Editorial | Andrei Niculescu
Două goluri, ambele foarte frumoase, și o prestație foarte bună au fost de ajuns pentru ca numele lui Antoine Griezmann să revină în actualitate. Dar să revină așa cum e normal pentru un fotbalist de calibrul lui, urmare a ceea ce se petrece pe teren, nu în afara lui. Griezmann a fost protagonistul ultimei zile de mercato cu a sa trecere la Atletico Madrid, dar acum vorbim de alte senzații.
Există însă o clară legătură între cele două episoade. Marți seară, cu Finlanda, l-am revăzut pe acel Griezmann din 2018, liniștit, dispus la efort ca de fiecare dată, dar dornic să joace și să se simtă bine pe teren. A și găsit, nimic de zis, un partener excelent în persoana lui Benzema, dar nu de parteneri a dus el lipsă în acești ultimi doi ani în care zâmbetul îi revenea doar atunci când îmbrăca tricoul Franței. Altceva i-a lipsit lui Griezmann și nu e greu de înțeles ce anume.
Se spune că fotbalul e o stare de spirit. Am spus și scris asta cred de sute de ori. Atunci când cineva e liniștit, se poate exprima la adevărata lui valoare. Iar Griezmann, odată cu revenirea la Atletico, pare că și-a regăsit această liniște. Acea pace interioară, pe care o pierduse la Barcelona. Din motive ce nu țin neapărat de el.
Când a făcut pasul de la Atletico la Barcelona, în 2019, lumea l-a înțeles. În principiu. Mai puțin fanii lui Atletico, care s-au simțit evident trădați, după acea poveste încâlcită din vara lui 2018, cu tot show-ul televizat al plecării sau non-plecării, ce-i adusese totuși o consistentă mărire de salariu. Mai puțin fanii Barcelonei, care, la rândul lor, nu pricepeau de ce clubul a insistat pentru cineva ce-i refuzase deloc politicos cu un an înainte, dar, mai ales, nu aveau deloc clar în minte ce rol va juca Antoine într-un angrenaj precum al catalanilor deloc pe gustul lui. Așadar, minus cele două grupuri de suporteri, consistente dar evident subiective, lumea l-a înțeles pe Antoine, se presupunea totuși că e un pas înainte.
N-a fost. Iar cei care își puneau problema adaptării sale la un joc construit în jurul lui Messi și pentru finalizările lui Suarez s-au prins că aveau dreptate. Excelent fotbalist, de altfel, cu o capacitate de efort ieșită din comun, cu o știință a jocului fantastică, oferind mereu continuitate acțiunilor, pasând mai mereu din prima, căutând mereu poziționări favorabile, Griezmann n-a izbutit să se integreze într-un fotbal desenat diferit. Poate că la mijloc a fost și reticența cu care a fost primit de nucleul dur al vestiarului, în frunte cu Messi, care n-a putut trece peste refuzul din vara lui 2018, cert e că, la Barcelona, ”Griezou” a părut mereu un neadaptat. Nici publicul nu l-a agreat prea tare, din motivele expuse mai sus, iar, ulterior, și din percepția că din cauza lui și a lui Dembele nu a putut fi repatriat Neymar.
Acum, Griezmann a revenit în zona lui de confort. Poate fi privit ca un pas înapoi, deși obiectivele lui Atletico în acest sezon ar trebui să fie mult mai înalte decât ale Barcelonei. Câteodată e mai bine să muncești într-o firmă mai mică, dar cu o atmosferă propice, decât într-o multinațională rece și cam fără suflet. Iar cel care a simțit primul această oportunitate a fost Simeone. Sigur avea și ceva informații de la Koke, cu care Griezmann și-a petrecut vacanța, dar nici nu cred că era nevoie, căci Cholo îl cunoaște cel mai bine pe francez, a înțeles care-i sunt nevoile și a insistat mult pentru transferul lui. Totul mulându-se, evident, pe situația economică a Barcelonei, care a trebuit să accepte cu satisfacție această mutare doar pentru economia pe care o făcea scăpând de cel mai mare salariu din lot.
Mișcare lui Simeone e clar riscantă, căci pentru a-l aduce pe Griezmann l-a sacrificat pe Saul, un tip cu un pronunțat ADN ”Atleti”, idol al peluzei care-l recepționa drept unul de-al casei. ”Acum Cholo are jucătorul pe care și l-a dorit mereu”, a spus cu năduf Saul înainte să se îmbarce spre Londra. Probabil că primirea de care va avea parte Griezmann va fi amestecată, nu va fi o unanimitate în nicio direcție, șansa lui e că la primul meci pe ”Metropolitano” adversar nu va fi Rayo Vallecano, implicit Radamel Falcao, căci ”El Tigre” va fi cu siguranță ovaționat când va fi să se întâmple, iar diferențele ar fi fost vizibile și ușor jenante.
Griezmann știe însă care e drumul, l-a repetat într-un fel cu Finlanda, chiar dacă în alt tricou. Dacă va fi capabil să repete prestațiile din prima lui perioadă la Atletico (133 de goluri în 257 de meciuri) va fi destul de repede iertat. Deocamdată a făcut un prim pas.