Editorial | Andrei Niculescu
Se spune că e foarte important să știi să pleci dintr-o relație, atunci când lucrurile nu mai merg, dar și mai important e să știi cum s-o faci. Cum să pui punctul, adică. Să știi să lași în urmă niște amintiri frumoase, nu doar ranchiună, să te desparți însoțit de vorbe dulci, nu de comentarii răutăcioase. Și-n fotbal e ca-n viață, contractele sunt tot un fel de relații, iar cluburile reprezintă pentru fotbaliști un partener de drum. Nu neapărat unul de-o viață, deși s-au mai văzut exemple, dar tot un partener.
Relația dintre Gareth Bale și Real Madrid promitea mult la momentul începerii ei. Era vara lui 2013, de la Madrid tocmai plecase Mourinho, care acum zice că el a fost cel ce l-a propus pe madrilen spaniolilor, dar lui nu i s-a făcut acest hatâr. Iar antrenor fusese instalat Carlo Ancelotti, cu Zidane ca asistent. Totul a funcționat de minune în acel prim sezon pentru Bale, cu un gol fabulos în finala Cupei cu Barcelona (gol care i-a pus practic capăt carierei lui Marc Bartra la Barcelona, căci eu cred ca dacă atunci, la acea fază, Bartra știa cum să facă un fault era și-acum în lotul catalanilor, ca un fel de Nacho sau Lucas Vasquez la Real), plus gol important, cel de 2-1, în finala Champions League cu Atletico. Pe-atunci toată lumea îl vedea pe Bale ca o viitoare legendă a Madridului, cel ce ar fi trebuit, în mod natural, să preia sceptrul de lider de la Cristiano Ronaldo, cand acesta și-ar fi luat zborul. Pentru că, tot atunci, puțini se gândeau că Ronaldo va îmbătrâni la Madrid, știind stilul lui Florentino Perez de a face afaceri, Cristiano nefiind totuși un madrilen sută la sută, ca Raul sau Casillas, de exemplu.
Și, da, Cristiano a plecat. 4 ani mai târziu, dar a plecat. La acel moment însă Bale încetase să mai fie urmașul natural al portughezului. Motivele țin în parte de el, dar și de Zidane. N-o să știm niciodată (sau, cine știe, poate o să aflăm dacă se va hotărâ și Bale să scrie o carte autobiografică) ce a intervenit între cei doi și de ce relațiile s-au stricat în asemenea hal încât Zidane, extrem de fin și diplomat cu jucătorii, a fost capabil să spună, la o conferință de presă: ”Si se va manana, mejor” (”Dacă pleacă mâine, cu atât mai bine”). Pesemne că a regretat ulterior că l-a luat un pic gura pe dinainte, căci i-a tot oferit galezului oportunități, dar cam degeaba.
E facil să ne repezim acum să aruncăm toată vina pe umerii lui Bale. Ceea ce i se poate reproșa însă, da, e faptul că n-a știut când să iasă din scenă. Dacă ar fi făcut-o după finala cu Liverpool din 2018 sigur era mai bine. Încă de-atunci aura sa pălise considerabil, impactul său mediatic se micșorase în asemenea hal încât de la acel meci de la Kiev se vorbește mai mult de Salah și umărul său dislocat de Ramos ori de gafele lui Karius decât de formidabilul gol marcat de galez, din foarfecă. Atunci ar fi trebuit Bale să înțeleagă că nu e locul lui la Madrid. S-a agățat însă de plecarea lui Cristiano, de plecarea lui Zidane, dar cel mai mult s-a agățat de un salariu stratosferic, deși nu cred că se putea spune despre el că avea griji financiare. Zidane a revenit repede, iar ambiția galezului de a fi liderul unei echipe ce simțea nevoie de așa ceva a continuat să scadă pe măsură ce zerourile din conturi creșteau. Putea să plece în vara lui 2019, dar din nou ambiția de a-și vedea salariul neatins a triumfat. De fapt, cred că a fost singura ambiție a lui Bale în ultimii doi ani de carieră la Real Madrid (nu pun la socoteală ”naționala”, acolo e ceva diferit).
Trebuie să fiți de acord cu mine, Gareth Bale e un caz curios. Pleacă de la Real Madrid având în bagaje 16 trofee majore (4 Champions League, totuși, cu goluri marcate în două finale!) plus 105 goluri și 68 de pase decisive în 251 de meciuri. Și totuși pleacă acompaniat de un soi de ”aleluia” și de un oftat de ușurare din partea unor suporteri care se săturaseră să-l vadă fericit pe terenul de golf sau in tricoul Țării Galilor, dar încasând un sac de bani de la Real Madrid. Madrilenii îl regretă profund și-acum pe Cristiano, care a câștigat și el enorm, financiar vorbind, pe ”Bernabeu”, în vreme ce la Bale regretă doar că n-a plecat mai devreme. Sau că, revenind la ce spuneam mai sus, n-a știut cum să plece.
Despre ce mai poate să ofere Bale ca fotbalist cred că ar fi bine să așteptăm și să vedem. Poate că odată revenit pe pământ britanic va fi trezit la realitate de ploile despre care tot spunea că nu le regretă deloc în calda staționare la Madrid. Poate că ambiția va fi regăsită, la fel și dorința de a arăta lumii că e totuși Fotbalist, cu F mare, nu un tip care vede în fotbal o oportunitate de a-și spori averea. Și, cine știe, poate că la Tottenham, eventual din nou în banda stângă, acolo unde ne impresiona pe toți în acel meci fabulos cu Inter, când l-a terorizat pe Zanetti, Bale îi va putea face pe cei de la Real Madrid să regrete că nu i-au exploatat mai mult potențialul.