Dubla”, unul singur parcurgând toate cele 1100 de mile (pe circuite, nu mai punem la socoteală și distanța între cele 2 locații) – Tony “Smoke” Stewart.
Europenii spun despre Grand Prix-ul de Formula 1 din Monaco că este “bijuteria coroanei”, perla de un albastru pur precum apele din golful Mediteranei. Gazda acestei întreceri este un principat mic la stat dar mare la sfat, mai ales când sfatul oferit este despre cum să investești în Monaco salvând ulterior multe milioane.
Noi, românii, deocamdată trăim mai mult în trecut, savurând sorbetul nostalgiei. Însă avem de ce ne lega și sunt puține nații care pot afirma urmatorul adevăr: există un numitor comun, în ceea ce ne privește, care aduce împreună Monaco GP și Indy 500: George Burianu.
Un adevărat european, cu mult înaintea vremurilor, George Burianu s-a născut în Brăila, a fost în Italia și Belgia (unde a rămas până la sfârșitul vieții), a pilotat pentru RAF-ul britanic în primul război mondial. Și a urcat pe podium în prima cursă de Grand Prix din Monaco, cea de pe 14 aprilie 1929!
Dar care este legătura cu superspeedway-ul IMS? Bugatti-ul Tipo 35C, cu care Burianu a ajuns al doilea la linia de finish după William Grover-Williams, este expus în muzeul Hall of Fame din Indianapolis.
Perioada interbelică, anterioară Formulei 1 moderne, era la fel de luxoasă și plină de strălucire ca în prezent. Nume importante (baronul Rothschild fiind unul dintre ele) se înscriau pe lista de start. Iar momentul 1931 a rămas săpat cu litere mari pe coasta de piatră a principatului: a fost singura ocazie în care un monegasc a câștigat, acasă, cursa de Grand Prix. Numele lui a fost Louis Chiron.
În aceasta duminica de sărbătoare a motorsportului, Charles Leclerc încearcă să devină primul pilot din principat care câștigă pe străzile din Monte Carlo o cursă de Formula 1. A încercat și în anii trecuți, fără succes. Nici măcar nu a terminat vreun Grand Prix.
Iar ploaia, anunțată pentru ora cursei, ar putea da peste cap planurile liderului de la Ferrari.
Este greu de crezut că vorbim despre curse care au atins sau vor atinge în curând un secol de existență. Magia Indy 500, cu prima sa ediție din 1911, împletită cu efortul etapei de 24 de ore de la Le Mans, ce a căpătat viață în 1923, și elitistul Monaco Grand Prix, cel mai tânăr dintre toți, născut în 1929.
Au fascinat atunci, o fac în continuare. Au devenit repere atât de importante, încât iubitorii de motorsport le-au unit într-o singură coroană: “Triple Crown of Motorsport”.
O coroană de aur greu, pe care nu a purtat-o decât un singur cap: Graham Hill.
Într-un deceniu de curse, Graham Hill a câștigat titlul mondial în F1, Indy 500 în 1966 și apoi Le Mans în ’72. Pe străzile din principat devenise atât de abil, încât era greu de învins: 5 victorii și supranumele de “Mr. Monaco” spun totul.
Doar regretatul Ayrton Senna a fost, ulterior, peste Hill în Monte Carlo. Și poate că și arta “Magicianului” a contat, făcând din Monaco Grand Prixul binecunoscut de astăzi. Eu am făcut această asociere dintotdeauna.
Mulți au încercat să se încoroneze cu tripla coroană: J.P. Montoya, Jacques Villeneuve sau mai recent Fernando Alonso. Nu a reușit niciunul. Deocamdată! Viitorul imediat poate schimba aceasta situație. Montoya a fost cel mai aproape de acest deziderat: a câștigat Indy 500 (de două ori, la 15 ani diferență!), a câștigat și Monaco GP în Formula 1. La Le Mans nu a avut niciodată o mașină de mâna întâi, și totuși a reușit cu un LMP2 să urce pe podium, pe locul 3, în 2018.
O invitație pe viitor, în noua clasa LMDh, l-ar putea aduce pe columbian pe un loc istoric, alături de Graham Hill.
J.P. încă pilotează, atât în anduranță cât și în Indycar. L-am văzut pe infield-ul IMS acum 2 săptămâni, îl vom vedea și la startul Indy 500 din acest an. Are “doar” 46 de ani, exact vârsta la care care, anul trecut, Helio Castroneves triumfa pe ovalul din Indianapolis, singur împotriva tuturor.
The Greatest Spectacle în Racing. Duminică, 29 mai 2022.