Editorial | Antal Putinica
Nu știu de ce, dar am în continuare o ușoare aplecare spre tragic. Poate că nu sunt încă pregătit pentru o primăvară în sufletul meu sau poate m-am obișnuit deja cu abordarea pasivă de anul trecut, cu a sa CUȘCĂ aurită, poleită de coronavirus. Cert este că după o scurtă plimbare prin grădină, printre flori, revin mereu în casă și mă așez nepăsător, neviu parcă, în fața calculatorului. Și îmi las gândurile să prindă viață în loc.
Am vorbit despre Senna data trecută. Ar fi cazul să îl amintesc acum și pe GILLES VILLENEUVE, cel mai mare viitor campion pe care Ferrari, din păcate, l-a pierdut prea devreme în 1982, pe 8 mai în Belgia (am citat din Enzo Ferrari). De altfel, 1982 a fost un an greu, presărat cu momente dramatice. La o lună după moartea lui Villeneuve, chiar pe circuitul care urma să îi poarte numele lui Gilles în Montreal, tânărul Riccardo Paletti avea să își piardă viața în doar al 2-lea său start. Paletti a încercat să se califice și pe Zolder, unde a pierit Gilles, însă mașina sa Osella nu era încă pregătită cu adevărat pentru un Grand Prix. Accidentul din Canada a fost crunt, PALETTI intrând pur și simplu în Didier Pironi, care a calat motorul pe grilă. Pironi și regretatul Sid Watkins (un alt uriaș care s-a dus în ceruri) au sărit imediat să îl scoată din cockpit, însă mașina a luat foc și Paletti a ars de viu.
Exact în acea perioadă, la final de mai 1982, se retrăgea din activitate Bobby Unser, o legendă americană intrată în Hall of Fame. Multiplu campion USAC și triplu câștigător al Indy 500, Bobby a fost norocos. Cel mai mic dintr-un grup de 4 frați, Bobby a crescut printre mașinile venite la reparat în atelierul tatălui său. Celebra ROUTE 66, aorta comerțului american din anii interbelici, trecea fix prin orașul său natal: Albuquerque. El a supraviețuit acelei perioade de întreceri nebunești, în care l-a pierdut pe fratele său mai mare Jerry – ce a ars și el în mașina cu care încerca să se califice pe Indianapolis.
Bobby Unser nu s-a lăsat afectat de accidentul celui pe care toată viața l-a considerat eroul său. Cu o precizie de mecanism elvețian (moștenită de la bunicii emigrați din Elveția la început de secol 19) a început să câștige curse. Mai întâi acasă, în Nex Mexico, apoi pe urcarea spre Pike’s Peak. Acolo, în goana spre soare și înălțimi, a luat primul contact cu NEMURIREA. Încet dar sigur, drumul l-a purtat apoi spre Indianapolis, unde urma să scrie istorie.
BOBBY UNSER a câștigat celebra cursă de 500 de mile în 3 ocazii diferite. Cu victorii în 1968, 1975 și 1981, el este prezent într-o statistică elitistă, fiind unul din doar 2 piloți cu victorii în Indy 500 în 3 decade diferite. Celălalt este Rick Mears, cu ale sale 4 victorii reușite în 1979, 1984, 1988 și 1991. Amândoi au concurat pentru Roger Penske, Mears câștigând și titlul în CART, ceea ce Bobby Unser nu a reușit.
Peste nici o lună are șansa să îi însoțească, în această statistică, nimeni altul decât Juan Pablo Montoya. Columbianul a câștigat Indy 500 în 2000, în 2015 și va participa și la ediția de anul acesta. O eventuală victorie l-ar face pe JP, de asemenea, câștigător în 3 decenii diferite. Dar lui Montoya îi voi dedica la un moment dat un întreg articol, pentru că merită. Pur și simplu! În ceea ce mă privește, Montoya este pilotul complet, care a participat și CÂȘTIGAT în toate competițiile importante: Formula 1, F3000, Indycar, Champ Car/CART, Indy 500, Nascar (Cup Series, Xfinity și ARCA), anduranța americană (Rolex 24 Daytona), etc. O singură victorie îi lipsește, deși a încercat: în cursa 24 de ore de la Le Mans. Iar odată cu ea și mult râvnita TRIPLE CROWN of Motorsport.
V-am spus încă de la început, gândurile mele au voință proprie astăzi și fug unde vor ele. Mă întorc la Bobby și îmi aduc aminte că face parte din dinastia UNSER, care a dat 6 piloți de curse ce au reușit, printre altele, să câștige împreună Indy 500 de 9 ori! Bobby și fratele său mai mare, Al Sr., sunt singurii frați care se pot lăuda că au câștigat, fiecare în parte, “THE GREATEST SPECTACLE ÎN RACING”. Un alt record care nu va fi bătut, probabil, niciodată.
Curios din fire și dornic să își măsoare forțele cu alții, Bobby a încercat de-a lungul vieții și alte competiții. Formula 1 nu a fost de el, și-a dat seama după un singur weekend de Grand Prix. La fel și seria NASCAR, unde a fost prezent la 3 starturi. S-a retras din curse și s-a stins liniștit, acasă, acum o săptămână. De atunci, pe circuitele celeste, “UNCLE BOBBY” se întrece, de la egal la egal și într-o cursă infinită, cu Senna, Villeneuve, Jerry Unser, Dan Wheldon sau Justin Wilson. Pe linia dreaptă, eu sper că își găsește timp să arunce și o privire spre pământ, în tribunele pline ce nu l-au uitat.
R.I.P. Bobby Unser. GODSPEED!