Editorial | Andrei Niculescu
Cam uitasem, ce-i drept, cum e când dușmănia, amestecată pe alocuri cu frustrarea, să transforme un meci într-o adevărată bătălie. În aceste luni de pandemie, fotbalul jucat în regim de urgență se transformase într-unul asimptomatic, în care virusul rivalității se observa destul de vag și doar după priviri atente. Aceest week-end ne-a adus, pe lângă fluierul de start simultan în campionatele Angliei și Spaniei, lucru de rar în ultimii ani, căci englezii au fost mereu mai grăbiți, ne-a adus așadar și un ”Clasic”. Duelul dintre PSG și Marseille, ”Le Clasique” așa cum îi zic francezii, ne-a readus în memorie acele ingrediente din care se alcătuiau marile confrunteri de dinainte de Coronavirus. S-a jucat cu public la Paris, e adevărat, doar 5000 de oameni, dar parcă e altceva să vezi un meci și să auzi rumoare din tribune. Sunt convins că și acest aspect, prezența spectatorilor, a contribuit într-o oarecare măsură la ceea ce s-a petrecut pe gazon.
Din 27 noiembrie 2011 nu mai câștigase Marseille în fața rivalilor din Paris. Deveniți de-a dreptul inamici, căci dușmănia deja existentă s-a transformat în ură în toți acești ani în care PSG, beneficiind de ploaia de petro-dolari ce n-a stat o clipă, a dominat categoric duelul. Marseille a simțit că acum e momentul prielnic și dat lovitura într-un meci intens, care s-a terminat într-un schimb de lovituri, a se citi pumni, mai degrabă golănesc decât cavaleresc. N-a fost nici măcar box, așa cum se lamenta Leonardo la final, căci la box există onoare, aici a fost o bătaie de maidan, condimentată cu ceva reacții rasiste, care nu cred că-i face pe francezi să fie prea mândri.
Aici trebuie făcută o precizare. Pe care am mai făcut-o în zona video a acestui site. Covid 19 va fi un jucător în plus în acest sezon. Sau mai degrabă un arbitru. Nu vom scăpa de el prea curând, iar fotbaliștii vor trebui să se alinieze la acest efort de prevenire pe care-l facem toți. Poate responsabilitatea lor e chiar mai mare, căci ei sunt totuși modele pentru mulți din societate și-așa cum noi toți încercăm să ne protejăm de un virus bizar și încă necunoscut la fel ar trebui să facă și ei. Altfel vor avea de suferit și poate mai mult vor avea de suferit cluburile. Exemplul PSG-ului e concludent. Cu un lot plin de ”virusați”, Thomas Tuchel abia a putut încropi o echipă pentru primul meci al sezonului și a trimis în teren una evident nepregătită pentru al doilea. Iar urmările se văd: două eșecuri fără gol marcat, unul cu o nou promovată, altul cu un vechi rival.
Pe principiul ”dacă nici acum, atunci când?”, Andre Villas Boas a pregătit meciul ca pe o finală. Și a câștigat duelul cu un Tuchel pentru care singurul element de ordin tactic a părut să fie: ”mingea la Neymar, apoi vede el”. Din băcate pentru brazilian, ineficacitatea din finalul sezonului de Champions League pare să se fi cronicizat, lipsa golurilor devenind îngrijorătoare pentru un fotbalist ce se hrănește totuși din astfel de reușite. În ciuda eșecului și al acestui mare zero în dreptul punctelor pentru PSG după două partide, e totuși prematur să vorbim despre o echilibrare a luptei pentru titlu în Ligue 1. Marseille a arătat bine, de fapt a continuat linia ascendentă din sezonul trecut, dar de aici până a avea pretenții mai mari decât locul doi e cale cam lungă. Zic să mai așteptăm câteva săptămâni și abia atunci vom putea spune dacă monologul parizian din ultimii ani va putea fi întrerupt și de replici mai apăsate venite dinspre Mediterană.
PENTRU MBAPPE, PARISUL NU E PREA VESEL
Pe lângă amărăciunea eșecului și senzația de jenă după cele întâmplate pe final, suporterii PSG-ului s-au trezit de dimineață și cu informația că Mbappe vrea să plece, în vara viitoare, de la Paris. Furnizată totuși de un ziar serios precum ”Times” și nu de un tabloid în goană după senzațional, știrea pare să aibă nu unul ci mai mulți sâmburi de adevăr. Ideea că Mbappe nu prea mai e dornic să stea la PSG e confirmată în principal din faptul că el încă nu și-a prelungit contractul cu gruparea de pe ”Parc des Princes”, în ciuda promisiunilor suculente și, pe alocuri, obscene pentru vremurile pe care le trăim, venite dinspre Qatar. PSG ar vrea să facă din Kylian port-drapelul unui club extrem de puțin ”franțuzit”, ba se spune chiar că ideea ar fi ca în jurul lui să fie aduși și alți campioni mondiali din 2018, demers cât se poate de inteligent, dacă e adevărat. Doar că Mbappe nu pare prea convins că Parisul e locul ideal pentru a crește în valoare și pentru a face un pas înainte în carieră.
Se vorbește de Real Madrid, dar a arunca și-n acest caz cu certitudini, așa cum face presa din Madrid, mi se pare un pic periculos. Se tot spune de atracția pe care o exercită Zidane asupra lui Mbappe, logică aș zice, căci Zizou a fost idolul multor tineri de vârsta atacantului parizian. Dar nimeni nu-l poate asigura pe Mbappe că Zidane va fi și anul viitor pe vremea asta antrenor la Real Madrid, iar asta cred că o știe și el. Dacă e adevărat că vrea să plece și la felul matur în care și-a gândit pașii în carieră până acum, eu cred că nu putem exclude nici alte variante. Cluburi care să și-l permită sunt puține, le numărăm pe degete, dar fiecare dintre ele, că ar fi Real Madrid, că ar fi Manchester City sau United, că ar fi Liverpool, că ar fi Barcelona (nu uitați că vor fi alegeri la catalani), că ar fi, de ce nu?, Juve sau Inter (nu uitați de facilitățile fiscale oferite în Italia strănilor) are opțiunile sale, mai mari sau mai mici.
Certitudinea e una singură: într-un fotbal care-i va pierde încet-încet pe titanii Messi și Cristiano, Mbappe e cel mai apetisant nume ce se întrezărește pentru viitor.