Editorial | Antal Putinica
2, primul număr câștigător de Grand Prix. 10, primul campion mondial.
Joaca numerelor continuă. Culmea, atât numărul 2, câștigător în Marea Britanie 1950, cât și numărul 10, ieșit campion mondial 4 luni mai târziu, pe Monza, au aparținut aceluiași pilot. Giuseppe “Nino” Farina, emblematicul italian al celor de la Alfa Romeo, nepotul celebrului designer Gian-Battista “Pinin” Farina. Cum a fost posibil acest lucru? După cum spuneam zilele trecute, în primii ani de F1 modernă, numerele de concurs se dădeau funcție de momentul înscrierii în Grand Prix. Astfel, Nino Farina a avut 2 la startul din Marea Britanie, 32 în Monaco, 16 în etapa următoare din Elveția, 8 pe Spa. Culmea, cu numărul 2 a concurat de cele mai multe ori în 1950, însă a purtat 10 pe mașină în Italia, când l-a învins pe “Maestrul” Fangio și a devenit primul campion mondial adevărat.
Însă astăzi am promis că vorbim despre actualele numere din F1 și parcă ne oprisem la decada 20. Extrem de populară în 2023, se pare! Avem 20-ul purtat din nou de Kevin Magnussen, sub aceleași culori Haas. (Apropo, K-Mag trebuia să fie prezent pe grilă în cursa de anduranță IMSA de pe Daytona, dar s-a accidentat la mână). Anul trecut, Magnussen a strâns 25 de puncte la revenirea în F1, numărul său 20 fiind “personalizat” de Kevin începând cu 2014. Chiar dacă a lipsit în 2021, numărul i-a fost rezervat pe următorii 2 ani și … voilà! 20-ul a dat un singur campion mondial, în 1969 pe Sir Jackie Stewart, însă a fost purtat spre victorii de GP și de Nelson Piquet, Gerhard Berger, Jody Scheckter sau Jim Clark.
21 este numărul luat de debutantul Nyck de Vries. Mă rog, el e “debutant” în F1 după 2 ani de rezervist, însă e dublu campion mondial, să nu uităm: 2019 F2 și 2021 FE. Readuce numărul 21 pe circuite, după ce a fost al lui Esteban Gutiérrez. Putea alege 45, cu care a și luat startul în prima sa cursă, Monza 2022, alături de Williams. Sau 54, cu care a făcut free practice cu Aston Martin. A fost să fie 21! Poate și pentru a-i “lua fața” colegului său de la Alpha Tauri, Yuki Tsunoda, care poartă 22-ul cu care a debutat. De Vries cred că a învățat ceva din “mental game”, stând atât de mult timp în dreapta lui Toto Wolff.
23 este Alex Albon. Rămâne la Williams și rămâne cu numărul cu care a debutat în Australia 2019, sub culorile defunctei Toro Rosso. Acum este la Williams, unde va lucra începând cu acest sezon cu James Vowles, numit acum câteva zile șef de echipă. Pe Vowles îl știm de la Mercedes, unde a fost strategul șef atâția ani, nu?! Ajungem și la numărul 24. Primul chinez care a debutat în F1, Guanyu Zhou, rămâne alături de Alfa Romeo Sauber și în 2023. Evident, rămâne și cu numărul de concurs de anul trecut. Iar seria consecutivă (distrugătoare de speranțe într-o eventuală extragere Loto 6/49), se oprește aici.
În 2023, nu vom avea pe circuite numerele 25 și 26. 25-ul a fost purtat în trecut de nume grele, precum Alan Jones, Graham Hill, Phil Hill sau Jack Brabham – nume de campioni mondiali. Însă nu a fost numărul norocos pentru nici unul dintre ei. Mai mult, 25-ul a câștigat doar 2 Grand Prix-uri de-a lungul istoriei, primul dintre ele în 1979 prin Patrick Depailler. 26-a a fost o idee mai breaz, în sensul în care are mai multe victorii. Iar prima dintre ele a fost obținută de Juan Manuel Fangio, în 1954, pe Spa. 26-le a fost purtat și de Stirling Moss sau Jacky Ickx, fără șanse însă.
Și ajungem la 27. Numărul lui Nico Hulkenberg, consideră unii. Just, dacă ne raportăm la fondul articolului! O rezervă de aur care și-a păstrat numărul, apărând la start în ultimele 2 sezoane, când alții s-au îmbolnăvit. Acum este alegerea de titular a lui Guenther Steiner, cu care a mai lucrat în trecut. Și este, în același timp, pilotul care strică media de vârstă de numai 25 de ani a acestei decade. Pentru că “Hulk” va împlini în august 36 de ani.
Eu, când văd numărul 27, nu mă pot gândi decât la 2 uriași: Ayrton Senna și Casey Stoner. Favoriții mei din toate timpurile!
Cu 27 roșu pe McLaren-ul său din 1990, “Magicianul” a devenit campion mondial pentru a 2-a oară în carieră. Nu am cum să uit momentul Japonia, din acel sezon. În anul anterior, incidentul cu Prost (sau mai degrabă “hoția” post cursă – of, J.M. Balestre, cu câte păcate ai plecat în mormânt!) l-a lăsat fără mult râvnita coroană. Și-a luat revanșa în 1990, împotriva marelui său adversar (cu care nu mai era în sezonul respectiv și coleg de echipă). Coliziunea din primul viraj de pe Suzuka l-a lăsat pe Prost fără numărul 1 pe mașină și la propriu și la figurat, montantul aripii spate al mașinii Ferrari fiind rupt și aruncat pe asfalt, cu al său 1 cu tot. Ayrton Senna l-a ridicat și avea să îl păstreze și în sezonul următor.
Tot cu 27 roșu, pe două roți însă, Casey Stoner a adus primul titlul mondial pentru scuderia Ducati în MotoGP. Îmi este imposibil sa uit momentul 2007! Casey nu mai este singurul campion Ducati, pentru că Francesco Bagnaia a câștigat anul trecut. Însă nu există comparație între cele 2 reușite: Stoner a îmblânzit o adevărată bestie, care l-a aruncat din șa ulterior până și pe Valentino Rossi, în timp ce Bagnaia a fost câștigător într-o cursă de fond, ajutat de mai mulți iepuri.
Aș putea scrie un articol întreg numai pe tema acestui număr. Dar mă reîntorc la F1 2023. Numărul 28 nu mai este în Marele Circ, de la nefericitul Brandon Hartley. Și nici nu cred că va reveni curând, având în vedere că nu este numărul vreunui campion mondial. Iar 29 nici atât, dacă luăm în considerare că nu are nici măcar o victorie, fie ea cât de mică, în istoria Formulei 1!
Astfel ajungem la numerele cuprinse intre 30 – 39. Au dat ele, oare, și alți campioni mondiali în afara lui Max Verstappen, cu al său 33 triumfător în 2021? Și care este simbolistica numărului 33, până la urmă, numărul magic al masoneriei mondiale?!
(va urma)