Editorial | Andrei Niculescu
Există un film celebru, poate că l-ați văzut, ”Being John Malkovich”, dacă nu l-ați văzut există suficiente modalități să-l găsiți și eu zic că merită. Pe scurt, căci nu o să încerc defel să trec la cronici cinematografice, e vorba despre cineva pe nume Craig, personajul principal, păpușar de meserie, care găsește el o modalitate de a pătrunde în mintea lui John Malkovich, un actor suficient de mare în zilele noastre. Pentru 15 minute. Zilele astea, văzând și citind tot ceea ce se întâmplă în jurul lui Ousmane Dembele, m-am gândit că mi-ar plăcea și mie să intru în mintea jucătorului francez de la FC Barcelona.
Bine, în paranteză fie spus, dacă tot aș putea să fac ceea ce a făcut Craig în film, aș încerca să pătrund în mintea altor oameni, mult mai ”mobilați” din acest punct de vedere. Și cred că nu doar eu aș vrea asta, iar ținte ar fi destule. Mă tem totuși că la Ousmane Dembele cele 15 minute ar fi cam multe, m-aș plictisi teribil prin incintă. Traficul neuronal al fotbalistului francez nu pare a avea dimensiunile traficului prin capitala noastră, dar ceva ceva aș descoperi cred eu pe-acolo. Măcar niște explicații pentru toată nebunia asta pe care a creat-o sau în care a fost azvârlit. Măcar să aflu dacă nu cumva a fost azvârlit fără voia lui.
Ca și filmul de care ziceam mai sus, înșiruirea de informații ce-l privesc pe Ousmane Dembele poate fi găsită ușor pe Google. Intrat deja în ultimele 6 luni de contract, tocmai a fost anunțat de către cei de la FC Barcelona că ar fi tare util să-și caute de drum dacă-și menține ideea inițială de a nu accepta propunerea de prelungire. Să recunoaștem că nu-i o situație prea obișnuită, mai ales la un club de prestigiu așa cum rămâne FC Barcelona în ciuda situației financiare precare prin care trece. Situație la care, din nou în paranteză fie spus, a contribuit din plin și Dembele. Să arăți ușa în felul ăsta unui fotbalist aflat totuși sub contract încalcă și regulamentele și uzanțele. Pe scurt, nu se face. Sau se face doar dar dacă s-au atins niște limite și au apărut deja crizele de nervi.
ÎNTRE STATISTICI ȘI PRETENȚII
Dembele e al doilea cel mai scump fotbalist din istoria Barcelonei. Primul e Coutinho, iar al treilea e Griezmann, asta ca să aveți toate datele despre priceperea managerială a unora ce ajung pe niște scaune atât de râvnite. De ce a fost el adus în acea vară agitată de plecarea lui Neymar n-a înțeles nimeni nici atunci, nici acum. Iar dacă e adevărat că Dembele a fost preferat atunci lui Mbappe, pe care Monaco încerca să-l trimită oriunde doar la PSG nu, semnele de întrebare se înmulțesc și mă tem că ne putem gândi și la alte aspecte, mai spre negru din punct de vedere financiar. Dembele e pe cale să termine ciclul de 5 ani, timp în care a jucat un pic mai multe meciuri decât cele pe care le-a pierdut, accidentat fiind. Contribuția lui în acești 5 ani a fost modestă, dacă e să ne raportăm la număr de goluri și pase decisive, iar dacă încercăm să convertim aceste reușite în puncte atunci în loc de modest putem pune foarte lesne cuvântul minim. În tot acest timp a încasat în jur de 10 milioane de euro pe sezon, deloc puțin dacă se face din nou conversia de mai sus.
Acum, Dembele ar vrea mai mult ca să accepte să semneze prelungirea. Zice-se că dublu, spre 20 de milioane de euro net, la care s-ar adăuga o primă de 20 de milioane și un comision de 20 de milioane pentru agent. Care agent, Moussa Sissoko pe numele lui, fost fotbalist destul de cunoscut, pare a avea un rol foarte important în acest film. Poate chiar mai important decât al protagonistului. Același Sissoko a fost și impresarul lui Camavinga, dar relația lor s-a frânt brusc și contondent (acum se judecă prin tribunale) cu câteva săptămâni înainte ca tânărul francez să ajungă la Real Madrid. Dinspre Barcelona se spune că Ousmane ar fi mai degrabă tentat să continue, la fel și familia lui, dar că impresarul e cel care face toate jocurile. Pare a fi personajul negativ al peliculei acest Sissoko, dar în același timp se pare că-i și place asta.
Se nasc însă unele întrebări. Sunt de bun simț solicitările fotbalistului? Sau abordarea: ”ați spus că n-aveți bani să-mi dați, dar pe Ferran Torres ați putut să-l aduceți!”. Mai contează acest bun simț în fotbalul de azi? Cât de corectă e însă și abordarea celor de la FC Barcelona? Atât de mult își doresc să-l păstreze pe Dembele sau caută, prin prelungirea înțelegerii, să amortizeze cumva cheltuiala cu el printr-un transfer ulterior? Și, mai apoi, cât de logică este marginalizarea lui Dembele în condițiile în care el nu vrea să prelungească, dar nu vrea nici să plece acum? Asta după ce președintele Laporta zicea despre el că ar putea fi mai bun ca Mbappe. E totuși jucător sub contract, e plătit, nu cumva normal ar fi să fie folosit până în ultimul minut al contractului său? Așa cum crede de cuviință antrenorul. Șantajul ăsta, ”semnezi sau stai pe bară” poate că era bun acum un an, astăzi însă acest stat pe bară înseamnă fix 4 luni, nimic dramatic pentru un băiat de doar 24 de ani. Cei de la Barcelona au luat și ei destui jucători liberi de contract și știu cum funcționează piața. Aceeași țâfnă au afișat-o catalanii și la plecarea lui Neymar la PSG și nu le-a folosit la nimic atunci. Așa cum e e, Dembele poate fi util unei echipe ce-și caută identitatea, dar nu mai are valorile de altădată.
Mai e însă o întrebare: cine se va hazarda, chiar și gratis, să ia un jucător precum Dembele? Ale cărui lipsuri în materie de profesionalism sunt evidente și a cărui fragilitate din punct de vedere fizic e cunoscută. Căci la sumle vehiculate mai sus cuvântul ”gratis” e introdus fraudulos acolo.
Și mai e o întrebare: câtă putere pot avea unii impresari asupra sportivilor pe care-i reprezintă? Cât de mult se lasă acești sportivi conduși de instinctele și de lăcomia acestor impresari?
Apropo de filmul cu care deschideam acest text. Cred că Moussa Sissoko a găsit o cale să pătrundă în mintea lui Dembele. Problema e că nu mai vrea să iasă de-acolo.