EDITORIAL, EDITORIAL ANTAL PUTINICA

PÂNĂ LA URMĂ, CE ÎNSEAMNĂ UN GRAND PRIX? (partea întâi)

Foto: Facebook F1

Editorial | Antal Putinica

Am trăit s-o văd și p’asta! Rostesc fără voie expresia bunicului meu pentru că am fost purtat pentru o clipă în trecut, prins în vârtejul tragicomediei din 2005 de pe Indianapolis. Dacă nu vă aduceți aminte, a fost BOICOTUL acela la startul etapei americane din Formula 1 al echipelor încălțate de Michelin, cu o cursă în care au plecat doar 6 monoposturi din 20. Și nici măcar nu a fost din cauza ploii! 

(În cea mai STRANIE cursă din Formula 1 de până în acel moment, Tiago Monteiro a ajuns pe podium, unica sa performanță de gen și primul podium portughez în F1 – câteva recorduri similare s-au înregistrat și pe Spa 2021, povestim mâine despre ele).

NU CREDEAM să se mai întâmple o astfel de reprezentație măruntă, care ciobește ca o muchie dură imaginea Formulei 1. Și totuși, s-a petrecut din nou!

Duminică, 29 august 2021, un nou episod cu iz de compromis s-a derulat pe Spa Francorchamps, de această dată. Un circuit de legendă, un circuit sinonim pentru mine cu titulatura de GRAND PRIX. Nu mă refer aici la debutul acestui gen de competiții, petrecut în Franța acum mai bine de un secol, mult înaintea F1. Nu mă refer nici la terminologie, deși în oricare din dialectele belgiene numele de Grand Prix îmbracă perfect aceeași definiție franceză. Și nu mă refer nici la debutul “oficial” al acestui circuit, prezent în Formula 1 încă din 1950, anul originar al competiției. 

Mă refer la turul de circuit, cu ale sale epice viraje Eau Rouge, Raidillion, Les Combes, Rivage, Pouhon sau Blanchimont – un parcurs lung și selectiv pe care numai piloții ADEVĂRAȚI aveau curajul să îl înfrunte cu accelerația la podea. O victorie pe Spa te trimitea automat în cartea de istorie, alături de marii campioni. Argumentele mele sunt simple dar numeroase: Fangio, Farina, Ascari, Phil Hill, John Surtees sau Jim Clark, Bruce McLaren, Dan Gurney, Alain Prost sau Ayrton Senna, Nigel Mansell, Damon Hill, Hakkinen, Raikkonen, Vettel, Hamilton, Ricciardo și Leclerc – toți au câștigat aici. 

Și bineînțeles SCHUMI! Eroul Michael Schumacher, campionul încă neînfrânt la Spa (unde este cetățean de onoare), lider suprem cu ale sale 6 victorii obținute de-a lungul timpului.

Pe nesimțite, cred că am intrat în starea aceea de SURESCITARE pe care am avut-o și duminică dimineața, înaintea comentariului. Știam că o să plouă, este ceva obișnuit în Ardeni. Știam că o să fie frig și vizibilitatea scăzută încă de la startul cursei de Formula 3, cu romanul Filip Ugran pe pistă. Și totuși, cu o oră înainte de a intra în live îmi frecam mâinile în cabină, cuprins de nerăbdare. Intuiam că va fi o cursă memorabilă!

Și a fost chiar una DE NEUITAT, însă nu în sensul potrivit! Din contra! Maratonul unui “direct” de peste 4 ore s-a încheiat cu cel mai scurt Grand Prix din istorie: doar un tur (alții spun 3 sau 4, dar aici intervine un calcul prea tehnic pentru a intra în detalii), și acela acoperit în urma safety car-ului. Oricum, vechiul etalon al contraperformanței – GP-ul din Australia, din 1991, a avut măcar 14 tururi în care s-au acoperit 50 de kilometri de cursă pe ploaie.   

Cele 4 ore de spus povești, alături de prietenul meu Florin Ion, au curs lin duminică după-amiaza, nici nu le-am simțit. Am primit semnale că aceeași plăcere au avut-o și cei care au rămas în fața televizoarelor, așteptând startul – le mulțumesc! Însă nu puteam să nu empatizez cu publicul prezent pe circuitul belgian în acele condiții atroce, rămas nemișcat până la căderea serii. Acele zeci de mii de oameni, ce nu au lăsat să le fie spălate de ploaie noblețea și pasiunea, consider că meritau puțină DEMNITATE.

A fost o zi imposibilă pentru Michael Masi, recunosc, de aceea nici nu vreau să arunc cu acuze în acea direcție. Poate ar fi fost necesară mai multă verticalitate dar orice decizie ar fi luat, era oricum neplăcută. Însă dintre toate relele cred că a ales-o pe cea mai mare: SIMULACRUL de Grand Prix al Belgiei, transformat într-o defilare anostă, numai pentru a justifica oficial niște eforturi financiare!

Și uite cum, într-o clipă, s-au evaporat liniștea și seninătatea dobandite peste vară, în vacanță, lăsând locul furiei și neputinței. Bineînțeles, Masi a fost felicitat de Red Bull pentru munca extraordinară (doar câștigător a fost până la urmă Verstappen). Masi a primit laude și din partea lui Stefano Domenicali pentru modul ferm în care a gestionat situația, același boss al Formulei 1 criticând însă dorința lui Lewis Hamilton de a se returna banii încasați pe bilete. Dar Michael Masi, directorul de cursă, a ieșit teribil de șifonat din weekend-ul trecut și va purta aceasta STIGMĂ tot restul vieții sale sportive, așa cum Charlie Whiting a fost judecat pentru decizia strâmbă din 2005.

Se pune întrebarea firească: A FOST SAU NU o cursă de Grand Prix pe Spa?

DE JURE, a fost. Există chiar și un clasament oficial care atestă acest fapt, cu puncte acordate pe jumătate celor care au fost, practic, pe primele 10 locuri ale grilei și care au trecut cuminți după safety car, în aceeași ordine, linia de sosire. (Voi atinge în continuarea de mâine lista celor întâmplate sau nefăcute în etapa a 12-a a sezonului 2021 din Formula 1). 

DE FACTO, nu prea a fost. Iar asta vă rămâne în istorie.

(va urma)

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *