Editorial | Antal Putinica
Ce vremuri trăim! S-a retras Vale, lăsând în urma sa un mare gol. Sunt optimist însă! Sincer să fiu, nici nu cred că am de ales, nostalgia poate fi o boală grea și lungă. Iar eu vreau să mă bucur de MotoGP în continuare, ca și până cum.
Yamaha suferă probabil cel mai mult dintre toți, deși schimbul de ștafetă a avut loc cu succes chiar din acest sezon: a plecat unicul Doctor și a aterizat în locul lui “Il Diablo” Fabio Quartararo, campionul surpriză din 2021.
Iar tot basmul s-a întâmplat fix în anul în care Yamaha a împlinit 60 de ani de curse moto în campionatul mondial.
Yamaha a avut nevoie de doar 10 zile de la înființarea mărcii pentru a bricola o motocicletă de curse. Atât! De parcă destinul de racer a fost primordial iar “fabrica” de modele de stradă era doar o haină pe care trebuia să o îmbrace pentru spectacol. Cursa de debut a minusculului prototip avut loc pe 10 iulie 1955, unde altundeva decât pe emblematicul Munte Fuji.
Bun, Yamaha avea deja o istorie centenară ca brand! Este o corporație uriașă, înființată la finele anilor 1800 de Torakusu Yamaha. Și pentru că am adus în discuție termenul “emblematic” ceva mai devreme, nimic nu e mai reprezentativ pentru istoria acestui constructor de motociclete decât logo-ul său, care nu are nici o legătură cu “obiectul muncii”: cele 3 diapazoane încrucișate, diapazonul fiind instrumentul cu care se spune că a început legenda lui Torakusu în lumea afacerilor muzicale.
Cumva, parcă rezonez cu această emblemă. Nu-i așa că este ceva poetic în tot parcursul, ceva suav și melodios?! Plus că în momentul de față, nimic nu este mai important în cursele de motorsport decât “fine tuning”-ul. Cercul s-a închis!
Yamaha a început să cocheteze cu cursele moto la nivel global în 1958, la doar 3 ani după separarea de compania mamă Yamaha Corporation. Și-a luat inima în dinți (cum stă bine oricărui samurai) și a înscris un motor în Statele Unite, într-o cursă din Catalina.
1961 este anul în care a debutat oficial în campionatul mondial de viteză, în Franța, într-o însorită lună mai. 2 ani mai târziu, Fumio Ito a adus prima victorie Yamaha Motor, în cursa clasei 250 din Belgia. Era începutul unei ere glorioase, confirmată imediat în anul următor cu titlul de senzație al lui Phil Read.
În 6 decenii de curse acoperite vast, în tot motomondialul, Yamaha a obținut 517 victorii, împărțite pe clase astfel: 47 de victorii la 125, 165 la clasa doi jumate, 63 la clasa 350, 120 în formatul 500cc și 122 în clasa regină actuală MotoGP.
Însă din primăvara lui 2017, anul în care a bifat pe Le Mans prin Maverick Vinales victoria cu numărul 500 (!), Yamaha s-a mai impus de doar 17 ori în 83 de Grand Prix-uri. Titlul din 2021 al lui Fabio este nota perfectă de care avea nevoie diapazonul Yamaha.
În șaua unor motociclete Yamaha s-au urcat de-a lungul timpului campioni precum:
– Phil Read și Billy Ivy în anii ’60, când culorile oficiale erau roșu și alb, cu o tușă de galben pe numărul de concurs;
– Jarno Saarinen cu titlul său din ’72, deschizător de drumuri pentru alți nordici precum suedezul Kent Anderson, dublu campion mondial în 73-74, însă la clasa 125;
– uriașul Giacomo Agostini (reperul cu care a fost comparat permanent Valentino Rossi), cel mai titrat campion mondial al tuturor timpurilor precum și rivalul său din anii ’70, Johnny Cecotto;
– seniorul Kenny Roberts, victorios și în deceniul următor la clasa mare;
– Eddie Lawson care a dominat anii ’80 în duelurile sale epice cu Fast Freddie Spencer, obținând 26 de victorii de GP;
– un alt venezuelean sosit din patria lui Cecotto, Carlos Lavado, precum și rapidul Christian Sarron, precursorul lui Fabio Quartararo;
– elegantul Luca Cadalora, perfect în perioada în care Yamaha trecuse la noua schemă de culori negru-albastru cu galben.
– legendarii Wayne Rainey, Kevin Schwantz și John Kocinski, care au dominat anii ’90 până să apară un Max Biaggi la doi jumate ori un Mick Doohan la 500cc, dar și tinerii Tetsuya Harada sau Olivier Jacque.
– nu trebuie uitat Jorge Lorenzo, al doilea cel mai important câștigător și campion al fabricii din Iwata, cu 44 de victorii la activ și ultimul titlu mondial la piloți al celor de la Yamaha, în 2015 (pana la momentul 2021).
Am omis pe cineva? Evident! Valentino Rossi este cel care a adus cele mai multe victorii la clasa regină pentru Yamaha, odată cu trecerea lui în 2004 din tabăra Honda: 56 de victorii care acoperă 4 titluri mondiale. Au rămas legendare duelurile sale cu Max Biaggi, exponențialul rider Yamaha din anii 2000-2001.
Yamaha a suferit enorm când Vale nu a mai putut câștiga al 10-lea titlu suprem iar rana nu s-a vindecat cu adevărat niciodată. Au fost și greșeli din partea japonezilor, unele istorice precum boxa împărțită în 2 “mini-echipe”, una a lui Valentino Rossi, cealaltă a lui Jorge Lorenzo, separați in 2008 de infamul zid ridicat in războiul pneurilor.
Dar acum totul e istorie. Una spusă cu capul sus după titlul obținut de Fabio Quartararo.
Orga cilindrilor Yamaha sună perfect, acordată cu noul pariu. Echipa cu care va ataca sezonul 2022 este una tânără, gata să înfrunte bestiile roșii Ducati. În fruntea grupului, încruntat de parcă a intrat Diavolul în el, stă un tânăr francez care abia a început să își scrie cântul. Iar repertoriul se întinde până în 2026.