Editorial | Antal Putinica
M-am trezit cu melodia celor de la Rammstein în cap. M-am spălat pe dinți cu “Amerika” dansând în fața ochilor. Am udat florile, am hrănit animăluțele, am remarcat că au înflorit salcâmii. M-am oprit să îi admir pentru un minut, doar un minut, interval în care mi-am băut cafeaua. E minunată această dimineață “de Romania”; totuși, Rammstein găsea o cale și revenea obsesiv cu melodia lor, în capul meu.
Am căutat răspuns. Poate că a fost de vină Grand Prix-ul de Formula 1 din Miami, atât de intens încât m-a marcat fără să îmi dau seama. Sau poate etapa Nascar de pe Darlington, cu finalul discutabil. Ori subiectele emisiunii În Viteză, care încep să graviteze deja în jurul Indianapolis Motor Speedway.
Mai este luna florilor. La noi! În “Amerika” este luna vitezei, perioada în care pelegrinii motorizați se îndreaptă spre legendarul oval The Brickyard.
Melodia celor de la Rammstein a avut un impact asupra mea încă din momentul în care am ascultat-o prima oară, prin 2005. Știam deja trupa, mă câștigaseră la cover-ul Depeche Mode, “Stripped”. Nu am fost întotdeauna de acord cu stilul lor nonconformist, uneori chiar extrem. Însă am apreciat patriotismul și sensibilitatea cu care angajau diferite subiecte. Există suflet în întuneric, adevărate flori de mucigai.
Rammstein are foarte puține melodii cântate în altă limbă, decât cea germană. “Amerika” este una dintre ele.
Mi-a luat ceva timp să înțeleg mesajul acestui hit. Asta în ciuda faptului că solistul Till Lindemann strecoară printre versuri: ”This is not a love song, I don’t sing my mother tongue”, rime deloc măgulitoare la adresa americanilor. Eu m-am prins un pic mai târziu. Asta se întâmpla acum 2 decenii.
Remarc astăzi că nu s-a schimbat nimic în prezent. Americanizarea continuă.
Recunosc, poate mesajul meu este puțin confuz. Asemenea celor de la Rammstein, îmi dau seama de inevitabil, deși nu sunt de acord cu pasivitatea. Dar asta este realitatea.
După pandemie, motorsportul crește viguros în Statele Unite. Printre reclame Coca-Cola și Wonderbra ori personaje devenite brand-uri de nivel internațional (Mickey Mouse sau Santa Claus), sportul cu motor virează perfect pe traseul sinuos al calcului financiar și ajunge victorios la linia de finish (nu mai spunem sosire de mult timp, nu?).
În timp ce în Europa, de cele mai multe ori, nu se găsesc bani pentru “distracții” costisitoare precum Formula 1 sau Formula E (întrecerea viitorului), în Statele Unite am ajuns în situația de a nu-i putea cheltui pe toți!
Am avut recordul de spectatori de anul trecut de pe Circuit of the Americas, din Texas: 400.000 de mii de oameni au plătit bilete pentru a fi în acel weekend în Austin. A fost nevoie de suplimentare ofertei cu 25.000 de locuri pentru cursa de duminică. Americanii au rezolvat-o în 10 ore.
Pentru că asta se întâmplă în “Țara în care visurile se împlinesc”. Unde apare cererea, imediat vine și oferta. Totul se mișcă instantaneu în sensul profitului. Capitalism la el acasă! Cum de altfel visam și noi, înainte de revoluție, încălziți de filmele Hollywood-ului, vizionate “pe sub mână, la video”.
Adevărul este însă altul. Fără profit, nu exiști! Cât reprezinți o sursă de venit, ai locul tău la masă. Asta se întâmplă și cu Formula 1. Este pe val, s-a schimbat la față (și aici este tot mâna americanilor de la Liberty Media) și acum este pregătită să cucerească “Amerika”. A mai încercat în trecut, fără prea mari șanse. În 2023 va avea practic un mini-sezon în UsofA, cu 3 runde: clasica din Texas, sărbătoarea din Miami și festivalul din Las Vegas.
Cursa din Miami a fost cel mai scump Grand Prix din istorie, după Monte Carlo. Doar pentru ziua de duminică, biletele au plecat de la prețul minim de 600 de dolari și au urcat pe piața neagră până la 5.000 $. Au fost epuizate: 240.000 de spectatori plătitori (pe lângă tona de V.I.P.-uri) au făcut extrem de profitabil primul Grand Prix al Formulei 1, din Miami.
“Americanizarea” mi se părea mai degrabă împrumutul valorilor americane, în întregul lor, la nivel global. Oare ce se întâmplă acum cu Formula 1 intră tot la acest capitol?
Exista însă și “forțe” care se opun emancipării publicului american. Nu știu daca să le numesc reacționare sau conservatoare. Cu siguranță, “eroii” locului, cei ce au reușit să mute cu protestul lor circuitul din zona inițială a orașului, pe o proprietate privată lângă Hard Rock Stadium, au reacționat cum au făcut-o și cei de lângă Laguna Seca. Vor confort, nu gălăgie.
Însă Formula 1, conform studiului de audiență ABC, NU a reușit să bată în audiențe etapa de Nascar de pe Darlington. Diferență a fost mică, de câteva mii de spectatori, însă în Grand Prix-ul din Miami s-au pompat bani și marketing. A curs multă, foarte multă promovare, cu bune și rele (vezi elementele kitsch, de diletantism artistic specific locului)! Însă nu faci omleta fără să spargi câteva ouă, nu?!
Locul face jocul iar regulile sunt clare. We’re all living în Amerika! Dar în 2023, pentru prima dată în ultimii 40 de ani, ce se va întâmpla în Vegas, NU va rămâne în Vegas!