Editorial | Andrei Niculescu
Știți probabil, ați auzit sau ați citit pe undeva, că belgianul De Bruyne tocmai și-a prelungit contractul cu Manchester City. Nu e ceva wow în informația asta, nu e un breaking news. Înțelegerea belgianului expira în 2023, acum se va termina în 2025.
Ceea ce poate nu știți, căci nu s-a făcut cine știe ce tam tam pe această temă, e că De Bruyne a izbutit să facă acest pas fără ajutorul unui impresar. A negociat singur și a obținut ceea ce și-a dorit. Cu siguranță că a avut alături o echipă de avocați, căci vorbim aici de un contract cu multe paragrafe și tot felul de detalii juridice, dar de un agent n-a simțit nevoia să se folosească. Nu știu dacă neapărat a făcut asta dintr-un soi de zgârcenie, ca să economisească procentul ce i s-ar cuvenit respectivului (unii iau și 10 la sută, alții mai puțin) și e cert că nici nu și-a dorit să schimbe clubul, însă demersul lui e inedit. El a apelat la o echipă de experți Big Data, de la care a primit exact asta, date. Despre el, plecând de la prestațiile lui, statisticile și influența în jocul și strategia antrenorului, dar și despre club, mai exact traiectoria posibilă a lui Manchester City cu sau fără prezența sa în lot.
Cu tot acest dosar (e un fel a spune dosar, e clar că n-a fost unul cu șină totuși) belgianul nostru s-a prezentat la negocieri. Care negocieri nici nu cred că au fost prea lungi, fiindcă plecăm de la o bază cât se poate de simplă: City n-avea niciun gând să scape din mână un asemenea jucător. În plus, City oricum e un club, hai să-i zicem ”open mind”, revoluționar din punct de vedere al datelor, căci are un întreg departament în acest sens, integrând de curând acolo un astrolog și un astrofizician. Iar când spun negocieri mă gândesc că n-a fost genul acela de discuție de ore întregi, în jurul unei mese dintr-o cameră obscură, cu litri de cafea îngurgitați și cu un fum dens de țigară, cu nodul cravatelor din ce în ce mai desfăcut și cu un joc al nervilor de ambele părți. Dacă tot suntem la ”next level”, pesemne că s-a întâmplat prin intermediul unui calculator, eventual tabletă, de ce nu chiar telefon mobil. Și a fost un succes. De ambele părți.
Kevin a obținut ceea ce și-a dorit, un contract mai lung și o mărire de salariu. De la 400.000 la 462.000. De euro. Pe săptămână. 24 de milioane de euro pe sezon, mai exact. A devenit astfel cel mai bine plătit din Premier League, statut cât se poate meritat, aș zice, fiindcă nu văd un alt fotbalist în campionatul englez cu valoarea și influența lui. City a obținut ce și-a dorit, garanția că-l va avea pe belgian încă mulți ani de-acum înainte. Sănătos să fie, vorba aia!
Dacă deschide De Bruyne o nouă modă în fotbal, vom vedea. Înclin să cred că nu, chit că demersul său trebuie că a fost privit destul de încruntat de un Mino Raiola, Jorge Mendes, Pini Zahavi și alții ca ei. Oameni obișnuiți să se joace cu comisioane, dar și să toace nervii și ficatul președinților de club. În fond, De Bruyne a făcut cam ceea ce fac sute de milioane de angajați de pe această planetă atunci când aleg să negocieze o mărire de salariul cu angajatorul lor și nu apelează la serviciile unui agent. Doar că în fotbal asta nu se întâmplă, de aici și senzația de noutate, de inovație.
Înclin să cred însă că toți acei oameni de care am pomenit mai sus vor rămâne la fel de influenți, la fel de importanți, eventual și la fel de toxici. Se învârt bani grei în fotbal, parandărătul a devenit deja substantiv, așa că toată lumea are de câștigat. Vor fi și-n continuare alături de fotbaliști, îi vor ajuta atunci când le greu, dar vor și plescăi satisfăcuți la orice reușită a unuia reprezentat de ei, gândindu-se la banii ce se vor putea multiplica dintr-un gol sau o pasă decisivă.
Sau poate că nu, cine știe. Vremurile se schimbă, tehnologia cucerește teritorii altădată neexplorate. În fond, nici la supermarket nu credeam că vom putea plăti fără ajutorul unei casiere, nu?