Editorial, Editorial Andrei Niculescu

ULTIMUL DANS

Editorial | Andrei Niculescu

Adevărul e că ar fi fost și păcat ca la Mondialul ăsta qatarez să nu-i avem pe Messi și pe Cristiano Ronaldo implicați. După ce că se desfășoară într-o perioadă a anului în care numai la fotbal nu ne prea stă gândul, într-o țară pe care doar marii maeștrii ai combinațiilor și bunii prieteni ai lui Putin de la FIFA o văd drept o gazdă bună pentru un asemenea eveniment, după ce că lipsește și Italia de care suntem totuși apropiați afectiv, absența unuia dintre cei doi titani ai ultimului deceniu ar fi fost prea de tot. Calificarea de marți seară a Portugaliei ne-a liniștit însă, Messi și Cristiano vor fi acolo. Amândoi. Unul fără celălalt parcă n-ar fi avut farmec.

Cum vor fi, asta rămâne de văzut. În principiu însă ar trebui să fie ultimul lor dans, ca să preiau titlul seriei pe care Netlix i-a oferit-o unui alt mare titan al sportului, Michael Jordan. Așa ar trebui, dar știind ambiția celor doi, mai ales a lui Cristiano, nu trebuie să excludem nimic. De altfel Cristiano s-a arătat și ușor iritat când a fost întrebat depre asta, replica lui fiind o dovadă că nu-i trece prin cap nici cel mai mic gând de retragere în acest moment. Messi e ceva mai tânăr și încă nu s-a pronunțat, dar senzația e că lunile astea de exil la Paris l-au apropiat destul de mult de momentul în care se va decide să iasă de pe marea scenă a fotbalului. Nu știu de ce am impresia că Messi pare azi mai aproape de retragere decât Cristiano, poate și pentru că el s-a folosit mult mai mult de talent decât de muncă în a obține marile performanțe, în vreme ce la portughez a fost un exact invers, la el munca a fost pe primul plan și cred că n-ar ști cum să-și creioneze viața dacă n-ar mai trebui să facă asta. Pe Messi mi-l imaginez ușor ”pufos” peste vreo 5 ani, după ce se va fi lăsat de fotbal, pe Cristiano însă nu. Pe Messi îl văd în stare să-și ia familia și s-o pornească în jurul lumii, ca să se relaxeze, pe Cristiano nu prea, căci și-ar pune repede problema dacă în anumite locuri sălile de forță ar fi suficient de bine dotate astfel încât mușchilor lui să nu le lipsească nimic.

În fine, m-am îndepărtat de subiect. Avem așadar certitudinea asta, că Messi și Cristiano vor fi pregătiți pentru un ultim dans în Qatar. Argentina n-a avut emoții cu calificarea, căci la cum sunt construite preliminariile în America de Sud nu prea are cum, însă Portugalia a cam avut. A rezolvat însă destul de facil meciul cu Macedonia, iar acum așteaptă tragerea la sorți ca să înceapă calculele. Adevărul e că și Portugalia și Argentina sunt două echipe interesante, construite în jurul celor doi, dar beneficiind de un număr important de fotbaliști buni. Cu un culoar favorabil ar putea ajunge destul de sus pe tablou, chit că poate astăzi nu sunt percepute ca făcând parte din grupul marilor favorite. 

ZLATAN ȘI LEWA, DESTINE DIFERITE

De un ultim dans a avut parte, din păcate pentru el, Ibrahimovic. Zlatan a prins doar câteva minute în Polonia, dar a sperat ca echipa să-l ajute să poată fi și el prezent la turneul final. N-a fost cazul însă și e foarte posibil să asistăm la o retragere la vară. Deja corpul începe să-i dea semnale că a obosit, iar lipsa unei motivații, mai ales dacă Milan va câștiga ”scudetto” în acest sezon, s-ar putea să conteze în luarea unei decizii. Cariera lui Zlatan e după chipul și asemănarea lui, cu multe performanțe, dar și cu destule momente în care caracterul (poate mai corect spus ar fi amestecul genetic ce-i influențează caracterul) l-a condus către situații dubioase. Rămâne însă unul din marii atacanți din istoria fotbalului.

La fel de mare e și Lewandowski. El va avea parte de un ”ultim dans” în Qatar, deși vârsta de-acum n-ar trebui să fie un mare handicap în perspectiva Mondialului din 2026. Care se va disputa, slavă Domnului, pe datele normale, adică vara, așa că Lewa ar putea să-l bifeze la 36 de ani (e născut în august) nu la 37. La el însă e vorba și de contextul echipei naționale, căci Polonia nu face neapărat parte din categoria selecționatelor sigure de locul lor. Altfel, privind la jocul lui Lewandowski în tricoul Poloniei și comparându-l cu cel de la Bayern, ne dăm seama ce importantă e echipa în performanțele individuale ale fiecăruia. 

MACEDONIA: INVITAȚIE LA DANS

Două vorbe și despre Macedonia. Alte două vorbe, după cele, destul de multe, spuse la eliminarea Italiei. Pentru Macedonia n-a fost neapărat un ultim dans meciul de la Porto, ci mai degrabă o invitație la dansurile următoare. După calificarea la Europeanul de tineret și prezența la Europeanul mare, din vara trecută, a venit acest baraj și marea surpriză oferită prin victoria cu Italia. Prin toate acestea, Macedonia și-a câștigat un statut la care nu știu cât spera acum vreo 5 ani. Începând de astăzi, Macedonia va fi tratată altfel, va fi privită cu mai mult respect, iar jucătorii săi vor beneficia, poate, de o altă imagine. Dacă vor ști să se folosească de acest context, vom vedea, căci până la urmă și Slovenia a fost într-o situație similară, iar astăzi nu prea mai sperie pe nimeni.

NOI AM UITAT SĂ MAI DANSĂM

Apropo de Slovenia. Cu slovenii am avut noi ultimul dans. Acel baraj blestemat, când tot norocul ce-l însoțise pe Gică Hagi în cariera de jucător i-a întors spatele, a reprezentat momentul ieșirii noastre din scena campionatelor mondiale. Atunci am dansat fals, dar măcar am dansat, din acel moment prezența noastră la marile sindrofii fotbalistice a fost mai degrabă conjuncturală. 

Din păcate există oameni care acum au 30 de ani și nu știu ce înseamnă ca echipa națională să fie prezentă la un campionat mondial. În 1994 și 1998 erau prea mici ca să înțeleagă, acum ar putea, dar nu mai au ce. Totuși nu e nimic de înțeles aici, e doar o reflectare fidelă a situației prin care trece întreaga noastră societate. Zilele astea am pornit într-o nouă campanie, nu mai suntem conduși de un general, ca în 1994 sau 1998, ci de un băiat de general care va încerca să facă și el tot ce poate. Ce va reuși? Zic să nu ne facem iluzii, ca să nu avem, știm ce foarte bine ce. Ar fi bine să pricepem cu toții, odată pentru totdeauna, că ultimul nostru dans s-a cam dus, acum doar ne uităm la alții cum dansează.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *